910 matches
-
de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte mai implică un peisaj rustic, desolemnizat, plasează castelul în derizoriu, cu întreg trecutul său fabulos, zbuciumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și ascultau la lăutari. Am organizat cu destulă greutate, căci s-au ivit diferite incidente între publicul evreu și [publicul] român. Cel român era condus din nenorocire de un d. Teodorescu de la Gazeta Bucureștilor. Eu am bănuit că era o înscenare, ca să nu reușească reprezentația. Evreii, de teama neplăcerilor, au boicotat serbarea și și au retras artiștii. Am găsit alții, între care pe Marilena Bodescu, care era acolo în compania ofițerilor germani. După ce tot a fost regulat și locurile vândute, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
poate da numele de Nicolae Brana, care este deja al unui pictor din Ardeal. El zice că nu-i trebuie altul decât: «Nicolae»“. Am rămas înmărmurită. Știu că Iorga n-a mințit. Prin urmare, declarațiile lui Tătărescu, comunicatul lui, toată înscenarea pe baze false prezentată Consiliului de Coroană, ce erau? O nouă infamie? Peste două zile, pictorul Stoenescu, care văzuse pe prințul Nicolae la Snagov, unde făcuse o galerie de pictură numai cu operele acestui pictor, mi-a spus că l-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de rimă și ritm. Și în proză scriitorul este ispitit de elementul fantastic. Ciclul Heptameron (1861) cuprinde câteva povestiri care utilizează înscenarea fantezistă, narațiunea rămânând, de fapt, în planul real, ca mai târziu la D. Anghel, dar și altele care imaginează subiecte din epoci legendare, în reconstituiri cu un caracter fantast. Mai târziu, în romanele Biciul lui Dumnezeu (1884) și Fontana zinelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
Îndrăgosti În general e un mare noroc, căruia nimeni n-ar trebui să-i dea cu piciorul. Chiar și În ziua când am sosit la montréal și am văzut scăunelele de mașină ale copiilor totul mi s-a părut o Înscenare. imediat prin minte au Început să-mi circule cu viteza fulgerului zeci de ipoteze : „Vrea să-mi pună la Încercare iubirea“, „ménage à trois ?“, „Femeia are un amant și vrea să scape de propriul bărbat. Sunt În divorț. Bietul Jean-Claude
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
iar familia și vasalii săi se temeau. Osawa Însuși răspunsese că era prea bolnav ca să călătorească și nu părea să aibă chef de plecare. Zvonurile ajunseseră și În Unuma, iar Osawa era conștient de pericolul În care se afla. Acea Înscenare a vasalilor care-l calomniau Îl nemulțumea enorm. Regreta și dezordinea din clanul Saito, și prostia lui Tatsuoki. Dar nu putea face nimic și Întrezărea ziua când avea să fie nevoit să comită seppuku. În acest moment, Hikoemon venise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și tratativele din anii ’60-’70 cu delegații Sfântului Scaun pot fi studiate de cei interesați, iar studiul de față se și întemeiază în bună parte pe acest gen de documente. Am utilizat, în mai mică măsură, și documentele diverselor înscenări judiciare de la începutul anilor ’50, din care se desprind retorica antiromană și prigoana anticatolică. Istoricul clujean Șerban Turcuș a observat că, după 1947, în luările de poziție împotriva Bisericii Catolice autoritățile comuniste au evitat referirile la „Sfântul Scaun” și au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au încercat să lege acțiunile surorii Ionela și de rezistența armată a unor grupuri național-țărăniste. Un alt proces în care a fost târâtă și Nunțiatura s-a derulat între 10-17 septembrie 1951. în concepția regimului de la București, acest gen de înscenări judiciare demascau „obișnuita aparență nevinovată iezuitică” a Vaticanului. La 31 august 1951 organele securității au definitivat procesul-verbal de trimitere în judecată pentru „vina” de crimă de trădare de patrie, spionaj, complot împotriva Securității Statului în cazul episcopului Augustin Pacha, arestat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de departe de realitate încât să facă un asemenea pas, din start sortit eșecului, și cu completarea că între arestarea sa și schimbările politice de la București, din martie 1945, a fost „o strânsă relație” sau că totul a fost o înscenare sovietică, combinată cu o operațiune abilă de intoxicare, întreprinsă de legionari. Considerăm că armata română din nordul Ungariei și sudul Slovaciei, complet încadrată în dispozitivul sovietic și având mari lipsuri în dotare și aprovizionare, dar și efective reduse, în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un întreg lot de foști negustori de cherestea din Galați, de fabricanți de lemnărie, din Piatra-Neamț, de foști generali moșieri care trebuiau cu toții să facă parte din acele înscenări judiciare atât de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsă de probe, tot lotul a fost totuși eliberat după nouă luni. Patru ani mai târziu, în 1957, bunica mea, a reușit să fie scoasă din România de niște rude de-ale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
