3,744 matches
-
rostit primele cuvinte și apoi când le-a legat între ele și a format propoziții, frati-miu a avut două fixații, ambele sub forma unor chestionări: întrebarea unde? (se ținea după tine prin casă, c-o figură hâtră și te-nnebunea cu problema asta a lui, unde? unde?, unde ce sau unde cine era neclar, atât, unde? unde?) și întrebarea apa asta te ia? (pusă oricui și oriunde de câte ori vedea apă, fie că era jetul de la robinet, un pahar plin, cada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
legătură telefonică, îi implica în lupte deloc sângeroase între soldăței de plastic, se folosea de aptitudinile lor de mecanici auto la demontarea mașinuțelor de fier, îi lăsa să asculte discurile cu povești puse la pick-up-ul lui tata (cred că se înnebuneau după Făt-Frumos fiul iepei, prea chirăiau toți trei când zmeul hohotea și striga V-aam priiins, frumoaaaseloor!). Partea proastă este că eu nu i-am văzut niciodată pe Știm și Ștam, poate fiindcă sunt ochelarist, poate din alte motive. Îl auzeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
picătură), recunosc că eu, Filipul unic, n-am avut și nici nu am de-a face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau după sex oral și nici după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând „Trăiască România/ Trăiască tricolorul/ Trăiască și steliștii/ La fel ca Aldo Moro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu, persoana a doua singular se diluează și dispare, lăsând locul persoanei întâi. Și nici nu m-a prea durut când asistenta medicală mi-a cusut arcada. Eram în tabără la Poiana Izvoarelor, în vacanța de iarnă dintr-a șasea, înnebunit de-un joc secret, cu care ne umpleam serile în dormitor, după ce aprindeam focul în sobă cu bucăți de burete smulse din perne. Pe rând, fiecare dintre noi respira adânc, foarte adânc, de douăsprezece ori, apoi era strâns puternic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Încerca să descoperi izvorul unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de minute dimineața, 9 noiembrie, 1960. Era frig și umed În Piața Scollay din Boston, și biata și neștiutoarea Flo - pe care aveam s-o cunosc În scurt timp drept mama - se adăpostise În subsolul unui magazin de pe strada Cornhill. Înnebunită de spaimă, reușișe, doar ea știa cum, să se strecoare În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a celei mai puțin citite capodopere a lumii. Eram o familie numeroasă și, curînd, treisprezece dintre noi ne grămăzeam Înlegănat, ca să păstrez limbajul de acolo, “gureșe gurițe Îmbulzite, cocoloașe-mbulucite, după picătura dulce.” (Chiar și după atîția ani, Încă mă mai Înnebunește cînd aud punctișoare-mbulucite după picături, fărîme. O, ce visuri !) Curând, ne luptam cu toții pentru cele douăsprezece mameloane : Sweeny, Chucky, Luweena, Feenie, Mutt, Peewee, Shunt, Pudding, Elvis, Elvina, Humphrey, Honeychild și Firmin (adică eu, al treisprezecelea copil). Mi-i amintesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În zone perfect marcate prin inscripții clare, Însă alteori erau efectiv peste tot și oriunde te uitai. După ce am Început să Înțeleg mai bine oamenii, mi-am dat seama că această dezordine incredibilă e unul dintre motivele pentru care erau Înnebuniți după Pembroke Books. Nu veneau aici doar ca să cumpere o carte, să trîntească niște bani pe tejghea și să-și ia rapid tălpășița. Nu, se plimbau prin prăvălie cu orele, pînă-i uita Dumnezeu. Ei numeau asta uitat prin cărți, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ochelari de soare. Întotdeauna am avut o mare afecțiune pentru cuvintele panaș și arbitrul eleganței. Mi-ar fi plăcut chiar să-mi las un mic barbișon