499 matches
-
care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde numai mugurii de salcâm puneau o bănuială de verde tandru, îi purtau pe cei doi prieteni, legați printr-un pact indestructibil, în miezul celei mai pure frumuseți. Tăceau înmărmuriți. Doar Hector făcea, lătrând în fața lor, un du-te-vino vesel. Fericirea nu are nevoie de cuvinte, îi este destul un surâs. Bugazul atingea culmea lui însuși. De neuitat! V Bătăile în ușa gării, la miezul nopții, căpătară, străbătând sala de așteptare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe membrii săi dormind. Televizorul se oprește și ecranul nu mai prezintă imagine. Mezina familiei, Carol Anne, se trezește, coboară la parter și se oprește în fața aparatului, vorbind ciudatelor scîntei produse de electricitatea statică. Întreaga familie coboară și o privește înmărmurită. Pe tot parcursul filmului, ecranul televizorului fără imagine va semnala întîmplări bizare și amenințătoare. După episodul inițial, Poltergeist prezintă cîteva scene comice despre viața în zona rezidențială suburbană. Un om îndesat cară pe o bicicletă o lădiță cu sticle de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în glumă și oarecum ironic: ,, Să trăiți domnule director!’’ La care...se oprește brusc...fixându-mă cu privirea fără a clipi. Mă cercetează de sus până jos. În jurul nostru mulți pacienți așteptând să între în sala de mese. Au rămas înmărmuriți, suflarea le-a înghețat pe buze. Ochii le sticlesc precum ghețușul de afară. Nu înțeleg ce se întâmplă... Mulți îl știu fioros, îi știu de frică. Acum așteaptă deznodământul. Se așteaptă la ce e cel mai rău : o chemare în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
este imediat băgat cu forța într-o dubă. După el intră și ofițerii și câțiva polițiști, mustăciosul urcă în față lângă șofer, și imediat gonesc în mare viteză de la Roata lumii, unde toți, de la ospătari la orchestră și clienți, rămân înmărmuriți ; până și bucătarii ieșiseră să vadă ce fusese cu toată larma, iar câțiva vecini din împrejurimi asistaseră de la balcoane la scenă. — Ce naiba facem, nea Cornele ? îl întreabă Marian, vio- lonistul, pe șeful de salon. — Păi, ce e de făcut ? Anulăm
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în astfel de cazuri ejacularea constituie momentul legal din care nu mai aveai loc de-ntors. Însă într-o bună dimineață, după o conversație telefonică extrem de acidă între avocatul meu și cel al lui Jayne, Marty a pus telefonul în furcă, înmărmurit, după care și-a ridicat ochii spre mine. Jayne renunțase. Nu mai voia pensie alimentară și punea capăt imediat procesului intentat. Exact în acel moment, aflându-mă în biroul avocatului, la One World Trade Center, am realizat că își botezase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care l-am observat - și mi s-a tăiat răsuflarea în timp ce am tras în dreptul casei - a fost că își recâștigase culoarea alb-liliachie, înlocuind stucatura roz care îi infectase exteriorul. Îmi amintesc parcând Range Rover-ul și apropiindu-mă de casă înmărmurit, strângând în mână cheile, și pura senzație de ușurare care mă încerca făcea ca trupul meu să se simtă diferit. Sentimentul de regret care mă învăluise de la o vreme se spulberă, am devenit cu totul altă persoană. M-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
incomodă și hilară. Inga-Lina Lindqvist, rusoaica-suedeză, este nemulțumită de ritmul dezbaterii, de naivitatea întrebărilor pe care le pune moderatorul, se supără decisiv după ce formulează câteva răspunsuri scurte și coboară în sală. Felicitas Hoppe, frumoasa și delicata scriitoare din Germania, privește înmărmurită scena. Atmosfera se liniștește când vorbește Adrian Popescu, „omul lui Dumnezeu”, cu aerul său ecumenic-pacificator. Intervine de câteva ori, din public, și Nicolae Prelipceanu, care are o franceză foarte bună. Georgi Pashov, „recuperat” între timp, nu urcă pe scenă, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teodolit ajungi în vârf. I-aș recomanda mai degrabă candidatului la titlul de erou autosugestia dinamică. Ce-ar fi decis de Gaulle dacă, pe 17 iunie 1940, ar fi strâns un sfat al înțelepților în jurul lui? Multă vreme rămâneam ca înmărmurit, înainte de a le înțelege înțelepciunea profundă în fața iresponsabilității responsabililor noștri, a absenței oricărui "cântărind bine lucrurile", cu care se iau hotărâri vitale (și asta cu atât mai mult cu cât, în momentul acela nu știi că sunt vitale), care țin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
