489 matches
-
Pari neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară Într-ai ei, neverosimil, neputînd să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului cînd venisem aici prima dată, Încît se auziră - pentru urechile noastre - Între noi, zgomote de Înnebunite foșniri de mătase. După o oră sau două, imediat după masă, ne duserăm, mama Anei, Ana și eu, acasă la soția lui Lung. O Îmbrățișai și spunîndu-i că am venit special, acum, În săptămîna mare să mă Închin la mormîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se droghează, femei, fără nici un motiv. Cum e zărit un individ din categoria suspecți, grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
splendidele ei fese, În spital aproape nimeni nu știa că ne iubeam așa că se mirau că făceam toate gărzile colegilor, presupunînd Însă că nu voiam să ratez șansa de-a căpăta experiență noaptea În direct, stăteam acolo non-stop Îngrozit, distrus, Înnebunit, privind-o cum dispare zilnic puțin cîte puțin din fața mea și primind În plină figură loviturile somităților chemate pentru a elucida cazul, e tarată, zicea unul, privindu-mă ca pe un stagiar plin de dorința de-a Învăța cît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat. S-a destins apoi și și-a descheiat pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni mai frumoși, la nici o statuie din lume, căci paloarea aceea întunecată a trupului Maitreyiei se îmbujorase acum sub cea dintâi dezvelire, și frumusețea perfectă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tare. Era o obsesie dureroasă, un Început de nebunie. Acum de-abia mă mir cum nu m-a impresionat incultura lui, de proporții gigantice, acum mă mir de ce eu Îl iubeam atunci când Îl vedeam cu femeia aceea În brațe, inspirând Înnebunit mirosul ei parfumat, la ștrand, acum de-abia mă mir de ce mi-am călcat mândria În picioare, de ce priveam ca la o zeitate la acel caracter inert, inactiv. Mi-aduc aminte că m-a Înnebunit atunci un gest pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a lui de om cu nervii exasperați. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decât o viziune, mâine scena poate să devie realitate. De ce s-ar expune el, om bătrân și cu mintea sănătoasă, să fie măcelărit de țăranii înnebuniți? Ba chiar trebuie să profite până ce mai e posibilă salvarea. ― Acuma, coniță, să mai aveți și dumneavoastră nițică răbdare! reluă Platamonu. Ați făcut foarte bine c-ați venit, să vadă oamenii că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care nu-l mai folosești și Îți cumpăr altul ca să vii la mine cât mai repede. Te rog doar să mă ierți. Dacă te face să te simți mai bine, Revelionul meu o să fie un coșmar absolut... Părea atât de Înnebunită Încât Îmi venea s-o Îmbrățișez. —Pen, nu-ți face probleme... Serios? Ești nebună? — Dacă tot e vorba să fim sincere aici, te sunasem să-ți spun că nu puteam să vin acolo de Anul Nou. Kelly vrea să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să pronunț aceste cuvinte. Nu era ceea ce sperasem să aud, asta cu siguranță, dar ca toate eroinele despre care citisem, aveam să lupt pentru ceea ce-mi doream. Am reușit să-i zâmbesc lui Sammy, chiar dacă el părea cu adevărat Înnebunit. —O să te descurci minunat, am spus. Ne țineam de mână peste masă, iar eu l-am strâns când am spus asta. Ne-am terminat băuturile și mi-am stăpânit lacrimile până când m-a urcat Într-un taxi. Era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe podea, înainte de a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili și ciorapi. Jeanne "zvâcni, ca și cum ar fi vrut să sară din pat, când un picior rece și păros îi alunecă de-a lungul piciorului. Și, cu fața în mâini, înnebunită, gata să țipe de spaimă, se ghemui tocmai în fundul patului". Julien o prinde îndată în brațe, cu toate că ea îi întoarce spatele, o sărută cu lăcomie, încercând să-i apuce sânul. Jeanne rămâne "înțepenită într-o spaimă înfricoșătoare". Nu vrea decât
