13,210 matches
-
spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși vin fetele, înțelegi?", gângurise cucoana, fluturând nițeluș din gene. "Imediat, imediat", se conformă domnul Ciucurel. Scoase din genata diplomat o punguță pentru cadouri, și i-o înmână femeii. Aceasta se aplecă, doar atât cât să arate o imagine și mai cuprinzătoare asupra bogăției pieptului și, după ce meșteri un pic prin interiorul gentoiului, vârî pachetul într-un colțișor. Apoi îl privi iarăși cu un surâs larg, spunând: "Mersi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe care-l aveam la dispoziție. Se întâmpla în dimineața zilei de 23.12.1989. Nu mai rețin cuvânt cu cuvânt conținutul documentului, cu precizarea că n-am așezat nici o semnătură de primire către curierul care m-i l-a înmânat. Documentul era un manuscris la indigo, cu semnătura generalului Nicolae Militaru, proaspăt numit ministru al Apărării Naționale. În esență, acesta cuprindea ordinul de trecere a tuturor structurilor militare (poliție, securitate, pompieri) în subordinea armatei, dar cu aprobarea de ordine categorice
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
TV care nu e blondă și nu poartă fustă scurtă) și pe Daniel-Cristea Enache (la al cărui răsărit falnic se închină al meu apus). M-a mișcat până la lacrimi faptul că premiul (am primit și un premiu!) mi-a fost înmânat de Gabriel Dimisianu, de a cărui prietenie luminoasă mă bucur de aproape treizeci de ani. Și m-a flatat faptul că în aula splendidei biblioteci a orașului au fost prezenți și alți oameni de valoare: Nicolae Prelipceanu (din păcate, fără
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
alături de Nicolae Ceaușescu, care efectua o vizită de lucru În județul Botoșani. Fotografia publicată de ziarul Scînteia cu acest prilej ni-l Înfățișează pe Roland Cârlan În suita dictatorului, ceea ce Înseamnă că Între timp el ajunsese la Ceaușescu și-i Înmînase documentele de proprietate asupra insulei Roland, obținute printr-un șiretlic de la adevăratul proprietar al insulei, Roland Hughes, care Între timp decedase Într-un accident de automobil pus la cale, din cîte se pare, tot de agenții lui Ceaușescu. Un argument
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că fusese centrul propriu-zis al Marii Spirale, adică lîngă punctul cu var de la unsprezece metri, de unde fotbaliștii executau altădată loviturile de pedeapsă. Colonelul Pruritanal primi scrisoarea aproape de orele prînzului, direct din mîinile curierului diplomatic, care avea dispoziție să i-o Înmîneze personal. Se Înclină politicos În fața omului aceluia mărunt și cu privirea nițel speriată, luă plicul, după care Îl eliberă cu un gest de curtoazie ceva mai distant, așa cum se cuvenea unui musafir de rang inferior. Desfăcu apoi sigiliul guvernamental și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În grad este o chestiune birocratică, rezolvată aproape automat, odată cu Înaintarea În vîrstă, rosti cu glas rece și precis. Rămîn la hotărîrea mea. Colonelul se ridică cu greu de pe scaun. Porni către maiorul Smith, ca și cum avea de gînd să i Înmîneze ceva personal, dar nu se opri, ci merse pînă la fereastră și rămase acolo, cu spatele la el. — Știi că și eu m-am gîndit la asta? Am discutat și cu nevastă-mea, dacă n-ar fi cazul să ne retragem În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a socotit cu unul din aghiotanții săi minute în șir, a făcut cîteva semne ca un dirijor de orchestră, după care s-a făcut nevăzut cu întreg alaiul. La trei zile am primit un plic pe care mi l-a înmînat un individ în costum gri, conținea mesajul otrăvit, era clar, se hotărîseră s-o demoleze, trebuia să îmi strîng catrafusele și să mă reprofilez, era groasă de tot. — Dacă te lași păgubaș o să ne despărțim, asta îmi mai lipsea, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușile, să tragă obloanele scârțâitoare, să caute lacătele, să le ia de la Else În a cărei poală se aflaseră până acum și să se aplece să Încuie și obloanele. Pentru că nu se mai vedea nimic din cauza