1,508 matches
-
empirice vor reprezenta doar „o înlănțuire logică a percepțiilor într-un subiect care gândește”. Afirmație care, în lumina explicațiilor date de Kant, va trebui înțeleasă în sensul că pentru un subiect anumite percepții s-au corelat în mod constant, de unde „înlănțuirea lor logică”. În timp ce judecățile de percepție sunt valabile pentru subiect, judecățile de experiență, afirmă Kant, sunt valabile pentru obiecte. Ele ne spun ceva despre proprietăți și relații necesare ale acestora. Valabilitatea obiectivă a judecăților de experiență „nu înseamnă nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
necesare ale acestora. Valabilitatea obiectivă a judecăților de experiență „nu înseamnă nimic altceva decât valabilitate necesară și universală”. Kant precizează de asemenea că toate judecățile empirice sunt, mai întâi, simple judecăți de percepție. Ele devin judecăți de experiență prin subsumarea „înlănțuirilor logice ale percepțiilor” conceptelor intelectului pur. Această subsumare explică valabilitatea obiectivă proprie judecăților de experiență, „corelarea universal valabilă și necesară a percepțiilor date” care „nu se întemeiază niciodată pe condițiile empirice”57. Propoziția „Când razele soarelui lumineză o piatră, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
aplicarea ulterioară a categoriilor unor asemenea relații. În § 19, afirmă ea, este formulată și discutată distincția dintre simple „asociații empirice ale imaginației” și „judecăți”. Propozițiile pe care Kant le numește „judecăți de percepție” reprezintă în termenii folosiți în § 19 „o înlănțuire logică a percepțiilor într-un subiect care gândește”. Ca înlănțuiri logice, aceste propoziții sunt judecăți. Ceea ce are Kant în vedere este o relație logică între imagini subiective. „Judecata ipotetică: „Când soarele luminează piatra, ea se încălzește”, rezultă din operații de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ea, este formulată și discutată distincția dintre simple „asociații empirice ale imaginației” și „judecăți”. Propozițiile pe care Kant le numește „judecăți de percepție” reprezintă în termenii folosiți în § 19 „o înlănțuire logică a percepțiilor într-un subiect care gândește”. Ca înlănțuiri logice, aceste propoziții sunt judecăți. Ceea ce are Kant în vedere este o relație logică între imagini subiective. „Judecata ipotetică: „Când soarele luminează piatra, ea se încălzește”, rezultă din operații de comparare, reflecție și abstracție, prin care luminarea de către soare apare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
luminează piatra, ea se încălzește”, rezultă din operații de comparare, reflecție și abstracție, prin care luminarea de către soare apare drept condiție exterioară a încălzirii.”63 Ceea ce ni se spune în Pr. este că orice judecată empirică reprezintă mai întâi o „înlănțuire logică a percepțiilor”. „Inlănțuirea” ca atare este rezultatul unor operații de comparare, reflecție și abstracție, operații care înscriu percepțiile și asociațiile lor reproductive sub formele logice ale judecății. O judecată de genul « Corpurile sunt greleă poate să fie generalizarea empirică
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a judeca 65. Toți acei comentatori care afirmă că distincția discutată în § 19 ar exclude posibilitatea existenței judecăților de percepție nu țin seama, prin urmare, de faptul că pentru Kant acestea nu sunt simple asocieri empirice de reprezentări, ci o „înlănțuire logică de percepții”. Una dintre definițiile formei logice a judecății este cea a relației de la condiționat la condiție. Or, tocmai o asemenea relație este exprimată prin judecata de percepție, ca judecată ipotetică 66. Este ceea ce Kant spune explicit în § 29
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
destulă vreme de soare, el se încălzește. Ce-i drept, aici nu avem incă un caracter necesar al corelației, prin urmare, nici conceptul de cauză. Trec însă mai departe și spun: dacă propoziția de mai sus, care este o simplă înlănțuire subiectivă a percepțiilor, urmează să devină o judecată de experiență ea va trebui să fie socotită ca necesară și universal valabilă. O asemenea propoziție ar fi: soarele este prin lumina lui cauza căldurii. Regula empirică de mai sus va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bazată pe cunoașterea unor legi cauzale. Ca stare subiectivă, așteptarea că după percepția A va surveni percepția B va fi produsă prin succesiunea repetată, în această ordine, a percepțiilor, pentru un anumit subiect. Succesiunea constantă a acestor percepții va determina „înlănțuirea lor logică” într-o judecată. Subiectul care a resimțit în mod repetat o anumită succesiune a percepțiilor va aștepta după percepția că lumina soarelui cade pe o piatră percepția încălzirii pietrei. Tot așa, el va aștepta după percepția încălzirii sobei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