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în brațe și o strânge cu putere. Marie e fericită să-l simtă "tot un tremur". Nu îndrăznește să facă vreo mișcare ori să rostească vreun cuvânt, de teamă să nu spulbere vraja momentului. În acel moment, Pietro, cu simțurile înnebunite, depășește granițele gesturilor pe care fata e dispusă să i le tolereze. "Bărbatul acesta, Dumnezeule mare, strigă Maria, m-a strâns și mai tare, și l-am simțit strecurându-și mâna de-a lungul rochiei mele într-un fel care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cititorii romanului Les Demi-Vierges au dovedit același optimism. Ba chiar dimpotrivă, dacă ar fi să judecăm după comentariile apărute ici și colo, am constata că unii dintre ei luau de bun fiecare cuvânt din descrierea machiavelică a lui Marcel Prévost. Înnebuniți, aceștia credeau sincer că societatea se îndrepta cu pași mari spre pierzanie, și au perceput flirtul ca pe o prefigurare a Apocalipsei. "Of, iubirea de mâine!...of, femeile de mâine!", exclamă Victorien de Saussay în L'Évolution de l'amour
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
câinele, sau când se întoarce de la liturghie, tânăra se furișează după noutăți, se apropie cât mai mult posibil de locurile unde se duc lupte. Vede "tancuri care lovesc clădiri și sfărâmă porți trăgând la întâmplare", oameni care fug care încotro, înnebuniți, ambulanțe cu geamurile găurite de gloanțe. Aruncă pe furiș câte o privire pe străzile blocate, încearcă să facă niște fotografii. Tânăra este vitează, nici vorbă, însă înfățișarea ei plăcută o apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Mircea Ivănescu / 149 Arhetip și monstru / 155 Oglinda lui Dorian Gray / 161 Zeii singurătății / 167 Comunismul, în roz și negru / 174 Banatul, de aproape și de departe / 179 Anima neagră / 183 O trilogie a înstrăinării / 188 Eseuri și fragmente Confuz, înnebunit, dezagregat... / 197 Avangarda și literatura pentru copii / 209 Fotografiile post-mortem / 222 American Beauty / 235 Cuvânt-înainte Prezentul volum reunește cronici de carte și eseuri publicate în presa culturală în intervalul 2008-2015, în revistele "Dilema veche", "Dilemateca" și "Orizont". Motivația lui este
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ale lui Miloš Crnjanski sunt o apariție ce nunțează benefic ideea de avangardă istorică, fiind, în același timp, un eveniment important în sfera traducerilor în română a textelor reprezentative din modernitatea literară. "Orizont", nr. 1505/2008 Eseuri și fragmente Confuz, înnebunit, dezagregat... "Teribila întrebare cine anume sunt", este, pentru M. Blecher, autorul romanului Întâmplări în irealitatea imediată, interogația esențială, adresată simultan eurilor ce-i structurează conștiința - eul său real, biografic - scriitorul - eul ficțional. Alături de Urmuz și H. Bonciu, Blecher închide un
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
zor. Timp de un an, teatrul i-a plătit hotelul! (lucru care se întîmplă destul de rar). Dar premiera, vai!, n-avea să mai iasă niciodată! Fiindcă regizorul, G.G., din București, a luat un avans consistent și, cînd a revenit, a... înnebunit! S-a trezit cu 120 de păpuși mari, în scenă și, fiindcă nu mai încăpeau, și-n sală: nu știa ce să facă cu ele. Nu știa cum să le miște. Nu realiza cum se pot mînui. Devenise isteric. Uitînd
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
halucinant, un tăvălug al rostirii, o nevroză a cuvântului repetat. Iar, prin repetiție, ploaia distruge, "calcă-n picioare", propriul ei semantism (și, implicit, al termenilor proximi). Iată particularizarea termenilor generali, diferențiați pe niveluri individuale. "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă, înaltă,/ Îmi place să le rup firele și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trimitere. Pluralul semn al suspendării parțiale a alterității, prin identificarea cu ceilalți, se menține și de această dată, contribuind acut la reprezentarea țipătului: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?),/ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga". (Delimitări) Aceeași metaforă a fricii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nu li se cuvine.// Iarna morții/ Sunt atât de reci,/ Că îngheață pământul/ Emisferei de veci". (Iarna stelele). Opoziția intervine, însă, din bucuria ("Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină.") și extazul ("Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei.") cu care poeta întâmpină ploaia la vârsta copilăriei și ura pe care o generează zăpada: "Ninge cu dușmănie,/ Cu ură cade zăpada/ Peste apele înghețate cu ură,/ Peste livezile înflorite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