Întunericului, mama sa Îi Înmână o cutie de chibrituri. Otto aprinse o lumină sulfuroasă, Încuie jaluzelele cu câteva mișcări pricepute, stinse chibritul și se Îndreptă de spate. Fără a scoate un cuvânt, dădu din cap. Chipul său frumos - curat, cu trăsături „nordice“, cum le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște persoane cu trecut comun. Ne-am Întâlnit la Barul Paris, un restaurant franțuzesc nu departe de locul unde locuia Dora, după cum am aflat mai târziu. Ora am sugerat-o eu; locul l-a ales ea. Cu teamă, i-am Înmânat un cadou pe care-l găsisem Într-un magazin cu mărunțișuri cu o zi Înainte. — Pentru mine? Am dat din cap aprobator, fără să scot un cuvânt, studiind dintele ciobit al Dorei În timp ce aceasta Își deschidea cadoul. — Dar... se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din punct de vedere statistic, alcătuind „un text util, destinat oricui - femeie, bărbat sau Între acestea. Pentru prima dată, bărbatul, privit ca ființă sexuală, va fi prezent În toată spledoarea sa“. — Dar literatură aveți, am tușit, adică ficțiune? I-am Înmânat Dorei un teanc de hârtii. — O, se pare că știți să și vorbiți. Pe aici, dacă sunteți amabil. Am trecut pe lângă niște birouri Încărcate cu documente din arhivă și am ajuns lângă șiruri de cărți ordonate alfabetic, conform limbii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Martin: „un mariaj reușit nu se hotărăște În ceruri, ci În laborator“. Mă simțeam destul de stânjenit, așa că mă Întrebam dacă n-ar fi mai bine să complatăm chestionarele acasă. Desigur, fu replica lui Karp și, afișând un zâmbet ireproșabil, ne Înmână câte o copie a formularului. După ce am ieșit din clădire, Dora mă luă de braț. — E o figură femeia asta, nu-i așa? Ne-am Îndreptat către cea mai apropiată stație de Stadtbahn, respirația noastră fumegând În aerul Înghețat. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la lumină câteva bancnote mototolite, pe care le-am netezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca piatra. Fiindcă mi-am lăsat ziarul la Heino, mi-am cumpărat un 8-Uhr Abendblatt de la un bărbat cu niște degete atât de negre, că păreau Înmuiate În cerneală. M-a enervat că Împăturise ziarul Înainte de-a mi-l Înmâna, drept pentru care pe trenul spre vest l-am reîmpăturit, de data aceasta vertical, ca să marchez cumva trecerea sa În posesia mea. Apoi, mușcând Într-un măr, am luat la rând anunțurile. Poate că ceva „muncă decentă pentru un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-a făcut-o Wickert și apoi Manetti. — Apropo, tu știai că „geniul“ orașului e femeie? Scoțând periuța din gură, Anton răspunse: — Karla Manetii? Toată lumea știe. La colțul gurii i se adunase spumă albă. Am ridicat din umeri, i-am Înmânat prosopul și i-am explicat că, deși fusese politicoasă, inspectoarea nu m-a păcălit deloc. Era clar că eu eram principalul ei suspect. Apoi am menționat felul În care a dispărut Karp, ceea ce, având În vedere situația, mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era că Încă mai avea cuțitul la el. — Ce s-a Întâmplat? — Molly m-a Întrebat dacă vreau să Împărțim amândoi un taxi. Tocmai mă pregăteam să trec pe la ea. Ai niște chibrituri? Nu la asta mă refeream. I-am Înmânat cutia. Ce s-a Întâmplat cu Klaus și Harro? De ce vroiau să știe dacă ai... — Nu le-am zis niciodată ce treabă aveam la hotel, dacă asta te neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uită la mine. Presupun că aceste cadre incriminatoare sunt exact din acel film. Dacă avem noroc, vor fi suficiente pentru a-l acuza pe chirurg. Rămâne de văzut dacă ne vor ajuta să-i arestăm și pe asistenții lui. Îmi Înmână obiectul metalic. Dar ca să am măcar o șansă, am nevoie de cooperarea dvs. , domnule Knisch. Trebuie să vă rog să vă puneți la contribuție talentul pe care-l folosiți când nu lucrați la Apollo ca operator. Poftim? — Imaginația, domnule Knisch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îndepărta de ea, atrăgătoare, nemernică și absentă, de-a lungul străzilor și prin foaierele hotelurilor