iulie, septembre, octombre, noembre, decembre, s). păreche, părete, rătezat; a spăria; a înveli. t). ușă, coajă; cenușă, îngrașă, cenușăreasă, încrucișător. u). același, totuși, iarăși, însă aș! aș merge. v). înec, înot, înainte; înnegrit, înnoptat, înnădit. înapoi, dinăuntru, înăuntru; înmulțit; înmormântat; înmărmurit. z). bătrânețe, frumusețe, însă și bătrâneță și frumuseță. acurateță, politeță, tristeță, gentileță, naturaleță, stricteță. x) cuprinde; cutropi, încunjora, măsura; și cotropi, înconjura; batjocură, batjocuri și batjocori. y) supt, dedesupt subțire. w) adaos; repaos; haos (admise) însă adaus, repaus, faur, tezaur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt prost ca tine». Este un fratricid, a continuat Iorga. Ba mai mult, nu-i poate da numele de Nicolae Brana, care este deja al unui pictor din Ardeal. El zice că nu-i trebuie altul decât: «Nicolae»“. Am rămas înmărmurită. Știu că Iorga n-a mințit. Prin urmare, declarațiile lui Tătărescu, comunicatul lui, toată înscenarea pe baze false prezentată Consiliului de Coroană, ce erau? O nouă infamie? Peste două zile, pictorul Stoenescu, care văzuse pe prințul Nicolae la Snagov, unde
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
jenăm pe stăpâna casei. Tot astfel făcui și acum, dar dânsa, deodată, întorcându-se către d-na Manu, îi ceru voie să-mi vor bească singură și îmi exprimă părerea ei de rău de a nu ne mai vedea. Eram înmărmurită, dar îi răspunsei că noi nu am fi rupt cu dânsa și că niciodată nu ne-am explicat atitudinea ei. Veni la mama, fără să o găsească; i se întoarse cartea, dar nu am mai reluat legăturile din trecut. Pierdusem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de un an, vrusei să mă duc din ajun la Florica, dar n-apucai să i-o cer, că, luându-mi înainte, îmi trimise răspuns să nu vin decât cu trenul oficial, căci nu are odaie să-mi dea. Eram înmărmurită, deoarece știam că lua cu dânsa pe noapte pe Constantin Brătianu, Fotino, Pleșca și chiar pe popa de la Biserica Amzei. Acest procedeu mă jigni adânc, dar nu zisei o vorbă. După dureroasa slujbă însă, nu urmai pe ceilalți, care se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să ceară o audiență ca să afle rezultatul memoriului încredințat lui Duca și a cărui rezoluție o promisese regele. Când însă fură primiți, d-rului Angelescu i se prezentă spre contrasemnare decretul de numire ca președinte de Consiliu a lui G. Tătărescu. Înmărmurit, căci nimic nu-l prevenise, semnă. Miniștrii trebuiau să fie primeniți. „Am ales numai oameni tineri care să poată munci, căci este lucru greu. Sper însă că le veți ajuta“, adresându-se la Dinu. „Deoarece noi suntem prea bătrâni pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la petrecere în casă de oameni fără moscal 171 la scară. Fiți bun atunci și dați trăsura doamnei X, ca să o ducă acasă. Dacă în acel moment ar fi căzut trăsnetul pe mine, nu cred că aș fi rămas mai înmărmurit. Desigur, am trebuit să mă îngălbinesc grozav, pentru că am simțit tot sângele îngrămădindu-mi-se la inimă. Noroc că la lumina slabă a lumănărilor de stearină nu se putea bine distinge schimbarea mea la față. Amețit, bezmetic ca un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aduc aminte parc-ar fi fost ieri, am văzut pentru întăia oară marea la Ostanda. Prima vedere a mărei nu e un spectacol banal și în viața oricărui om, cred, un asemine, moment nu se uită. Am rămas, pot zice, înmărmurit, privind imensitatea zdrobitoare ce se desfășura dinaintea mea. De unde și până unde, îmi ziceam în gândul meu, atâta amar de apă care înfășură pământul de jur împrejur? Ce lumi, ce prăpăstii, ce taine or fi în adâncimile ei nepătrunse, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Mihai Vicol, în ciuda statutului său de persona non grata în Moldova. Așa a ajuns pentru prima dată acasă la măicuța Natalia Ilașcu, la Taxobeni. Am găsit-o pe măicuța Natalia întinsă afară, pe prispa casei. Era galbenă toată. Am rămas înmărmuriți. Imediat am plecat la fiica sa, în satul vecin, Gherman, ca să hotărâm împreună cu familia să o internăm de urgență la spital. între timp, primarul municipiului Fălticeni a încredințat preotului Victor, din sat, banii destinați măicuței Natalia. El declară: „Sunt impresionat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai mulți săraci veniră în grup să cerșească, dar el îi rugă să-l ierte, căci nu mai avea nimic. 