1,882 matches
-
cum trece vremea. După ce intră în Ponoarele și lăsă în urmă clădirea modestă a Primăriei, încercă un sentiment de neliniște. Deși aproape amiază, soarele se pitise după o perdea groasă de nori ce-ntunecase cerul pe neașteptate, dând senzația unei înserări grabnice. Un vârtej de praf ridicat din nimic îi închise perspectiva, lăsând locul vizibil la numai 5-10 m în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
putea atinge acele „nebănuiri celeste”... decât prin rugă îndelungată... ajungându-se astfel la un grad de purificare, și doar atunci simți cum „Te umpli /de lumină”, un sentiment cu adevărat divin, armonios. Te vei ruga în șoaptă în ceas de înserare/ În locuri liniștite,învăluit în clipe/ Când timpul doarme-n voie cuprins de resemnare/ Între ceasloave vechi,rămase necitite ( Singurătate) Te întrebi...cum să tulburi momentul de rugă, de pioasă “resemnare”? . Ar fi o impietate să destrami pânza subțire de
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
din oase raze să îmi crească,- să încălzescă pe oricine - ce-ar vrea din nou ca să se nască.../ ( Pedeapsă) Expresive, evocatoare, contopite în misterioasa metamorfoză a lucrurilor , stau versurile: Suflete albe Ne-au căzut zăpezile pe umeri/ Troienind în suflete-nserare,/ Tu începi tristețile să-mi numeri,/Eu trăiesc la tine-n sărbătoare./ Ascultăm cum urlă lupii-n noapte/ Luna-n geruri plini de disperare,/ Stăm la margine de timp și fapte / Spânzurați dramatic de-o-ntrebare.../ Suntem luați de vise
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
unei existențe ardente în slujba culturii, a frumosului în general. În miezul verii, în zile de arșiță și tihnă petrecute la umbra pomilor din livadă, am primit pe e-mail cele mai recente cărți ale doamnei Buică: „Liliacul înflorit la umbra înserării” și „Frumoasele vacanțe” (amândouă apărute la Ed. Anamarol, 2014). Cunoscând și vârsta la care se găsește Domnia Sa, și faptul că sănătatea o mai șicanează uneori, m-am întrebat, în chip firesc, ce o motivează să scrie cu atâta perseverență, încât
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
adierea unui vânticel cu miresme de primăvară, să se lase mângâiați de seninul dimineților însorite și nu de puține ori se poate întâmpla să-și piardă firea trăind la temperaturi înalte ca în anii tinereții.ˮ „Liliacul înflorit la umbra înserării”, prima dintre cărțile recente ale Elenei Buică, se articulează din opt secvențe: Anamneza lângă liliac, Cuvânt înainte, Partea I - Întâmplări din tainețele vieții, Partea a II-a - Rânduri izvorâte din adâncul inimii, Partea a III-a - Cuvântul frumos rostit, Partea
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
adâncul inimii, Partea a III-a - Cuvântul frumos rostit, Partea a IV-a - Frumoasele vacanțe, Partea a V-a - Comentarii critice, la care se adaugă oFișă de autor, în care sunt trecute în revistă elemente importante din cariera scriitoarei. Umbra înserării, înmiresmată de liliacul înflorit oferă o perspectivă aparte asupra evenimentelor, asupra eroilor zilei (membri ai familiei, prieteni, scriitori etc.). Ne explică Elena Buică: „În scrierile seniorilor se oglindește bogata experiență de viață filtrată prin sita vremii. Faptele de viață revin
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
și-l primește pe Dumnezeu în sine, aflând Adevărul de aur că „Lumea cealaltă este făcută/din nemuritori”, atrăgându-ne atenția că „inima omului nu încape în lume/deși tot ce vedem în jur/sunt sentimentele noastre:/frunze/păsări călătoare/înserări”(„Pe lac”-pag.114). Tot din Edenul de „Dincolo de poezie” poetul vede cum în lumea pământeană „timpul trece leneș dar la timp/cu plugul pe chipul nostru”(Timpul”-pag.115 ) și tot în lumea noastră observă că „dragostea iartă totul
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
așa cum se cuvenea, dar în fața lui erau doar câmpuri înghețate, un drum alunecos și chiar, la un moment dat, începu să ningă des, ascunzând privirilor orice urmă de drum. Cât să fi mers așa, nu mai știa. Când se lăsă înserarea și i se făcu frig și foame, se așeză pe zăpada proaspăt așternută și începu să plângă după viața lui din norișori, după ceilalți îngerași, după Dumnezeu și după copilașul care îi recita frumos, seară de seară „Înger, îngerașul meu
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
