1,233 matches
-
într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde motive livrești și populare de mare vechime sunt îmbogățite în manieră esopică autohtonă. Înrudirea cu poveștile și istorioarele orientale poate fi identificată și în O șezătoare la țară, publicată în două părți, în 1851-1852. Dar scrierea este mult mai aproape de spiritul folclorului românesc. E un amalgam de istorisiri, snoave, proverbe, strigături, cântece, vorbe de
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
Săvescu, Gabriel Donna, Al. Obedenaru, George G. Orleanu, Al. Petroff) ori sunt prezente în lirica lui Duiliu Zamfirescu. Și „La Revue roumaine”, apărută la București în 1912, arată o preferință marcată pentru p., după cum în Pajere Mateiu I. Caragiale învederează înrudirea cu parnasienii. Ion Pillat debutează cu un volum de versuri eminamente parnasiene, Visări păgâne, urmat de culegerea Eternități de-o clipă, în care p. e preponderent, iar la Ion Barbu sunt recuperate într-o formulă specială câteva elemente parnasiene. Mihai
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
1957, București), prozatoare, eseistă și editoare. K., al cărei prenume la naștere a fost Adriana, este fiica Elisabetei (n. Deliu), funcționară, provenind dintr-o familie de preoți și funcționari, și a economistului Ion Maximilian Kenereș, aparținând unei familii austro-ungare, cu înrudiri italiene. În regimul comunist averea ambelor familii a fost naționalizată, membrilor acestora impunându-li-se domiciliu forțat în Bărăgan și statut de „dușmani ai poporului”. A absolvit Liceul „I.L. Caragiale” din București (1976) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]
-
sensibilități religioase consangvine 1. Până la un punct cel puțin, autorul pare decis să ducă o cursă pe cont propriu. Aceasta nu este o obiecție la capitolul erudiție, „în genul tinerilor” sau al „specialiștilor”. Mai curând este o observație la capitolul înrudiri. Pentru un cititor lipsit de afiliere eclezială, pledoaria finală a lui H.-R. Patapievici nu pare a fi formulată în interiorul unei tradiții articulate vizibil, cu referințe istorice accesibile. Nu știm dacă soluția religioasă propusă, în termeni creștini, rimează cu marile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fi Fecioară (s. 23) sau chiar „lăuză a Domnului” (s. 151). Acest limbaj șocant, frecvent întâlnit și la misticii răsăriteni (Origen, Grigorie de Nyssa, Simeon Noul Teolog), primește un contur pronunțat atunci când subiectul actualizează condiția Fecioarei printr-o „mirabilă înrudire” (s. 157, Wunderliche verwandnuß). Copil al Tatălui (s. 162), dar și păstor al pășunii care însuși „Domnul S-a făcut”, făptura creștinului ajunge biserică, „preot și jertfă” la un loc, amintind aici de celebrele imagini folosite de Sf. Maxim Mărturisitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de posttocquevillieni- în acest context, mă refer astfel la gânditorii care au reținut speranța clasicului francez că omul modern, individualist, va continua să-și aducă aminte că trăiește totuși în societate - cu sensibilități comunitariste, ca antropologul (religiilor și structurilor de înrudire) și sociologul de la Berkeley, Robert Bellah 13. Bellah, pe care îl voi evoca din nou în secțiunea dedicată personalității lui Etzioni, are meritul de a fi readus în discuție sub o lumină nouă, prin aplicarea la societatea americană a noțiunii
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
afirmativă a utopiei sale, The Good Society (Alfred A. Knopf, New York, 1991); cartea sa clasică trebuie consultată în ediția din 1996, adusă la zi și însoțită de o nouă introducere, „A House Divided”. Bellah a mai scris despre sistemele de înrudire apașe (1952) și viața religioasă în Japonia preindustrială (1957), fiind și cel care a îngrijit o antologie critică Durkheim în limba engleză (1973). 17. Jürgen Habermas, Der philosophische Diskurs der Moderne. Zwölf Vorlesungen, Suhrkamp, Frankfurt/Main, ediția a II-a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Kant l-a enunțat în „Suplimentul la Dialectica transcendentală”. În formularea lui Kant, acest principiu „ordonă o trecere continuă de la fiecare specie la fiecare alta prin creșterea graduală a diversității”45. Butts susține că principiul afinității implică o relație de înrudire a naturii fizice, pe care o cunoaștem prin experiență, cu natura în genere, ale cărei principii le cunoaștem a priori. În virtutea acestei relații de înrudire, corelații dintre stări reale, date în mod empiric, vor împărtăși acele trăsături definitorii ale legității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prin creșterea graduală a diversității”45. Butts susține că principiul afinității implică o relație de înrudire a naturii fizice, pe care o cunoaștem prin experiență, cu natura în genere, ale cărei principii le cunoaștem