exercițiu preliminar) care studiază facultatea rațiunii sub raportul oricărei cunoașteri pure a priori și se numește critică, sau, în al doilea rând, sistemul rațiunii pure (știință), întreaga (atât cea adevărată cât și cea aparentă) cunoaștere filosofică din rațiune pură în înlănțuire sistematică, și se numește metafizică...75. Dacă pentru Kant metafizica este știința ca sistem al rațiunii pure și numai ca sistem al rațiunii pure, atunci ce sens mai poate avea discuția dacă Critica rațiunii pure ne oferă o metafizică sau
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
plus cheltuielile”) doar pentru „că n-am unde să mă duc”, Philip Marlowe nu ilustrează nici pe departe categoria binefăcătorului universal. Ocupațiile sale favorite sunt fumatul și băutura, nu căutarea adevărului. Plonjarea în aventură e, în bună măsură, rezultatul unei înlănțuiri de confuzii, de ghinioane, de conjuncturi arbitrare și nu neapărat o irepresibilă aplecare spre justiție și echitate morală. Detectivul ni se înfățișează drept un contemplativ, prea puțin doritor să se amestece în treburile lumii. Simți, de la primele pagini, vaga nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o școală aspră și probabil că nu i-am prea observat. Am fost interesat mai degrabă de situația în care misterul e rezolvat prin expunerea și înțelegerea unui singur personaj, aflat mereu la vedere, decât de lenta și adeseori încurcata înlănțuire a împrejurărilor. Dar probabil că acest aspect nu-i interesează pe recenzenții romanelor de debut, deși pe mine m-a interesat foarte mult. Există, totuși, un articol foarte bun în Los Angeles Times de astăzi și nu mă mai simt
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sesizăm spectaculozitatea răsturnărilor de situații, în buna tradiție a școlii britanice. Accentul investigațiilor lui Marlowe cade pe descoperirea făptașilor, ceea ce presupune un serios efort de echilibrare a formei și a fondului. Un caz de dispariție aparent banal conduce la o înlănțuire de crime demnă de orice roman série-noir, cu nota specifică a unui stil pronunțat ironic și cu ample deschideri spre satiră și cinism. Chandler a simțit pericolul alunecării într-o goană sterilă pe urma criminalilor și - ca niciodată - ne demonstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de moarte în privința tatălui său: „De altfel - raportează terapeutul, care pune accentul pe primul aspect al denegării la pacientul său - el se ferește să admită posibilitatea că aceasta ar fi o «dorință», pretextând că e vorba doar despre o «simplă înlănțuire de idei»”. Pacientul admite totuși că s-a ferit multă vreme de o astfel de idee, din cauza „conținutului acestei reprezentări, că tatăl șsăuț ar putea să moară”. El își mai amintește și că s-a gândit la beneficiile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două nu este însă remarcată de subiect. După cum scrie Widlöcher (1971-1972), în legătură cu izolarea, „conexiunea între cele două reprezentări este singurul element absent”. Putem evoca, de asemenea, remarca făcută de Freud, conform căruia, în cazul izolării, pacientul prezintă „dorința unei simple înlănțuiri de idei” (1909b/1979). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Anestezierea afectivă prezentă în cazul izolării (cel puțin când este luată în primul său sens) evocă un concept apărut cu vreo douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Joseph 49 care vrea să pară mai mare în ochii fraților? Dacă examinăm mai îndeaproape motivele politice ale tânărului general, vom afla, fără îndoială, că nu erau altceva decât raționalizări violente ale unei idei fantasmatice”. Putem remarca, în acest exemplu, înlănțuirea mai multor mecanisme de apărare. Transformarea în contrariu a pulsiunii ostile împotriva lui Joseph devine o identificare cu fratele mai mare. Dar a face un război doar pentru că „ești Joseph/Iosif” este un lucru de nejustificat! Prin urmare, o serie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la sfârșitul listei; lista cu două capete este o listă simetrică pentru care operațiile de adăugare, consultare și ștergere se fac atât la începutul, cât și la sfârșitul listei; lista circulară este o listă în care se modifică modul de înlănțuire, punând la partea de legătură a ultimului element adresa primului element. Deoarece la aceste liste dispare distincția dintre primul și ultimul element, se introduce un element special, numit cap de listă, care nu conține date. Capul de listă devine prim
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
cu scene statice, însă reprezentabilă. B.-V. este unul dintre clasicii povestirii românești din secolul al XX-lea, ducând la perfecțiune câștiguri anterioare și deschizând un drum ferm pentru prozatorii de după el. Calmul frazei, finețea pătrunderii psihologice, subtilitatea stilului, rigoarea înlănțuirilor epice au întărit prestigiul nuvelei românești. A fost mult tradus în străinătate. În constelația prozatorilor de azi d. Brătescu-Voinești strălucește cam izolat, atât prin situația sa, prin felul vieții sale, cât și prin natura operei. El mai ocupă un loc
