507 matches
-
mult ca sigur și-ar fi făcut apariția boschetarii și îndrăgostiții. Ieri am remarcat că-i al naibii de mândră de țâțișoarele ei - chiar și când le-am ars cu Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Cum nu reușea să priceapă nimic, Dominic izbucni în râs. Nelson îl imită. „Nu râdeți. Vă rog”, am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: „Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!” Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: „De ce râdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog”, am continuat cu ochii la Mopsul. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pieptul și picioarele cu anumite curele pe care le avea fiecare scaun, Auta auzi un horcăit ușor și simți cum tremură totul. Apoi, zvâcnind pe neașteptate, această luntre mică a văzduhului sări de pe pământ și în scurtă vreme călătorul pământean înmărmurit văzu prin lunga fereastra din podea un fel de ceață destrămată, iar după alte câteva clipe, când această ceață se depărtă, își dădu seama că zburau deasupra norilor; zărea printre ei pământul negru, galben sau verde. După ce-i trecu tulburarea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-mi da perfect seama că zgomotul era emis chiar de lamentabilii optzeciști, deplasîndu-se păcănind către fotoliile lor de lectură. De surprindere am uitat să respir. Trupul mi s-a acoperit de crusta și de sudorile reci ale uimirii... Am priceput înmărmurit că o generație care se deplasa într-un asemenea hal nu putea fi suspectată de cel mai firav dram de talent!! - Că ți-ai și găsit, povestitor al fundului meu, pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Jones. Toate astea îl ajutară să-și facă decizia suportabilă. A depășit două persoane în drumul către ieșire. Prima era o femeie frumoasă, brunetă și goală - Mediei nu-i plăcea să poarte haine între pereții Casei. Ea s-a oprit înmărmurită, fixându-l insistent atunci când Vultur-în-Zbor a trecut pe lângă ea. El a coborât scările fără să-o vadă prea bine. Ochii lui priveau undeva departe. Media a urcat la etaj, în camera unde Iocasta și Kamala stăteau serioase, deși Virgil râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i-a Înghețat pe gură, căci m-a văzut prăbușindu-mă În aceeași poziție nefirească În care mă aflam, izbindu-mă cu capul și trunchiul de platou cu un zgomot surd, Într-o verticalitate perfectă. Au rămas toți fără grai, Înmărmuriți. Nicio zgârietură, nicio sângerare, niciun vaiet. Auzeam vag și percepeam totul ca prin țesătura unei pânze dese, Într-o curgere Încetinită a lucrurilor, a lumii din jur, dar nu mă puteam mișca sub nici un chip, În niciun fel. Devenisem o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
jur, și-l sărută enigmatic pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână și trecură amândoi Încet, cu pași ușori, ca de vals, printre băieții care se retrăseseră câțiva pași Înapoi și se uitau Înmărmuriți, cu hohotele de râs Înghețate sub nas. Pe celălalt coleg nu-mi amintesc cum Îl chema. Memoria mea nu reușește să-i pescuiască numele. Știu doar că-i plăcea să flecărească mereu. Un băiat cu tenul măsliniu și mult succes
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă beție, lipsit de cuvinte. Târfă ordinară, strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să intervin (simțeam furia crescând nestăvilită În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița umflată. Libelula s-a apropiat Încet-Încet și s-a lăsat pe vine, lângă el. Curajoasa Îi atinse o șuviță de păr, Îl mângâie ușor pe bărbie. „Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Privesc cu jind la tine asemeni lui Adam, Eu nu gândesc c-o clipă am fost și fericit, Ci mor, mor de durerea că-n brațe nu te am. {EminescuOpIV 277} ODATĂ TE VĂZUSEM Odată te văzusem - Ș-am stat înmărmurit Și crud-a fost durerea Cu care te-am iubit. Te văd de-a-doua oară Și glasul tău l-ascult - Și știu numai atâta Că am trăit prea mult. Al anilor iubirei - Înveninat necaz - E numai o părere Pe lângă cel de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
făcut o cruce mare, așa cum făcea bunica Ileana În clipele ei de mare cumpănă și tot ca ea rosti; Doamne, da de ce mă urgisăști și-mi ei chiar toate bucuriile mele? Fetele Ochenoaiei, neștiind despre ce este vorba, au rămas Înmărmurite și cu certitudinea că Va a fost foarte „urgisât” În satul cu bunic și, vrând să-i schimbe starea, l-au luat la o plimbare până la Hotar. Didina s-a Înhămat la cutia militară, Va a urcat În mașină și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sunt... călător prin ploaie... (Reacție violentă a personajelor; ȘEFUL GĂRII se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI, pentru câteva secunde.) HAMALUL (Surescitat, prinzându-l de piept pe CĂLĂTOR.): Cum ați spus? Călător prin ploaie? Sunteți călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de oră... HAMALUL: Da, dar asta a fost prima ploaie după cinci ani... CASIERUL: Aici plouă o dată la cinci ani, domnule... HAMALUL: Înțelegi? Ați luat-o într-o direcție greșită. Ploaia asta v-a dus în eroare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Înmărmurit, pentru sine.): Deci asta era... HAMALUL: Poftim? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pentru sine.): Ah, știam... știam... trebuia să vină! (Către ceilalți.) Acum știu! A fost o ploaie ucigașă! Am știut ca o să vină! HAMALUL (Nelămurit.): Ce? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ploaia u-ci-ga-șă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ele o mai încurajară, se liniști. Așa trecură două zile destul de grele și apăsătoare. Le era greu, dar își impuneau să depășească situația. A treia zi, întorși de la muncă acasă, urcând treptele pentru a intra în casă, se opriră locului înmărmuriți. Pe terasa de la intrare, care era destul de mare, nu aveai pe unde trece, erau adunate sumedenie de borcane cu compot și conserve, vase cu tot felul de bunătăți, că părea un beci dintre cele mai bogate. Această surpriză fu foarte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lor purtau coroane făcute din fire de raze și din spini auriți și lungi... și încălicați pe schelete de cai, mergeau încet - încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii... și urcau drumul lunei, și se pierdeau în palatele înmărmurite ale cetății din lună, prin a cărora ferești se auzea o muzică lunatecă... o muzică de vis. 326 {EminescuOpVI 327} Atunci i se păru că și fata de lângă el se ridica încet..., că trupul ei se risipea în aer, de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei galben și lung, despletit, - și împrăștiat ca creții unei mantii de aur pe sânul ei rece - cine-ar fi văzut fața ei de-o durere mută, săpată parcă cu dalta în trăsăturile ei, ar fi gândit că-i o înmărmurită zână a undelor, culcată pe un mormânt de prund. Dar cum auzi vuietul venirei lui, fața ei se-nsenină; ea luă o mână de lacrimi din bae și stropi grădina. Ca prin farmec foile galbene ale aleilor de arbori și ale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
hamal, poți să scoți geanta asta de aici? Oui, răspunse, Începând să ridice geanta ca să o scoată din mașină. În timp ce făcea asta, o etichetă de bagaje alunecă dintr-o parte a genții. Pe ea scria SOPHIA D’ARLAN. Am rămas Înmărmurită. —Hunter - am Început să spun În timp ce mă Întorceam să mă uit la el, dar m-am oprit. Sophia era acolo, pășind spre mine, făcându-mi cu mâna. Înainte să mă pot gândi la altceva, Sophia mă săruta de bun găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sa-și afle ziua de mâine... ori, norocul!.. Bogatul visează mai multă bogăție... săracul să scape de sărăcie... dorințe, speranțe, dar nu le știu. Și, iată că ele, țigăncile, știu tot... și-ți spun tot!... Lisandru, în pragul crâșmei, rămase înmărmurit. La piciorul scării, răsări o țigancă cu arginți în plete, oacheșă, stăpânindu-l numai cu ochii. Oacheșa se repezi înaintea lui, căutându-i sufletul și zbuciumul, și dintr-o dată îi zise... - Hai, frumosule... să-ți gâcesc!.. să-ți zâc de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub picioare. Un întreg iureș de emoții teribile îi trecură prin inimă atunci, ca un ghimpe înțepându-l și făcându-l să tresară puternic. Parcă presimțise, încă de la pornirea scandalului, că exact asta are să se întâmple
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aproape în întregime, cenușă. S-a oprit, însingurată și speriată, și femeia, locatara, mama copilului surprins de foc înlăuntru. Pompierii i l au arătat. Era o moviliță de scrum. S-a adunat și satul. A sosit și locatarul fostei rulote. Înmărmurit, împreună cu soția, a luat bucata de carbon, care, până în urmă cu douătrei ore, fusese băiețelul lor scump și drag, au învelit-o într-o bucată de folie din polietilenă și au așezat, totul, cu mare grijă, mai la o parte
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și ea pentru ei. Aseară, s-a simțit rău. Aproape că n-a dormit, deloc, toată noaptea. Către ziuă, a născut. O fetiță. Au auzit paznicii. Că lătrau câinii, la acea lespede de piatră. Când s-au apropiat, au tresărit înmărmuriți. Vai! Cereșetoarea a născut. Unde? Aici, pe lespedea de piatră. Au telefonat la 112. A sosit, de îndată, un echipaj sanitaroplițienesc. Au dus, și lehuza și nou-născuta, la maternitate. Lumea, auzind, s-a cutremurat. Norocul cel chior În sfârșit, a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l creștem ca pe copilul nostru. A doua zi era duminică și cei doi amanți s-au pornit cu noaptea în cap spre doctor. Acesta dormea încă, dar nevestica spăla ceva la o chiuvetă din curte. Dinu și Zînica rămîn înmărmuriți cînd văd ce spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spre soțior. Chiar? Votezi cu domnul doctor? Păi? Atunci, hai să bem din vodca noastră. Saveta scoate o sticlă de rachiu și pune delicat paharele pe masă. Cu un gest surprinzător, apucă vodca lui Cîrteală și o sparge. Darie rămîne înmărmurit. Toate fibrele musculare sînt întinse la maxim, iar de nervi nu mai zic cum erau. De ce, muiere? Cu ce a fost vinovată vodca? De la ăla nu vreau decît să-l văd cu mîinile pe piept! Dar ce ți-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muște peste buza vecinului Vornicu. Trase ziarul, îl ridică sus sus : „Înfăptuirea neabătută, făurirea societății multilateral dezvoltate“, și se clătina sub greutatea cuvintelor, lăsă ziarul să cadă lent lent, o piruetă și țop, în picioare, țeapăn, galeria în delir, parterul înmărmurit, urlă copiii de entuziasm, s-ar cutremura cupola. Luminița schioara cea înaltă și buzată răsfoiește, probabil, printre atâtea diagrame și dosarul de divorț, Grefu gâfâie, peste ultimul număr din Sportul, domnul Pasăre trage în tuș complicatele rețele. Impertinenta a ajuns
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
primului șoc a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut moartea pentru a patra oară, locuitorii orașului au rămas Înmărmuriți, Îngroziți, uluiți și Înspăimîntați, așa cum nu fuseseră altă dată; și, totuși, cea de-a patra moarte a survenit atît de lin, de ușor și de firesc, Încît - după cum mi s-a părut - chiar și un copil ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]