698 matches
-
gustul fanilor, acumulând în decurs de șase ore peste 2.000 de like-uri. Mai mult, colajul a stârnit nostalgii unor admiratoare ale solistei, care și-au amintit că o păpușă asemănătoare celei care apare într-una din fotografii, le-a înseninat și lor copilăria. Vedeta a denumit poza "Me.. Me..Me" (Eu.. Eu..Eu).
Inna dezvăluie fanilor cum arăta în copilărie () [Corola-journal/Journalistic/73049_a_74374]
-
o atmosferă cazonă mult mai hazlie sau mai ridicolă pentru pacientele-soldați, asta și pentru faptul că armata nu este cel mai feminin atribut al experiențelor traversate, într-o viață, de femei. Chiar și jocul lui Victor Rebengiuc se încălzește, se înseninează în metamorfoza personajului său. Comicul se accentuează și el într-o poveste ce devine de două ori neobișnuită, fie doar și prin simpla înfățișare a "instrucției". Disperarea din cele două texte rămîne la fel de acută și de răvășitoare. Dramele, în fondul
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
creștere în continuare. Și asta în condițiile în care numai în București există în afară de Radio România cîteva zeci de alte posturi de radio. Cu siguranță însă că știrea aceasta îi va bucura pe corupții din România și că îi va însenina pe baronii din PSD, precum și pe cei deprinși să dea telefoane pentru a li se face imagine convenabilă, recurgînd la șantaj în acest scop. Cronicarul speră să se înșele, dar după ce Europa Liberă va dispărea pentru români, va dispărea unul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
toate prin câte treci și, mai cu seamă, să faci în continuare ceea ce-ți face plăcere. Draga mea, o mamă bună e o mamă fericită. Bucuria copilului așteptat trebue să risipească orice amărăciune, să evite eventuale enervări și să însenineze toate frunțile. Împrăștie temerile nejustificate. Vieața ordonată, curățenia, aerul curat, alimen tația naturală și îngrijită evită multe neplăceri. Nu uita că pâinea neagră integrală este mult mai bună decât cea albă. Laptele și brânza conțin calcium, necesar copilului și ție
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
groaznic lucru ar fi să-mi pierd credința în Dumnezeu, pentru că fără ea n-aș putea face față nici unui dezastru. — Nu dai de întrebări mai puțin sumbre? se foi Ioana. — Ba da. Ce ai vrea să fii? Ceea ce sunt, se însenină ea. 125 JUCĂRII — Care e eroul tău preferat? — Sherlock Holmes, pentru că prinde totdeauna rău făcătorii și îi scoate din bucluc pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fiți aici, imediat după înmormântare plecăm! Praznicul o să-l facem în oraș, le spuse Gheorghe, înmânându le, fără să numere, mai multe bancnote. Abia spre ziuă se opri ploaia, iar când mama fraților Tălparu fu scoasă din casă, cerul se însenină pe neașteptate, iar soarele începu să ardă ca vara. Nu îi fusese ușor lui Petrache să găsească oameni care să ducă pomenile. Trebuise să meargă până în satul vecin, să aducă vreo patru bărbați, care nu erau la muncă. Unde îi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
iar Cristinel hotărî să se bucure pentru ceea ce au primit ai lui. Totuși, parcă o umbră se așternea pe chip. Când era gata, gata să plângă, moșul darnic scoase din săculeț o mașinuță mare cu telecomandă. Fața lui Cristinel se însenină, deși știa că nu e pentru el, că doar nu scrisese, dar moșul se îndreptă spre el, îl luă în brațe și îi oferi cadoul. Cristinel se fâstâci și uită să mulțumească. Parcă îi venea a plânge de bucurie. Moșul
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
vitejia dovedită, toate mai false decât un dublon de plumb. Plouase nițel dis-de-dimineață și erau urme de noroi pe dușumeaua tavernei, cu mirosul acela tipic de umezeală și rumeguș pe care zilele ploioase Îl lasă În locurile publice. Cerul se Înseninase și o rază de soare, Întâi timidă, apoi tot mai sigură pe ea, Încadra masa la care Diego Alatriste, Licențiatul Calzas, Dómine Pérez și Juan Vicuña tăifăsuiau după ce Își puseseră burta la cale. Eu stăteam pe un taburet lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