51. Din Ferrara plecă spre Genova. Pe drum, întâlni câțiva soldați spanioli care îl omeniră pentru o noapte. Ei rămaseră înmărmuriți văzând că urma acel drum, pentru că trebuia să treacă printre armata franceză și cea a împăratului; îl rugară să lase drumul mare și să o ia pe un altul mai sigur, pe care i-l arătară. Dar el nu ținu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu o femeie depre care n-am să știu niciodată cine a fost cu adevărat, deși mi s-a spus că a fost una dintre... femeile de lux ale Bucureștiului. Ți-a plăcut ce-a făcut din mine, da? Tamara, înmărmurită, continuă să stea cu mîna întinsă, ținînd ușa cabinei deschisă. Privirea ei s-a pierdut în gol, ca într-o prăpastie. Stă așa și se gîndește aiurea. Te rog, îi spun eu, arătînd spre mîna ei cu care ține ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă întreabă. Eu lucrez tot în Zona Întîi, știai? Nu mi-a spus... Dar ce ți-a spus? Că..., începe Livia încurcată, dar se oprește brusc și face ochii mari spre mine: Cine să-mi spună?! El. Teodoru. Livia stă înmărmurită, privindu-mă cu aceiași ochi mari. Azi te-ai întîlnit cu el, îi spun. Trebuia să-i dai lista cumpărăturilor pe care să le facă în străinătate. El ți-a spus că nu-i nimic de capul meu la combinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-ți spun ceva extrem de important. De câteva săptămâni tot amân asta... — Becky, te-ai gândit vreodată la cum sunt străzile din Manhattan, ca o grilă? spune Luke, întrerupându-mă. Te-ai gândit vreodată serios la asta? — Îhm... nu, zic, înmărmurită. Nu prea. — E, dacă vrei... o metaforă a vieții. Crezi că ai libertatea de a merge oriunde vrei. Dar, adevărul e... Desenează o linie imaginară cu degetul pe masă. Că mișcările tale sunt impuse de altcineva. Ești controlat. Spre nord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
camera de telefonie și telegrafie. Glonțul a trecut la jumătate de metru de locul unde stătea telegrafistul, Lucian Subțirică, și s-a înfipt în perete. Militarul în cauză, un băiat din Fetești, Ionel Agalopol (Gogu îi spuneam noi), a rămas înmărmurit. Dincolo, cei de la planșete au înlemnit, se gândeau că sigur cineva a murit ori s-a rănit. Cine a venit să vadă ce s-a întâmplat? Chiar Ardeleanu. "Ce s-a întâmplat? Sunteți toți bine?" "Da!" "Am greșit cu arma
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce da în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă întreabă: "Bre, ești român?" La răspunsul meu afirmativ, scapă amândoi un "slavă Domnului", explicându-mi că o jumătate de oră înaintea vizitei se defectase instalația de tăiat gâtul și, pentru a nu dăuna cu nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Maria, înveșmântată în negru, așteaptă în cadrul ușii de taină... Ștefan ridică pocalul cu vin: Să închinăm pentru dragoste!... Să bem pentru izbândă!... Ma...Maria! se bâlbâie el, pune cupa pe masă, se apropie și o ia de mână. Maria!... Voichița, înmărmurită, se lipește cu spatele de zid, să intre în zid... Și, încetișor, se prelinge spre ușă... Maria... îngână Ștefan stingherit, vinovat. Să nu... să nu gândești rău despre Voichița... A venit să-și ia rămas bun... Se întoarce la mânăstire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trenul și altele despre Kolea Krasotkin, Iliușa și tovarășii lor). În 1955 apărea - inaugurând după câte știu lunga serie de remarcabile traduceri românești din Dostoievski de după război - Oameni sărmani, cu o prefață de Tamara Gane. La sfârșitul lecturii, am rămas înmărmurit vreme de două ceasuri. Ficțiunea îmi transmitea un sentiment al ireparabilului la fel de intens ca orice realitate tragică. Tristul epilog al romanului de debut al marelui scriitor rus, eșecul definitiv al lui Devușkin mă apăsau ca o lespede. * Îmi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
asta e bătaie de joc, tovarășa! Scrie tot. Noi știm de ce ai plecat mata azi dimineață acolo, lângă I.A.S. Zori de zi. 184 Arma pe care ți-a adus-o neamțul de sărbători, unde ai ascuns-o? Îl priveam înmărmurită. Beat nu părea a fi. Instructorul de la C.C. își studia concentrat unghiile, fără a scoate vreun cuvânt. Nu știu despre ce vorbiți. Ai fost văzută și auzită de către milițian, la locuința unde au stat de sărbători familia neamțului Werner, în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]