629 matches
-
foaia locală și ce dacă nu i-au certat oare și pe Jakșici și Kostici și pe atâți alți fii risipitori piața însă patru colțuri avea” Roza Rozalia pentru ca Roza Rozalia să fie cea adevărată cu inimă gingașă și sufletul înmiresmat trebuie să o culeagă un băiat cu talia subțiratică cu mâna lui albastră să-i atingă metafizica rafinată nu trebuie să îi rămână sub unghii nici o răsuflare a acestei cetăți a lumii cele de sub piele și cele din sânge cele
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
știu până unde și ce se-apropie cât încă nu mă-mpiedic de mine. (Onești, luni, 8 ianuarie 2001) Abia-nvecinate Pentru etaj, lentoarea colectând fleacuri s-ar imprima fără motiv, însă din lăsatul treptelor mă-ncearcă negru de greier, înmiresmată memorie și mai în felul sufletului meu, cel cu nordul dezacordat. (Onești, marți, 9 ianuarie 2001) Cî se rotunjesc Un sfânt expus ne-ar fi verdictul călătoriei, în doi timpi la Trabant, pe-o supraviețuire de gri, cu tusea pe
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă de viță de vie curbată peste ei. și vița de vie pogoară din când în când o jordiță verde și-nmiresmată și confiscând o piesă sau alta de șah o mută într-un loc sau altul din spațiu. La Marienbad, anul acesta În veranda ospiciului din Marienbad doi bătrâni se joacă de-a acul și ața încercând să treacă unul prin
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
să-și desfacă brâul lat era trezorier împărătesc imperiul în pântecele lui tot încăpea n-a răsărit nici luna în noaptea aceea * mereu e întuneric iarna iarnă e mereu în odaia din palat cândva cerul îmi era fereastră * cel dulce-nmiresmat a plecat în zori e-o zi ploioasă va traduce poezie indiană pentru împăratul a cărui minte departe-i de război iubitul mei Weng Li e cel care duce războiul acolo departe * pieptănul de jad al prietenei mele arată mai
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
Robert care nu mai face de cinci ani nici un pas prin București pe picioarele lui are o mașină străină scumpă și costisitoare geamurile semitransparente filtrează perfect realitatea de afară nimic nu îți poate izbi retina înăuntru aerul e proaspăt și înmiresmat îți alegi orice muzică vrei radio-ul prinde câteva sute de posturi la stopuri zdrențăroșii care cer mărunțiș sunt cantități neglijabile victime colaterale "progresul nu poate fi conceput fără sacrificii" când eram mic Robert fratele meu mai mare care pe
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
zilele următoare, cînd se revăd, ea îndrăznește tot ce sufletul ei visează în somn. Cînd nu-l vede, cînd rămîne singură, dorința o face să pălească. Spune că sînii o dor. Îi spune că acum floarea îi e mereu deschisă, înmiresmată, înrourată. Se întîlnesc adesea, dar nu se pot iubi de fiecare dată. Ciudat, atunci cînd plăcerea o înfioară, cînd trupul ei o arată deslușit, chipul nu-i este fericit. Asta îl uimește pe gravor. Într-o zi, ea îi spune
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
meu/ mort demult// nu ne-am recunoscut/ decât după/ o mică ezitare" (3 aprilie). Sau, în fine, sfârșitul ultimei "intrări" din jurnal, de o retorică etalată, nu fără grație: "mereu am gândit așa poezia// ca pe o spadă rece și înmiresmată/ plină de propriul meu sânge//în definitiv de propria singurătate" (18 aprilie). Dacă acestea sunt cele mai frumoase versuri ale plachetei, cele caracteristice (tot așa, într-o modalitate intensivă și cu o expresie fulgurantă) devoalează condiția poetului, legată indisociabil de
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
amplu grupaj de versuri reflexive, de inspirație egeeană, scrise sub semnul lui Kavafis: „Olimpienii par întrupați în arbori și arbuști cu mari corole,/ De la măslinul sfânt până la leandrul roz și senzual,/ Vița de vie, arborele-trompetă, palmierul, arborele de mătase,/ Teiul înmiresmat și pinul înaintând spre mare/ Dinspre muntele verde Sithonia.” Așadar, în orice critic stă ațipit un poet? Banul public în cultură În DILEMA VECHE (nr. 513), Sorin Cristian Semeniuc răspunde la întrebarea Până unde este sănătos etatismul în cultură?, luând
