1,013 matches
-
picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
își umplu ciubucul. Și Armenia fusese luată, smulsă, înghițită, împărțită, încorporată în diverse state, regate sau imperii. Armenia ajunsese doar un nume purtat în suflet de toți armenii rătăcitori prin lume. Arcul de pod izolat în apele din jur se înnegrea pe măsură ce lumina soarelui scădea. Și prințul trase câteva fumuri lungi, fără să-și dezlipească privirile de acel arc. Chiar dacă nu se născuse în Armenia, chiar dacă nu fusese alungat de nimeni, era conștient însă de condiția lui de armean rătăcitor. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel mai recent dintre omniprezentele filme de adolescenți, în care întotdeauna, la miezul nopții, apărea o fetiță speriată de moarte, care simte însă nevoia imperioasă să investigheze piscina îmbrăcată într-o cămășuță de noapte ca pentru păpuși. Urmărind cu degetul înnegrit de vopsea raftul cu CD-uri impecabil ordonate, Jake a găsit imediat ce voia, datorită sistemului alfabetic de depozitare pe care îl folosea. Ăsta era singurul lucru ordonat din viața lui. Cumpărase albumul respectiv în dimineața aceleiași zile, iar cutia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că vraja cea rea avea să se risipească. —Mami? Jessica o trăgea de haină. —Bina1. Da, iubito, bine. Îți aduce mami imediat. Fetița a plecat, iar Fiona s-a întors din nou către Jake și David. În curând o să se înnegrească toată ca o coacăză. Jake a zâmbit, însă chipul lui David a păstrat aceeași expresie impasibilă. Ochii bărbatului îi spuneau Fionei că nu, totul nu avea să fie în regulă și că el era în continuare hotărât să plece. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scurtă apariție la curte sau În casa cadiului, să nu pară că-i părăsește Într-un moment de Încercare. Dar rămâne, cel mai adesea, Închis În foișorul său, adâncit În lucrări sau În cartea sa tainică, ale cărei pagini le Înnegrește cu Înverșunare, ca și cum războiul n-ar exista pentru el decât prin Înțelepciunea detașată pe care i-o inspiră. Numai Djahane Îl leagă de realitățile dramei Înconjurătoare, ea Îi relatează, În fiecare seară, veștile de pe front, zvonurile de la palat, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șters și mie fața. Asta făcea de obicei numai tata. Pe piatra albă se vedeau dâre negre. Urme late și mari, ca râurile din America de Sud, care își unesc apele. Anna mi-a spus că e din pricina timpului. Timpul vine și înnegrește. După aceea nu te mai speli, ești bătrân. Tata nu era încă bătrân. Râsul îi dezvelea dinții albi și n-avea dâre negre pe față. Doar un pic de grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
meargă la grădiniță, să nu se îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-aș fi văzut zâmbind vreodată, îl punea să stea în picioare pe scaun și îl săruta, își băga limba ei înnegrită de nicotină în gurița lui știrbă. Trebuia să îl salvăm, i-am spus, trimite-l la grădiniță, pregătește-i de mâncare, oferă-i un mediu de creștere sănătos, dar ea înnebunea, nu îmi spui tu mie cum să îmi cresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dăruire, emoție și grijă. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce mă simt la adăpost, privesc cu coada ochiului, este el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am mai văzut niciodată de atunci, ca și când nu ar mai fi ieșit din clipa aceea din casă, îmbunătățind încontinuu pictura aceea, anotimp după anotimp, an după an, adăugând urmele trecerii timpului, pătându-și mâinile, înnegrind coapsele slăbite, întunecând pielea feței, înnegrind cearcănele din jurul ochilor, trec pe acolo pustie și apatică asemenea unei umbre, cu privirile în pământ, să nu mă vadă, și abia după ce mă simt la adăpost, privesc cu coada ochiului, este el, nu este el, oare cum arată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
usca, dar la prognoza meteo au spus că va fi cald și uscat, spunea ea și ieșea cu ligheanul plin, în semn de protest, dar după numai câteva ore alerga înfrântă la sforile cu rufe, pentru că cerul începea să se înnegrească, iar hainele ei dragi se îmbibau cu apă. Acelea erau clipele lui de satisfacție, sub privirile ei uimite își sărbătorea victoria asupra previziunilor meteo, acel adversar misterios, care îl provoca zi de zi, ca și când ar fi fost doi rivali pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
corectă, eu tot nu mai am nici o scăpare, nu mai pot face nimic, nimic, doar să văd cum trece vara, să acumulez tot mai multe dezamăgiri, să îmi înfig unghiile gălbui în ochi, să stau la soare și să-mi înnegresc pielea de pete care nu vor mai dispărea niciodată, să îmi fierb sângele până ce vor ieși aburi din mine, aburi necunoscuți mie, de invidie și ură. Pentru că acum sunt geloasă pe aproape toată lumea, mă învârt prin magazin ca o somnambulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dai sfaturi până și maharajahului din Brunei, pentru o campanie Împotriva dajakilor de pe fluviu, reușești să repui În funcțiune un vechi tun din vremurile lui Tipp Sahib, Înjghebat din te miri ce, instruiești o echipă de malaezieni devotați, cu dinții Înnegriți de betel. Într-o luptă de lângă Bariera de Coral, bătrânul Sampan, cu dinții Înnegriți de betel, Îți face scut cu propriul său trup. - Sunt fericit să mor pentru tine, Jim Cânepă. - Bătrâne, bătrânul meu prieten, Sampan... Acum ești deja