poetului. Iar pentru acel „așa și pe dincolo” l-aș săruta. Ce are arta de reprezentat: „...durerea inexprimabilă, jalea umanității, triumful răutății, dominația disprețuitoare a hazardului și căderea iremediabilă a celor drepți și nevinovați”. Și toate astea pentru a ne însenina! Îl citează pe La Rochefoucauld: „Amorul propriu este mai abil decât cel mai abil om”. Nu mă credeam atât de abil. Pentru că sunt, deci, omul cel mai abil, amorul propriu mă păcălește făcându-mă să cred că nu-l am. „Am
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
-mi scot haina și m-a examinat la plămâni, negăsind, cum singur mi-a afirmat, nimic. M-a invitat să scot limba afară. "Încărcată", a declarat el. M-a întrebat "dacă am avut scaun". La răspunsul meu negativ, s-a înseninat. A înțeles toată corelația dintre fenomene și mi-a prescris niște prafuri antipirice și sare amară. Culmea ironiei este că a trebuit să le iau, întrucît personalul închisorii a înțeles rețeta nu facultativ, ci imperativ. N-au plecat de lângă mine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și la Politehnică, să se înființeze una de geografie, întrucît cunoașterea solului sub raportul peisajului și al materialului este de cea mai mare importanță pentru arhitect. Arta arhitecturii, nefiind abstractă, nu se poate dispensa de geografie. Pomponescu încercă să-și însenineze gândurile în colocvii cu Ioana. Nu s-ar putea spune că aceasta îl primi cu indiferență, având în vedere placiditatea ei obișnuită. Însă îl trată cu o privire stânjenită, în care se ghicea compătimirea. Ceea ce se petrecuse înainte cu Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-o asemenea letargie, că simțea doar bordura tare de sub fund și se trezi brusc cînd auzi un sunet alintător la urechi. O clipă i se păru că-i vocea mamei care-i cîntă, apoi recunoscu zgomotul cascadei. Cerul se înseninase și răsărise o lună uluitoare. Deși nu era plină, lumina îndeajuns cheiul canalului de peste drum, poarta și cărarea cu cenușă. Se îndreptă vesel și temător spre poartă și urcă poteca auzind cum sunetul acela de alinare crește pînă ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scoteam de la mână ceasul bătrânesc, cu cadranul calcifiat și cu curea de pânză kaki, i-l puneam în "saltar", iar diminețile i-l prindeam iarăși la încheietură. Sprâncenele acestui om al durerii aveau între ele cute adânci. Nu se mai însenina ni pi decât când îi venea familia: o femeie oligofrenă, operată la cap, chiu. În frunte, unde o cicatrice albăstrie, intersectată de suturi, se arcuia până intra în păr, și o fetiță normală, mândria cea mare a cizmarului. Trei sferturi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că putem fi și altfel decât speriați de bestiile care ne-au terorizat până acum. A venit vremea să încercăm să ne organizăm voința în așa fel încît, unindu-ne, să facem ca viața noastră să conteze și să le însenineze viitorul copiilor noștri, strigă Xtyn. Cine vrea să mi se alăture? Ochii tânărului aproape că se umplură de lacrimi când văzu că mai mulți tovarăși de-ai săi se apropie de el cu hotărâre. Erau în majoritate tineri ca și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților săi, înțelese că îl aprobau. Mai mult, în ochii lor citi o duritate care, dintr-un exces de zel, părea să o întreacă până și pe a sa. La urmă, însă, întâlni privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu știu unde să fie. La Colțul Obiectelor Găsite ai fost? Ochii Sorinei se îndreaptă, ca atrași de un magnet nevăzut spre locul care îi salvează pe mulți uituci. Minune mare! Umbreluța ei se ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca pe o prietenă mică și neastâmpărată pe care o regăsești când nu te-ai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Aiurează... MAIO Veghez asupra lui... voi să-i surprind o cugetare care să-mi esplice starea în care se află... nimica. Bea mai mult și vorbește mai puțin... iată tot. Bea el și-nainte, dar acuma... Am cercat să-i însenin cugetele prin cântec... dar cântecul cel mai vesel îl pune pe gânduri... cântecele