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
regionalisme. A mai cules lirică populară, publicată, în 1869-1870, în ziarele „Adunarea națională” și „Informațiunile bucureștene” ale lui V.A. Urechia, precum și basme, legende, povești, snoave, apărute postum, în 1975. Cele mai multe dintre povești sunt variante ale unor motive cunoscute, dar înlănțuirea originală a episoadelor și apariția multor elemente inedite țin treaz interesul cititorilor. După unele mărturii, C. ar fi lăsat în manuscris și câteva traduceri din Ossian. SCRIERI: Floarea soarelui, Sibiu, 1910; Logofătul Tăut, Blaj, 1913; Fabule, pref. Al. Lapedatu, București
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
poezia noastră pe drumul realismului socialist ce se concretizează în antologia Poezia nouă din R.P.R. (...). Analizând două poezii pe tema electrificării satelor, una de Nina Cassian, alta de Aurel Gurghianu, vorbitorul a arătat în mod concret cum în ambele poezii înlănțuirea ideilor și imaginilor artistice e asemănătoare din cauză că cei doi poeți nu au avut o atitudine creatoare față de materialul de viață. Pastișarea propriilor expresii poetice în unele poezii de Victor Tulbure și N. Tăutu, de pildă, este un aspect al cenușiului
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
foarte sau ale incapacității cam, respectiv, ridică întrebări asupra modului lor de folosire - sunt sau nu utilizate în mod consecvent în legătură cu indicatori ai magnitudinii unei experiențe ori cu expresii ale neajutorării sau de a face față unei situații anume? Modificarea înlănțuirii cauzale și cronologice a evenimentelor prin întoarceri în timp, digresiuni, salturi în timp sau tăceri ar putea indica niște încercări de a evita discutarea unei experiențe dificile. Repetarea anumitor părți ale discursului (silabe, cuvinte, fraze, idei) ar putea indica faptul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Tot ceea ce este în rest e aparență și îmbrăcăminte. Ideea nu există decât dacă se încarnează într-o realitate care o transcede și de care ea nu poate totuși să se lipsească”. Pe Voyenne l-a interesat perspectiva rezultată din înlănțuirea faptelor, din însăși așezarea lor, l-a atras explicarea vieții confuze din jurul său, pentru că în ea avea să observe lenta și incerta naștere a Europei, fazele devenirii sale de fiecare zi. Nu putem să ocolim una dintre concluziile pline de
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
avea să deschidă nesfârșitul câmp de manifestare al umanismului renascentist. Opera sa capitală, Summa Theologiae, a fost comparată, pe bună dreptate, cu „glorioasa arhitectură a catedralelor gotice contemporane, mai ales datorită expunerii sistematice, structurate în părți, capitole, întrebări, articole și înlănțuiri ritmice de argumentare, contraargumente, obiecții și concluzii”. O sinteză memorabilă în care discursul este organizat în jurul armoniei dintre credință și rațiune. Toma d’Aquino caută și descoperă noi căi de raționare, studiul său dovedind o foarte bună cunoaștere a filosofiei
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
suntem, într-un moment din viața noastră, Oedip, Scufița Roșie sau Tantal. Experiențele lor și încercările prin care trec sunt și ale noastre. Cheie de boltă a psihoterapiei, de inspirație psihanalitică sau nu, libera asociere se bazează pe afirmarea unor înlănțuiri de reprezentări simbolice, care explică faptul că o idee este legată real sau psihic de o a doua idee, la rândul ei legată de o a treia idee etc. Reprezentarea simbolică inițială generează astfel o succesiune de reprezentări simbolice. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
identificată și în imaginea cărnii care se mănâncă (vezi A mânca) Păr Simbolistica de o mare bogăție, interpretarea depinde de scenariu și urmează una sau alta dintre direcțiile propuse. Prin creștere, cădere și o nouă creștere, părul simbolizează regenerarea permanentă, înlănțuirea neîntreruptă a ciclurilor și a creșterii. Este în această măsură un semn pozitiv al bunei dezvoltări și a dinamismului celui ce visează, care își vede resursele reînnoite fără încetare. Părul sporește virilitatea bărbatului și asigură feminitatea femeii. Are o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
poveste de călătorie, poveste de război, poveste de viață, fapt divers, parabolă etc. Ce este totuși o povestire? Simplificând la maximum, putem spune că povestirea este un discurs ce are ca obiect principal acțiunea: o acțiune care se desfășoară; o înlănțuire de fapte; un personaj și o acțiune principală; descrierea unei acțiuni care are un sfârșit; relatarea acțiunilor succesive ale unui personaj. Mai mult decât simpla imitare sau copiere a acțiunilor preexistente, este vorba de o transpunere a acțiunilor umane în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]