a priori. În virtutea acestei relații de înrudire, corelații dintre stări reale, date în mod empiric, vor împărtăși acele trăsături definitorii ale legității care sunt proprii principiilor intelectului pur și principiilor metafizice ale științei naturii. Altfel spus, principiul afinității susține așteptarea unei continuități a formei legilor în trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ordonă distingerea subspeciilor înainte de a ne îndrepta, cu conceptul nostru general, spre indivizi. Cea de-a treia le reunește pe primele două, prescriind, în ciuda varietății maxime, omogenitatea prin trecerea treptată de la o specie la alta, care indică un fel de înrudire a diferitelor ramuri întrucât toate au ieșit din aceeași tulpină.9 Ca principii ale cercetării, aceste idei nu ne spun nimic despre fapte și despre corelațiile dintre fapte, care nu pot fi cunoscute decât prin experiență, ci ne indică doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite perverse trebuie puse pe seama unei angoase de castrare și a unei fixații incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe” de acest sector, pacienta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrainvesti lumea internă a emoțiilor și fantasmelor trăite ca inconștient periculoase, din cauza forței pulsionale ce le însoțește. Contrainvestirea s-a conjugat aici cu mecanismul deplasării. În genere, orice contrainvestire este de fapt o deplasare a investirii. Să subliniem, de asemenea, înrudirea dintre contrainvestire și transformarea în contrariu. Într-adevăr, pentru a se putea opune, trebuie ca reprezentarea contrainvestită să fie în același timp suficient de apropiată și de diferită de reprezentarea ce trebuie combătută. Contrainvestirea înseamnă ca, „în caz de pericol
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îl împiedică să atingă cunoașterea absolută și - așa cum tinde - să ia locul Marelui Anonim, nume poetic dat de filosof divinității. Această aspirație grandioasă, osândită la veșnică neîmplinire, ar dărui omului măreția și tragismul lui. Sub latura metafizică, sistemul trădează curioase înrudiri cu doctrinele emanentiste și cabaliste despre creatorul universului. De asemenea, reflectă o rivalitate freudiană între fiu și tată, proiectată în alt plan. Între sistemul filosofic și opera poetică a lui B. o legătură imediată o întreține literatura aforistică, de care
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în mediile culturale și politice ale timpului, în școlile și universitățile germane și austriece. Istoricul german deschide perspectivele studiului modern al trecutului. În Algemeine nordische Geschichte abordează pentru prima oară istoria popoarelor central-sud-est europene după cerințe metodologice noi. Schlözer descifrează înrudirile sud-slave, anticipează metoda lui Wilhelm von Humboldt prin comparații istorice și lingvistice. Se ocupă de limba maghiară, manifestă interes pentru sașii transilvăneni și exercită asupra istoriografiei lor o puternică influență. Kritische Sammlungen zur Geschichte der Deutschen in Siebenburgen este cunoscută
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Volks und Landeskunde, nr. 2, 1966, pp. 5-27. Viorica Guy Marica, Pictura germană între Gotic și Renaștere, Editura Meridian București, 1981, pp. 261, 265, 267. „Ulterior executat” - scrie autoarea - „distanțat cu aproape două decenii, Altarul de la Wroclaw frapează printr-o înrudire iconografică atât de strânsă, încât poate fi explicată doar prin utilizarea unor modele comune” (p. 267). Aceste reprezentări, fie că sunt la Mediaș, unde ființa un centru de pictură de imporanță pentru Europa Centro-Răsăriteană, fie la Cluj, Buda, Praga, Cracovia
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine și dă naștere la ceva diferit de sine însăși. Zămislirea, filiația și genealogia constituie așadar câmpul metaforic privilegiat pentru a gândi imaginea, de vreme ce orice reproducere tinde să producă o înrudire și deci nașterea unei imagini (Wunenburger, 2004, p. 128). Citatul de mai sus, un pic cam lung, dă seama de această prelungire a realului în lumea imaginară. Existența nu se reduce doar la factualitate, la lucruri concrete, direct reperabile în
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
doar trei zile?). Astfel arhiereii justifică arestarea din grădina Ghetsimani: Isus trebuie să fie judecat și condamnat pentru jefuirea Locului Sfânt din Ierusalim. Portretul lui Iuda capătă aici contur și adâncime psihologică. Astuția sa trimite la astuția șarpelui edenic, iar Înrudirea apropiată cu marele preot Îi explică, Îi raționalizează oarecum gestul și comportamentul, dar Îl și descalifică moral de la bun Început. Iuda nu apare, așa cum e descris În evanghelii, ca un ucenic à part entière până la un punct, sincer devotat Domnului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