macabru. "Jocul meu (...) nu mai este un joc, ci o maieutică plină de riscuri și de responsabilități, din care pot decurge nu numai învățăminte, ci și suferințe, nu numai semnificații, ci și salvări"175 : "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme,/ Ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit,/ iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor înaltă,/ Îmi place să le rup firele și să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de revoltă, din cauza temerii sau din cauză că aceasta nu le este permisă direct, transformă oamenii singurele ființe vii din cadrul acestui univers static în plante. "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). sau: "Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
popor/ Care n-aude, nu vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate" (Cruciada copiilor) sau "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ (N-ați văzut niciodată/ O plantă/ Înnebunită,/ Încercând să intre/ Cu mugurii în pământ?),/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă/ Încolăcindu-se printre gratii?)./ Singurul lucru/ De care suntem ferite/ (Sau poate private)/ E fuga" (Delimitări). Tot aici, cu puternic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
englezul Îl scoate din buzunar l’air de rien trăgând două focuri de probă În bibelourile impasibile din vitrină - Milo cască ochii, privește pistolul și se prinde, prea târziu, Andrew anunță je compte jusqu’à vingt, one... și Milo fuge Înnebunit, ajuns În mașină nu-și găsește cheile de contact, pe care, Într-un sfârșit, twenty, Andrew tend seulement la main en hauteur, agite les clés au-dessus de Milo, et prend un air condescendant, cortina, actul II, nu: deznodământ fals. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și nici nu se va vinde în atât de multe exemplare. Cum ar fi putut? Din 1951 lumea se schimbase fundamental. Cititorii de la începutul anilor '50, care priveau spre Hadrian pentru a-i călăuzi și conduce într-o lume totalitaristă, înnebunită, aveau nevoi diferite spre sfârșitul anilor '60. Apăruseră noi războaie. Înfocații anii '60 au făcut victime la nivelul sensibilității și acum problema, pe ambele maluri ale Atlanticului, nu era cum un om s-ar putea bate pentru adevăr împotriva unui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
strada Sf. Lazăr nr. 49. Deși este un ziar județean, cu subredacții la V aslui, Bârlad și Huși, publicația acordă spații largi și evenimentelor din Bârlad, numărul din 3 octombrie 2003, oferind b ârlădenilor, în afară de o bogată publicitate, articolele: „Locatari înnebuniți” „Ecusoane pentru angajații Primăriei Bârlad”, „Rețea de «carderi» descoperită la Bârlad”, „Hoț vasluian, în «vizită» la Bârlad”, „Analize mai ieftine pentru pensionari ‐ membri CARP Bârlad vor putea să‐ și facă o ecografie sau o electrocardiogramă plătind mai puțin decât la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
înregistrate de Gavriel în trupul său. La căteva ore după ce s-a calmat redevenind cel dinainte de schimbare a primit lovitura finală atunci cănd Cristina i-a spus că îi este soție și că așteaptă copilul lor. I-a spus ca înnebunit dar atunci cănd s-a privit în oglindă și a sesizat ridurile fine din jurul ochilor căt și cele de expresie puțin mai adăncite decăt le știa și-a dat seama că îmbătrănise cu cățiva ani. Dar cănd? Toată energia sa
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]