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
cea mai fertilă etapă de creație a poetului traducătorul Antologiei, Tudor Dinu, în studiul introductiv, care oferă coordonatele esențiale pentru descifrarea personalității complexe a scriitorului cu rădăcini brăilene. Câteva poeme (ca în Amour-Amour) surprind imagini din „frumosul Bărăgan” și „câmpurile înmiresmate ale Valahiei la vremea secerișului. Căpițele se înalță ca niște cetăți de aur împrejmuite de marea de grâu și secerile fulgeră cu așa un avânt și așa o vigoare, încât, dacă ar fi noapte, iar nu zi, ar fi doborât
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
întâia oară m-am întrebat Ce gigant mânios suflă oare? Încotro pleacă norii, întins? Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era, N-am aflat Ce se-ntâmplă cu focul care s-a stins... Margarete surorile soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
cale. Formula cu numărul unu, a vitezei extreme aplicate pe spații oricât de mari. Iată o dovadă limpede a acestor forme de diluare: Când iluzia piere, când pleacă Adela, bărbatul se desparte definitiv de munții cu izvoare limpezi și flori înmiresmate, așa cum Don Quijote, învins, părăsește miraculoasa lume a cavalerilor rătăcitori și a grațioaselor domnițe. Fără să răspundă la nici o întrebare, cartea se închide deocamdată, firesc, îngropând între copertele ei enigma doctorului Codrescu, pe care avem speranța că paginile de față au
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
odată, în prima clasă, în elită cum ar veni) și și în clasele a doua și a treia aveam o �materie", o �disciplină" cvasi-medievală: caligrafia. Aveam toc, peniță, sugativă, aveam stecluță cu cerneală, aveam niște caiete cu foi lucioase și înmiresmate (ah, mireasma aceea a caietelor de caligrafie de altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii să caligrafiezi, mă străduiam, eram
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
rezultă este un kitsch. Iată, ca exemplu, cum ne este înfățișată idila dintre Sandu Eliad și Maria Tănase: " Într-un fior de bucurie negrăită, două pahare s-au umezit atunci de roua vinului, iar prin fereastra larg deschisă pătrundea aerul înmiresmat din Grădina Cișmigiu. Maria începuse să-l iubească pe Eliad cu o dragoste tandră. Regizorul îi mărturisea tot focul ce începuse să-l mistuie în vatra dragostei ce-i mistuia fața ca soarele." etc. etc. Cartea ar trebui rescrisă, într-
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
săptămâni. Călare pe caii mari, fostul rector al Universității din București s-a mulțumit să fie doar președintele Cotroceniului, uitând cu totul de țară, de electorat, de reformă, de promisiuni, de criminalii din decembrie, de corupție. Plutind angelic prin aerul înmiresmat al bastionului întărit, organele de percepere a realității i s-au atrofiat unul câte unul. Zumzetul neplăcut de dincolo de ziduri era filtrat de maeștri sunetiști, capabili să furnizeze acestui președinte ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
în iubire [...]. Dragostea mea, cum tăceai cînd îți povesteam tot felul de lucruri despre mine. Adevărul e că amîndoi facem parte dintre cei care vorbesc cu greu, dar care, totodată, știu să înțeleagă o tăcere. Îți mulțumesc pentru florile tale înmiresmate. Prin ele voi păstra în minte o zi de mai a tinereții tale." (pp. 34-35) Iată un alt Heidegger, un Heidegger care a realizat că nimeni nu poate scrie epistole de dragoste manevrînd terminologia moartă a unor noțiuni tehnice. Rezultatul
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
sau indică întîmplări cotidiene (atmosfera de la vila scriitorilor de la Neptun, relațiile cu scriitorii), plictiseli domestice și, inevitabil, amintiri dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. Poezia nu poate lipsi din această fiestă epistolară, ca în acest sublim tablou înmiresmat al Iașiului din care nu lipsește savurosul grăunte de mucegai, marca inconfundabilă Emil Brumaru: "De cîteva zile Iașul e năucit de tei. Un aer moale, dulce-amar, răbufnind fierbinte în jurul femeilor înhămate la propriul lor cur, îmi copleșește eminescian sufletul, mi