negru. O vreme, Jerry mi-a spus Șefule, apelativ după care nu mă prea Înnebuneam, după care a Încercat să-mi zică Gustav și Ben, și Într-un final s-a decis pentru numele de Ernie. The importance of being Ernest. Ernest Hemingway. Ernie. Mi-a dat oricît unt de arahide și lapte am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu era cu nici un șobolan. Însă Îmi plăcea saga atîtor generații și felul În care neamul Hunterilor, ale căror creiere fuseseră distruse de putere și radiații, a slăbit tot mai mult pe măsura trecerii timpului și pînă la urmă a Înnebunit. Era un mesaj care-mi plăcea. Jerry zice că editorii nu vor să-i publice cărțile fiindcă le e teamă de mesajul pe care Îl transmit. Însă eu cred că asta cam e și filozofia mea de viață, În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și, ori de cîte ori se deschideau totuși pentru a lăsa să scape cîteva cuvinte, se Închideau iute la loc asemeni unei curse de șoareci, retezînd ultimele silabe ale fiecărei propoziții, ca și cum ar fi fost coada unui animal ce aleargă Înnebunit ca să-și scape pielea. I-am spus Regele. I-am privit de sub chiuvetă cum Împachetează totul, cum pun lucrurile care nu se aflau În cutii În cutii și cum scot lucrurile din cutii și se uită la ele, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Jerry să vadă asta. Ginger stătea lîngă mine, la fereastră. Mă Întrebam dacă vede și ea ce văd eu, cînd ea a zis : — Acolo lucrez. În fiecare seară, mă dezbrac În timpul unui număr intitulat „Dansul de la sfîrșitul lumii”. Spectatorii sînt Înnebuniți. M-am gîndit, Tu, lucrezi ca stripperiță ? — Doar În timpul nopții. Deci Îmi citești și gîndurile. GÎndurile tale și mai mult decît gîndurile - credințele și dorințele tale. Eu nu cred În nimic. Crezi că ești un șobolan. Brusc, muzica s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
auzi un oftat. — Desigur, scuză-mă. Am Început să bat cîmpii. SÎnt foarte tulburat... Poate că au dreptate... — Dar cine-i Barnes? — Era un om de treabă. I-au făcut de petrecanie pe mal... Nu mă simt deloc bine, Digby. Înnebunesc. Mi-e din zi În zi mai rău... De undeva, de foarte departe, se auzi, răzbătînd printr-o fereastră deschisă la primul etaj, păcănitul unui motor de automobil. Digby Își lipi buzele de gaura cheii și spuse: Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece. Dar Poole? — A venit la mine o dată - nu mai țin minte precis cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răutăcios și perfid, ca majoritatea anchetatorilor. Dirija echipe de bătaie. Un mod de a-i trata pe deținuți era bătaia la tălpi, cu bocancii în picioare pentru ca vibrațiile loviturilor de vergele metalice să se transmită până la creier și să-l înnebunească pe deținut. La douăzeci de lovituri, cel anchetat și supus unui asemenea tratament inuman recunoștea tot ve vroiau ei. De asemenea, era obișnuită bătaia la palme, care după câțiva ani aducea boala Dypuytren, era scleroza tendoanelor (mâna ajungea în formă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e șapte... - Ascultă! Începu să zgârie corzile cu furie. Știam prea bine ce încerca să împletească din notele zbuciumate: Ashes To Ashes al lui Bowie. Dar nu era bine, nu, nu era bine deloc, hotărât lucru. - Mona, am zis, termină. Înnebunesc. Nu m-a auzit. Mânuia vioara cu ochii închiși, din când în când își dădea capul pe spate, izgonind o șuviță delicată de păr negru. Era deosebit de frumoasă în jeanșii mulați pe picioarele perfecte și tricoul alb, strâmt, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