scumpe. Dacă l-aș putea răni cumva... O Înfurie și mai tare faptul că ea rămăsese fără grai și dr. Czinner controla situația. El Îi Înmână ziarul și o Întrebă: — Citiți În nemțește? Atunci citiți asta. Tot intervalul cât trenul rămase În gara din Nürnberg, douăzeci de minute lungi, ea rămase cu paginile În mână. Mesajul pe care-l conțineau o Înfurie. Se așteptase la noutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume deja Îl uitase, se scuzase pentru preț. „Cheltuielile e foarte grele“ se plânse el și, În timp ce-și ajuta clientul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner Înțelese că o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși era nerăbădător să uite de Grünlich. — O să-ți dau ceva bani. Își scoase portmoneul și-i Înmână omului cinci lire englezești. — Noapte bună. Era ușor să se descotorosească de Grünlich și-l costase puțin, pentru că banii nu vor avea nici o valoare pentru el la Belgrad. Nu avea nevoie de un avocat care să-l apere: apărarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puseră În mișcare. În timp ce cuplajele dintre vagoane se Întinseră și semnalul, având acum o lumină verde, trecu În smucituri lente prin fața lor, Josef Grünlich spunea „Sunt președintele Republicii“. Se trezi tocmai când un gentleman În frac se pregătea să-i Înmâneze o cheie aurie, ca să deschidă noul seif bancar al orașului. Se trezi complet conștient de locul unde se afla și amintindu-și perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă. Președintele Republicii! Asta-i bună! Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
următorul text: „Eckman beneficiază de o vacanță de o lună Începând de acum. Te rog să preiei conducerea. Sosesc mâine“. Telegrama era menită să-i transmită voința, dar trebuia scrisă folosind codul firmei și când textul codificat i-a fost Înmânat funcționarului prin ghișeu, acesta refuză să o accepte. Toate telegramele erau supuse cenzurii și nu putea fi transmis nici un mesaj codificat. Până la urmă plecă și ajunse să constate că la hotelul care mirosea a plante uscate și insecticid nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu-l auzi. Josef se duse pe vârfuri la fereastră, ținând cuțitașul În mână, iar Coral Îl urmări din priviri. — Vino-ncoa, Fraülein, spuse Josef, și când ea ajunse lângă el, Îi spuse În șoaptă: Ai ceva cremă? Ea Îi Înmână un borcănaș de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă aproape la nouăzeci de grade, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei bijuterii. — Deschide-l pe al meu mai Întâi, am spus, Încercând să mă port obișnuit. — Ce adorabil, iubito, zise Hunter, când văzu fotografia. Mă sărută pe buze. Sunt foarte mișcat. Și acum ia deschide-l pe ăsta. Mi-a Înmânat micuțul pachet. Mi s-a părut că el părea nerăbdător. Ăsta era un lucru bun. Cu siguranță era agitat, gândindu-se dacă avea să-mi placă bijuteria sau nu. Am luat cutiuța roșie și am Început să o despachetez. Straturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ștefănescu: Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă. Ștefănescu, un bărbat în puterea vîrstei, cu părul argintiu, cu mult calm în glas, căruia toți i se adresează cu Don Șef, ridică privirea din hîrtia ce i-a fost înmînată, privește spre tînărul din fața sa, aruncă apoi ochii spre pavilionul administrativ, după femeia cu care a stat de vorbă, îi urmărește un timp mersul, privește din nou spre tînăr și surîde molcom, cu un aer trist: Tov Vlădeanu, un bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și nu mai semăna deloc cu Părintele Tuck : ochii rotunzi i se Îngustau, gurița ediție de buzunar devenea o liniuță dreaptă și severă. Parcă se schimba subit filmul - În fața ta se afla acum agentul secret al rezistenței franceze, ce-ți Înmîna documente falsificate, sau poate gazda unui cuib de hoți din lumea interlopă, ce-ți oferea diamante furate. „O clipă, vă rog” spunea și se uita rapid În jur. Apoi, ghemuindu-se În fața seifului În așa fel Încît să nu lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]