faimos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reușești să repui În funcțiune un vechi tun din vremurile lui Tipp Sahib, Înjghebat din te miri ce, instruiești o echipă de malaezieni devotați, cu dinții Înnegriți de betel. Într-o luptă de lângă Bariera de Coral, bătrânul Sampan, cu dinții Înnegriți de betel, Îți face scut cu propriul său trup. - Sunt fericit să mor pentru tine, Jim Cânepă. - Bătrâne, bătrânul meu prieten, Sampan... Acum ești deja faimos În tot arhipelagul dintre Sumatra și Port-au-Prince, tratezi cu englezii, la căpitănia portului Darwin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și pentru a mă elibera de Îngeri trebuie să făp... să tăftu... să făp-tu-iesc toate păcatele, chiar și pe cele mai delicioase!” Se duse, clătinându-se ușor, Într-un colț unde ședea o fată Îmbrăcată În negru, cu ochii foarte Înnegriți cu creion dermatograf, cu carnație palidă. O trase după ea În centrul sălii și Începu să se unduiască Împreună cu ea. Stăteau cu pântecele aproape lipite una de alta și cu brațele atârnând pe lângă corp. „Eu pot să te iubesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa Liberă în picioare: capul plecat, potcapul în pumn, pumnii proptiți pe masă. La spatele lui, scaunul îmbrățișa aerul cu brațele înnegrite de vreme. Asta până când îl reclama vreunul din vecinii care îi trecea pragul. Securitatea venea, îi răsturna biblioteca, i-o punea cu fundul în sus, îi confisca vreo câteva registre și, eventual, un colonel din cei prieteni cu bunică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe el. Pe monitor apăru un cal de lemn plasat pe o platformă prevăzută cu roți. De jur-împrejurul imaginii apăreau una după alta litere albastre. Finalmente se formă o propoziție: VIRUSUL CALUL TROIAN A FOST INTRODUS ÎN CETATE! Apoi monitorul se înnegri și computerul se stinse. O capcană! Se lăsase păcălit ca un idiot! Își trase la repezeală blugii rupți în genunchi și tricoul portocaliu cu chipul lui Che Guevara imprimat pe piept. Se năpusti afară din apartament fără să mai închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda munții cu stâncile și uscatul în mare și va împinge apele mărilor, până la cer! Spune Cartea Genezei à rebours! Menește de-a-ndoaselea! Blestematul! și Fratele simte și ascultă cum prietenul lui, cel care-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
arătoasă, cu multe acareturi și o ogradă cât o grădină. Îl găsiră ajutând de zor la descărcatul unui car de dovleci. Era în potcap, cu o rasă cafenie soioasă, suflecată în față peste genunchi. Avea o barbă mare albă, cam înnegrită de murdărie. Se ținea verde, deși trecut de șaptezeci și văduv de douăzeci de ani. Doar că nu mai vedea bine. Astfel și acuma, nu recunoscu îndată pe Dragoș și numai când îi auzi glasul, izbucni cu vioiciune: ― Bată-te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de toate. Florica povestea și plângea, iar bătrânii își frângeau mâinile, ascultând. ― Apoi lasă, că nici noi n-om mai răbda mult și le-om da lor ce li se cuvine! mormăi Nicolae Dragoș deodată, cu o ură care parcă înnegrea cuvintele. ― Ba mai stai mulcom, Nicule, și nu te tot băga în răutățile oamenilor! protestă Florica, ștergîndu-și lacrimile. Că de n-or ieși bine lucrurile, vina iar pe bietul Ionel are să cadă, c-o să zică lumea că el te-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Orodelu sau la Izvoru. Apoi altele deasupra pădurii Amara, poate la Dumbrăveni... "Pretutindeni, pretutindeni foc și prăpăd! se gândi Miron, ajungând iarăși cu fața spre conacul său, după ce făcuse pe loc înconjurul orizontului. Am rămas ca o insulă." Noaptea înnegrise văzduhul complet. Nici o adiere și nici un zgomot pe întreg cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la întrebarea mea, unde îi pot găsi familia, mi-a răspuns că este la cimitir. Am găsit cimitirul. Era la marginea satului încojurat de un gard de sârmă ghimpată. Mormintele împrăștiate pe sub nuci, pruni și cruci de lemn, Unele erau înnegrite de patina timpului, puține erau din piatră. Pe la unele morminte se aflau femei care aprindeau lumânări și se rugau pentru cei trecuți în lumea veșnică. Din nuci și pruni zburau frunze uscate, flori care se ofileau semn că toamna venise
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Am fost un copil mai aparte în familie, față de ceilalți frați. Chiar neascultător și rebel până la o vârstă, când am înțeles că trebuie să mă schimb, căci mama și tata nu-mi treceau cu vederea nesupunerile mele. Vărguța îmi cam înnegrea fundul. Îmi aduc aminte că în vara anului când am intrat în clasa întâi, tata, care așa cum ți-am mai spus, știa să facă multe meserii, lucra la o ușă pentru cineva și eu, neascultându-l, când mi-a spus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur, plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de vreme. Puțin mai încolo există însă și o serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și coșulețe de lemn, din care se revarsă izvorașe și floricele. Aceasta este inima Bucovinei, de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Becul electric îi obosea ochii, astfel că uneori contururile din oglindă le vedea însoțite de dâre mov sau liliachii scânteietoare. Își șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade: un roșu sângeriu, urmat de roșuri mai diluate, dând impresia unor vopsele acrilice. Imediat sub bustul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]