triste îi fac plăcere, însă eu nu le cânt, pentru că-l adâncesc din ce în ce mai mult în răul ce l-a coprins. ARBORE Sărman copil! MAIO Da, sărman și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ceață. Dar eu voi s-o luminez, Sufletul să mi-l turbez, Să-mbăt sufletul din mine; Să-mi scald gîndurile-n bine, Să strig marelui cupar: Toarnă-mi ziuă în pahar Să-nec inima-mi din sin, Sufletul să-mi însenin. Vinul e lumină vie Care inima învie, Ochiul arde, sânul crește, Inima ți-o-nveselește. A muierii negre stele Ard în cerul vieței mele, A muierii mândre flori [I]mi duc inima-n fiori. Vă văd veseli, dragi boieri, Numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este, oricât de, trist e sinul, Oricât de lungă-i noaptea, oricât de lung suspinul... În ceru-i brun și rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord Și îndulcea în vânturi sălbaticul acord. Acel luceafăr dulce, acel diamant de foc Pieri din ceru-i rece, zbură din naltu-i loc. De-atunci pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să te conducă în cea mai minunată călătorie a vieții tale! Chiar dacă cerul e acoperit de nori și nu poți vedea soarele, tu știi că el e acolo și curând lumina lui se va revărsa asupra ta și-ți va însenina sufletul! Tot astfel când pe cerul vieții tale apar norii de îngrijorare, sau de teamă caută Lumina Sinelui Tău Divin și las-o să-ți vindece toată durerea, toată suferința, toate fricile și să te-nvăluie în acceptare și astfel te
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
de lumina soarelui. Zâmbește-i! Simte cum energia lui te înviorează, lasă-te pătrunsă de frumusețea lui! ACUM, ești doar tu și soarele, 2 lumini ce strălucesc pe cerul vieții tale. Respiră profund și simte cum lumina te spală șiți înseninează trupul și sufletul! Simte iubirea care te înconjoară! Trimite iubirea ta universului. Simte cum ea se întoarce la tine! Daruiește iubire! Este o nouă zi! Bucură-te de acest început ! Tu acum scrii o nouă filă în Cartea Vieții Tale
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Să nu idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul dinaintea plecării și că va fi un an terapeutic”, scrie prietenul din Italia. „Situația este mai rea ca Înainte. Mama nu mai vede deloc. Are dese accese de anghină pectorală. Ca să fie dusă din pat până În baie durează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
60 și, parțial, și ulterior. Mi s-a părut distant și stânjenit. Am presupus că, așa cum se Întâmplase deja În alte cazuri, identitatea mea românească nu era neapărat o recomandare favorabilă. Nici eseul Felix Culpa despre Mircea Eliade nu-l Înseninase, probabil, amintindu-i episoade și Întrebări nerezolvate din propria biografie. Micul dejun pe care l-am luat Împreună s-a limitat la fraze mai curând convenționale, așa că nu am făcut uz de numărul de telefon pe care mi-l dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
că fusese, de fapt, o acțiune premeditată, persistentă, din start până la podiumul festiv? În plin asediu, impostorul nu Îndrăznea să apară gol În fața mulțimii. Aștepta o ambianță mai calmă. Între timp, au mai trecut câțiva ani. Cerul nu s-a Înseninat cu totul, dar amânarea nu se mai justifică. Nu mai sunt prea tânăr, amânările devin riscante. Mi-aș Îngădui, totuși, un ultim ocol. Nu o amânare, doar un ocol. Cititorul va Înțelege că este, de fapt, parte a confesiunii. * În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În Noul Babylon, musafirul se simțea totdeauna acasă, fără nici una dintre crampele antiamericane ale atâtor intelectuali europeni. Dacă la Paris descoperisem vivacitatea sa latină, la New York poetul Îmi părea o variantă europeană a americanului stenic și eficient, a cărui prezență Însenina, instantaneu, ambianța. * Recent, pisica fără vârstă și fără moarte din lirica lui Michael s-a desprins din rama Însorită a ferestrei unde Își toarce Înțelepciunea, pentru a-mi șopti că limba română este invitată să participe la neașteptata și neverosimila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]