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
de boemă literară" - despre farmecul interbelic al localului bucureștean. În privința anilor interbelici, despre o Capșa trăită ne-a lăsat mărturii scriitorul Camil Baltazar: ŤParcă văd și acum lăcașul Capșa, înnegurat de fum gros de tabac și de aburul fierbinte al înmiresmatei cafele sau al pișcotului pe limbă șvarț. Își fac apariția pe rînd devotații: Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Al. O. Teodoreanu, Al. Steriade, Dărăscu, Carol Ardeleanu, Corneliu Moldoveanu, Romulus Dianu, Al. Cazaban, Cezar Petrescu, actorii Ion Iancovescu, Al Mihailide și Stăncescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7258_a_8583]
-
de-a mea, dedicată lui. La Samurcășești merg de câte ori pot. Pe lângă plăcerea de a respira aerul acela sfânt, pe care-l poți întâlni numai într-o mănăstire, mai merg, ca să fiu sinceră, și pentru cozonacii, atât de pufoși și de înmiresmați, cum nicăieri nu am întâlnit. L.V.R.: Din câte știu, domnule Calciu, ați făcut și traduceri din română în alte limbi. Alexandru Calciu: Mai puține în italiană și mai multe în spaniolă, patru poeți români având de acum o versiune spaniolă
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
printre rânduri, voi înopta ca un televizor deconectat printr-un click lapidar, de mâna ta... Lume, clonă lume Seara de vară învăluie suflet și trup. Avem întâlnire, întârzii dar din magie o secundă nu rup. M-a prins o ploaie înmiresmată: ochii - limpezi, privirea - spălată. Lumea s-a înavuțit, clonată în bălți muribunde și ceva îmi șoptește că ești aproape. Dar unde? Nici o zgură în suflet halba e încă-nspumată. Beau, degustând așteptarea: așteptarea mă-mbată. Sunt una cu lumea scrobită
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
aur în mâini am rătăcit prin nesfârșitele câmpuri prin valurile unduitoare de semănături ale înaltului prin albia unor pâraie în care îngerii uciși de bâtele oierilor în apus își scoteau degetele lor de prunci dintre tufe de iriși ori din înmiresmatele pâlcuri de flori fără nume galbene albastre ori violete Ceva mai în sus pe coline peste negre grase pășuni păscute de turme de nori răsunau nepământene coruri de copii nenăscuți vibrau glasurile de bronz ale întunecaților pustnici Când deodată ne
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
vestească întâi primăvara. Cerul limpede ca apa râului, albastru ca opalul, ne trimite o adiere ușoară și călduță. Mii de raze mângâietoare ale soarelui vesel ne fac să simțim o stare de melancolie și ne duc cu gândul la crângurile înmiresmate și la toate clipele minunate din viață în care am avut parte de bucurii și de prezența primăverii senine. Regina Primăvara scrie în fiecare zi câte un lucru magic în sufletele noastre. Nu magia iluzioniștilor, ci magie despre soare galben
ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
ape învolburate și line Ca să duc precum valurile vestea cea bună Cu gândul la Tine Mi-ai scris numele pe munții înalți și cărunți Ca să rămân neclintită ca ei langă Tine mereu Râvnind la virtuți Mi-ai scris numele pe înmiresmatele flori Ca să aduc bucurie în jurul meu ca și ele În răcoarea din zori Mi-ai scris numele pe întinsul pământ bogat Ca să aduc roade bune ca el an de an și Să nu fiu uscat Mi-ai scris numele pe
Testament by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83345_a_84670]
-
pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
nu te ferești de stropii repezi de vară, ci să adăști cu brațele deschise sub izvoarele cerului, cu poarta inimii deschisă larg și bucuria întipărită pe chip. Doamne, și ce-mi mai plăcea să cutreier cărările de prin toate dumbrăvile înmiresmate, de unde mă întorceam întotdeauna cu brațele grele, încărcate cu neasemuitele flori de câmp. Ziua, tălpile parcă așteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea îmi săruta visele când adormeam în
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]