jurnalul intim și documentarul-anchetă, apelând energic la tehnicile literaturii. Un filon puternic reactivat este literatura interbelică a „autenticității”, cu recurs la transcrierea-colaj de documente (memorii, corespondență, dosare de arhivă) și depoziții verbale neprelucrate stilistic. „Romanul nonfictiv” Cazul Nichita Dumitru reconstituie înscenarea judiciară din procesul Canal Dunăre-Marea Neagră (1952), prin a cărui sentință un muncitor a fost condamnat la moarte și executat din rațiuni terorist-propagandistice: „stârpirea sabotorilor” regimului, „sabotori”, de altfel, reabilitați, tot propagandistic, de N. Ceaușescu în 1968. Dincolo de radiografia unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
jocul ipotezelor” fiind de esență morală. Detectivistica pe care o propune scriitorul nu e doar un sport al inteligenței, cât mai ales o insistentă incursiune printre și dincolo de aparențe. Interesantă este teatralitatea acestor scrieri. În Procesul manechinelor se desfășoară o „înscenare”, un „joc de-a tribunalul”, în care participanții interpretează cu talent al disimulării „roluri” mai mult sau mai puțin apropiate de adevărul întâmplărilor din realitate. Sub masca romancierului se simte omul de teatru atent la modulațiile vocii, la gesturi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
contextul limbajului exprimat prin rol. Un mijloc de evaluare a dramatizării este jocul de creație cu subiecte și roluri din povești și basme. Aceste jocuri preiau din dramatizări scene sau episoade care le-au plăcut copiilor mai mult și ajung înscenări proprii. La reușita acestor jocuri contribuie foarte mult limbajul prin forma sa monologată sau dialogată. Orice dramatizare poate fi un joc de creație. Școlarii continuă dramatizarea într-un stil original, creativ prin jocul de creație. Modelele lingvistice sunt luate din
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
pune la îndoială. Spre deosebire de dansa. Dl O. Ianculescu și-a exprimat aprecierea pentru cadrele didactice care predau discipline matematice la Institutul Politehnic Iași. Domnul Profesor Ion Enescu - șeful de atunci al Catedrei noastre - vizibil marcat de atmosfera creată prin această înscenare, a rostit o pledoarie plină de pasiune dar și de argumente solide în apărarea colegilor D-sale în general, în apărarea celor trei colegi asupra cărora se aruncă o nemeritata bănuiala în special. Desigur, o astfel de situație ar fi
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
detalii semnificative, le proiectează. Omul, opera și epoca sunt reprezentate în interferențele lor permanente, portretul final fiind o suprapunere de schițe creionate succesiv. Abilitatea autorului de a scoate în relief resorturile psihice ale diferitelor atitudini și reacții, ca și harul înscenării epice a unor fapte controlabile, desprinse dintr-o documentare amplă, conferă narațiunilor o convingătoare veridicitate, încât până și aspectele inevitabil aride capătă cursivitatea tensionată a trăitului. Biograf autentic, A. își domină subiectele de la înălțimea unei viziuni coerente despre om și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
alte canoane: 67 apostolic, 27 al celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, 92 și 98 Trulan și 11 Ancira 29. Este greu de știut care ar fi fost reacția rudelor (răpirea pare să fi fost una autentică, nu o înscenare), căci Safta nu era deloc o „giupâneasă săracă”, ci coborâtoare din familia Boeștilor. Soră cu Ștefan Boul (care va ajunge mare vornic) și cu Pătrașcu Boul (ginere și cumnat de Voievozi, mare dregător și în Moldova, și în țara Românească), Safta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Vasile Lupu și să devină un personaj important al „istoriei din culise” a acelui timp. Un destin potrivnic îl pune chiar la dispoziția prezumtivei victime, iar Vasile Lupu își permite să „monteze” (de fapt Miron Costin este autorul întregii înscenări) o tragi-comedie, minoră în care serdarul Ștefan (conspirator periculos, căci avea - ziceam - oști pe seamă) ignoră toate prevenirile și reușește să-l stupefieze chiar pe Domn prin sosirea lui la Curte. Necrezând că un inamic îi cade astfel în mână