polonez În afara localității Malbork de Tazio Bazakbal. Cerându-și scuze pentru această inconveniență, editura va proceda cât mai curând la înlocuirea exemplarelor defecte etc.“ Spuneți-mi dacă un sărman librar trebuie să se facă de râs din cauza neglijenței altora. Ne înnebunesc de tot. Am controlat volumele de Calvino unul câte unul. Câteva exemplare corecte există, din fericire, și putem înlocui Călătorul defect cu unul în perfectă stare, abia ieșit de sub tipar. Un moment. Concentrează-te. Reordonează-ți în minte ansamblul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în când se prefăcea că are crampe. Uhuuuuhuuu... Avea ceva în gură, un fel de pastilă care face bulbuci și, la urmă, i-a apărut o spumă verzuie care-i curgea pe barbă, pe piept... Îți dai seama c-au înnebunit, nu alta... -... a mai avut o instalație, intervine și Marietta, cu grijă să nu i se desprindă abțibildurile. A legat c-o sfoară mai groasă spectatorii din primul rând între ei, a trecut sfoara și printre picioarele scaunelor, nu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu? Dar eu nu mă las omorâtă așa ușor de radiațiile voastre... Mi-ați băgat hipnoză-n cap!”. - Ce i-ați băgat? Săraca... - Săraca, nesăraca... dar aș fi strâns-o de gât pe loc. - Tu n-ai văzut că lumea înnebunește? - A, că-i și greu de observat! Băboiul a trimis și-un memoriu de vreo treizeci de pagini la Consiliul Județean, a ajuns la Andrei. M-a sunat ăla, cocoșat de râs. „Am primit un memoriu împotriva ta”, zice. „Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le-aveau cu ei și-au aruncat și-un blestem, să nu poată nimeni să le găsească. Pe urmă, câteva țigănci au descântat, au turnat și-au început să li se arate semne, să joace flăcărui albastre... Nu așa a înnebunit al lui Dobre și s-a spânzurat de stâlpul de înaltă tensiune, de era și cu limba ieșită de-un cot și pe jumate ars săracu’? Dându-și probabil seama că nu pricep nimic, s-a oprit să-și aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
voi fi Întotdeauna liber... - Asta se Întîmpla poate departe de insula mea, veni răspunsul, rece și sec. Acum te afli aici, În Hood, „Insula lui Oberlus”, cum se numește ea acum, unde nu există altă lege decît legea mea. - Ai Înnebunit? - Dacă repeți asta, Îți tai un deget, Îl avertiză el serios. Și pe urmă altul, de fiecare dată cînd faci sau spui ceva care nu-mi place - și tonul vocii lui lăsa să se Înțeleagă clar că era convins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără Îndoială de obscenitatea melodiei, și continuă ca și cum s-ar fi aflat - și de fapt chiar se afla - pe altă lume. - Nu-l ucide, interveni Niña Carmen. Nu vezi că și-a pierdut mințile? - Ceea ce văd este că o să ne Înnebunească pe toți... Dacă nu vrei să-l omor, fă-l să tacă. Carmen de Ibarra se apropie de norvegian și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai ales că nu era treaba lui, nu-l privea o asemenea afacere. E grozav să ieși din birou și să te avînți într-o aventură, dar să fie o aventură care merită. De bun gust, de calitate. Lumea parcă înnebunise. Li se întîmplaseră atîtea oamenilor în vremea războiului, încît se obișnuiseră cu acțiunea, cu răul, cu riscul și nu mai puteau trăi fără asta. Fuseseră și foamete, și asprimea Generalului, cîte nu fuseseră și acum cînd toate se așezau încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu mai putea spune nimic, poate se înecase și nici de tușit nu putea, palma grea, degetele noduroase ale adjutantului îl țineau bine. A înghițit tot și după aceea, cînd i-a dat drumul a mai reușit să spună "ai înnebunit, ce-i cu tine, ce-ți veni, zău c-ai înnebunit". Calm, Radul Popianu și-a turnat sieși și după ce a mai tras o dușcă a zis : Dacă vrei cu adevărat să ajungi unde spui că vrei să ajungi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]