terorismul, centrat asupra unor instituții, formații sociale, personalități etc. În scopul dezorganizării unui sistem social-politic sau economic. Desigur că exemplele pot continua, dar cele menționate sunt, În același timp, și cele mai semnificative și mai frecvente. Trebuie să sesizăm și Înrudirea dintre formele de prejudiciu amintite. Toate sunt forme de descărcare agresivă, cu efecte negative. Ele frustrează sau au un efect castrator asupra celor către care sunt orientate. În acest context, se diferențiază un anumit tip de relație Între persoanele care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în calitatea mea de preot al Vestei. Chiar trebuie să accentueze întruna relația lui preferențială cu Zeița? O legătură mult mai strânsă decât cea a oricărui alt Mare Pontif republican. A ajuns să se vorbească până și de o pretinsă înrudire între Vesta și strămoșii închipuiți ai lui Augustus. Se încruntă, revoltată în adâncul ființei ei. E cât se poate de limpede că e vorba de o nouă ideologie menită să scoată în evi dență favoarea de care se bucură Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
decanii (adică împărțirea zodiacală a celor șapte planete în câte zece părți). Templul era o imago mundi: găsindu-se în "Centrul Lumii", la Ierusalim, el sanctifica nu numai întreg Cosmosul, ci și "viața" cosmică, adică Timpul. Primul care a explicat înrudirea etimologică dintre templum și tempus este Hermann Usener, care a interpretat cei doi termeni cu ajutorul noțiunii de intersectare ("Schneidung, Kreuzung")2. Cercetările ulterioare au adus precizări în legătură cu această descoperire: "Templum se referă la aspectul spațial, iar tempus la aspectul temporal
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
când mă Întorc. În Ierusalim erau și alte rude În vârstă ca Sammler, iar Gruner făcea genealogii cu ei, unul din felurile preferate de a-și petrece timpul liber. Mai mult decât a petrece timpul liber. Avea o pasiune pentru Înrudiri. Sammler găsea că asta e straniu, mai ales la un medic. Ca un om a cărui prosperitate se Întemeiase pe clisa generativă feminină ar fi putut avea sentimente mai puțin definite În legătură cu propriul trib. Dar acum, văzând o uscăciune fatală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stabilit. Observația a fost făcută de mult de marii critici și istorici literari: Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu. Între Alecsandri și Caragiale s-au găsit asemănări în ce privește observația tendențioasă a moravurilor timpului (ambii au trăit în epoci de prefaceri sociale). Referinduse la înrudirile dintre cei doi dramaturgi, Ștefan Cazimir notează că „tematic, filiația se poate sprijini pe două repere esențiale: asimilarea culturii apusene și moravurile politice”.<footnote Ibidem, p. 70. footnote> Ibrăileanu identifică în Coana Chirița din Chirița în Iași, Chirița în provincie
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
footnote> , Caragiale aparținând mimus-ului greco-latin. Acestor idei li se mai poate adăuga aceea că însuși Caragiale întrebuințează în locul termenului „personajele” pe acela de „oamenii dramaturgului” sau „păpușile lui”<footnote I. L. Caragiale, Oare teatrul este literatură?, în op. cit., p. 317. footnote>. Înrudirea comediei caragialești cu mimus-ul este ilustrată prin structura comediei D-ale carnavalului, în care sunt prezente pantomima, travestiul și unele personaje tip: bărbierul, prostul, servitorul, încornoratul, cuplul comic, femeile vesele. Personajele feminine sunt cele mai apropiate de vechile scheme comice
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
artistică nu poate reda “ideile”, adică adevărul suprem al lucrurilor, ci reproduce lucrurile naturale sau artificiale care nu sunt decât o palidă umbră a celor dintâi. Imitația este așadar o construcție dirijată de recunoașterea ordinii raționale a formelor, precum și a înrudirii formelor reale cu formele perfecțiunii ideale, cum se poate citi în dialogul numit Sofistul. Pentru Aristotel, artistul este un educator, dar în același timp un eliberator al omului de obsesiile și forțele răului și pasiunilor. El este autorul celebrei teorii
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a continuat studiile de pictură la Roma, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase, apoi la Berlin. Începând din 1955 devine cunoscută și apreciată ca artistă plastică grație expozițiilor personale organizate în mari galerii din Europa și SUA. Numită, pentru înrudirea evidentă de viziune artistică, „surioara lui Paul Klee“, a fost răsplătită cu numeroase premii internaționale și cu medalii de aur, argint și bronz. Pentru activitatea ca președintă a Federației Europene Artistice și Culturale Feminine, primarul Jacques Chirac i-a decernat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]