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celui ce a redactat Letopisețul Bălenilor, scriitor stimabil, atât de priceput în destructurarea și destrămarea afirmațiilor mustind de siguranță ale apărătorilor „Postelniceștilor”. El susține că această întreprindere judiciară, menită să elimine orice pată de pe efigia bătrânului postelnic, a fost o înscenare (interpretare ce distruge orice prezență a „judecății drepte”) instrumentată cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „răvășale”, scrisorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare, sunt aruncate sub umbra
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a receptat experiența baladescă a poeților din Cercul Literar de la Sibiu și, mai târziu, publică o seamă de poeme de această factură, aflate în linia Radu Stanca - Ștefan Aug. Doinaș. Sunt poeme în care se observă capacitatea mișcării narative, desfășurarea înscenării descriptive și simbolice, ca în textul inaugural din primul volum, unde „corabia autohtonă” devine metafora creației lirice, fixată într-un topos specific și rămânând mereu în perimetrul țării: „Nu sunt corabia feniciană / pornind agale din Sidon sau Tyr / spre insule
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
depășind net miza beletristică. Teroarea din opera lui Beneș, atâta câtă este, se găsește diseminată, cred, în două nuvele de un exotism poesc, ambele prezente în volumul Semn rău (1943). Prima dintre ele, Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, pare o înscenare în registrul hard al basmului Flautistul din Hamelin. Ducatul lui Wilhelm nu poate prospera precum celelalte cetăți vecine din pricina numărului mare de șobolani care îl bântuie. Toate încercările de a-i stârpi pe paraziți sunt sortite eșecului, până ce, într-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
iar timpul se relativizează după modelul basmului. Se impune stăruitor o viziune plastică; receptarea naturii, a peripețiilor evocate se face vizual (subl. în text), certificând o coordonată a eposului" (1972: 84-85). Vizualul prezent la Galaction nu se reduce la simpla înscenare a unui leitmotiv pictural: mișcarea epică și dezlănțuirea elementelor potențează sugestii mai curând cinematografice. După părerea mea, această nuvelă rămâne o subtilă meditație, infuzată de etica biblică, atât asupra iluzoriului existenței terestre, cât și asupra eternului conflict dintre divin și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se introduce și lirismul" (1963: 189). Acest fapt se datorează, cred, predispoziției dialogice a autorului, dispus tot timpul să însceneze o dezbatere interactivă între narator și public. Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau ale terifiantului exotic, evidențiată de Grand Guignol-ul parizian 90, ale cărui capilare terifiante se prelungesc, retroactiv, până la proza gotică. Există, de altfel, câteva invariante gotice în Aranka, pe care naratorul le speculează cu abilitate: setting-ul izolat și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
culoare și prospețime. Cum s-a observat însă, „n-avem de-a face cu pasteluri” propriu-zise. Paralel cu Stephan Roll din Poeme în aer liber, Voronca nu face poezie descriptivă în înțeles tradițional: el remodelează spațiul natural în sensul unor înscenări, transformând totul într-un spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerând o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a imaginației, cu o „alchimie a cuvântului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, într-un registru combinatoriu „delirant” din punctul de vedere al realității constituite, acceptate în datele ei „prozaice”. Considerată atent, dincolo de spectacolul imagistic ce fură ochiul cu înscenările sale neobișnuite, proza lirică a lui Voronca se organizează, credem, în jurul a două teme fundamentale. Una acoperă câmpul semantic al închiderii, limitării, opacității, stagnării - cealaltă circumscrie seria deschiderilor, a transgresării frontierelor, a mișcării perpetue, a transparenței revelatorii de substraturi primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să se spintece între dânșii pentru stăpânirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de alta: sunt reperele extreme între care se desfășoară “înscenările” din aceste poeme. Spațiul închis, asediat de întuneric („Noaptea se îngrămădește tot mai mult la ferestre, ca o lavă care mă va izola deplin”) i se opune voința evadării („Trebuie să ies dintre zidurile acestea, să înfrunt cuțitele care mi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]