în hăuri, în râuri de planete, În spumă de luceferi, în goană de comete... Statuie de Tanagra, ca să te văd doresc, Să-ți spun o taină mare: să-ți spun că te iubesc. Dar uit, privind la tine, în negrul înserării, Căci și uitarea-i scrisă în legile trăirii. Văd umbrele din Lună că-s trupuri de fecioare, Strivind pământ lunar cu micile picioare. Și-oriunde sunt ,eu văd- în orice loc din lume- Un singur chip în toate și toate
IUBIRE IMPOSIBILĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349892_a_351221]
-
ca cititor m-am subordonat comunicării și dorului Domniei Sale, de a primi din interiorul său mesajele transmise părândumi-se plăcute și frumoase... ,, un brâu de stele pe malul unei ape o altă lume ,, ,, cunună pe pisc - luna trece agale pe lângă soare ,, ,, înserare - pe cerul cu aripi singur copacul ,, Este ca și cum eu ca plastician aș spune; Sunt incapabilă să pictez pur și simplu, când nu am ceva de exprimat, când nu am ceva de transmis ! În repertoriul tematic al poetei Maria Oprea, pe lângă
ÎNFIORARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349890_a_351219]
-
Strofe > Valori > SPECTACOLUL ISTORIEI ȘI VIAȚA - TRECEREA DINTÂI Autor: Elenă Lăură Bumbac Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Istoria pictează pielea cuvintelor se dezbrăca de galopul căilor cu pământ urlând sub copite, trece cu înserarea legată de gât. Întâmplările agățate-n copaci se lipesc transpirate de iriși arzând... Altitudinea scrisului aduce de departe vulturii albi înflăcărându-și propriul sânge - senzația morții galante plimbându-și imaginea și lecțiile de pian prin fața satelor fără porți. Se desfrunzesc
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
din lacrima toamnei? Sunt amurgul înnourat de-acele ploi îndelungate? sau doar o ancoră legată de cer și aruncată-n oceane?! Dar și mai mult de-atât aș vrea să știu ce ferecă porțile dinspre Tine? CLIPA Se-așterne ceasul înserării, iar rememorarea pătrunde tiptil în mine... și în timp; aducerea-aminte se grăbește, ca nu cumva să uit ceva. Și vine, vine precum fulgerul clipa -, clipa când trebuie să dau socoteală: când, fără remușcare, memoria îmi propune, acum: „Jocul chibzuinței!“ Volum
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
de trăire, Batistele prind lacrimi în palmele căuși, El trubadurul scrie, catrene de iubire. Un pasager ce este clandestin, Stă izolat pe ultima banchetă Biletele s-au terminat de mult, Iar destinația, nu poate fi secretă. Coboară pe ascuns și înserarea, Doar roțile de tren mai glăsuiesc În gara mică, țipă resemnarea, Trenuri grăbite, nu se mai opresc... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Grăbite trenuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai 2014. Drepturi
GRĂBITE TRENURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344588_a_345917]
-
știu mi-e foame de zăpezile albe și de banchizele brodate cu albastru sau de norii de pe-un cer albăstriu-vinețiu. Sunt doar un fir din apa mărilor de sare ce se zidesc în mine mereu acum am devenit albastră înserare nu știu de mai sunt tu sau sunt eu... Leonid IACOB Referință Bibliografică: nu mai știu... / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1229, Anul IV, 13 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne amintește de paradisul visat. Umberto Saba, propus pentru Premiul Nobel,născut în Triest,este un poet al dramelor ascunse,(putem să-l asemuim cu Bacovia),găsește edenul în înserarea Europei,sau,mai degrabă,în valoarea propriei biografii,fiindcă nimic nu te odihnește de viață/ca viața.În estetica,poeților amintiți până aici,și în etica lor,totul se clădește pe fundamentele labile ale unor valori spirituale pe care le
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
de clopot vibrând în lama coasei - ceasul prânzului gâlgâie încet apa rece din cofă - cosaș neclintit Orgă de țurțuri - picături cristaline rezonând în jgheab amurgul zilei - țârâitul de greieri biruind coasa două destine - la piciorul patului un greiere șchiop tihna-nserării - fornăitul cailor scutură macii o buburuză pe mâna femeii - răscruce de drum o libelulă clatină firul ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
dată în 1729. Aceasta a fost sfințită în anul 1766 de către Episcopul Biord, episcop al eparhiei de Annecy. Biserica este o bijuterie, un amestec de baroc și neoclasic. Barocul se regăsește în detaliile caracteristice ale stilului: fațada portalului întreruptă pentru înserarea nișei cu statuia Fecioarei. Un alt simbol al barocului, bolta care protejează intrarea principală, este pe deplin vopsită ... Construită cu sprijinul financiar al expatriaților, vânzătorilor și enoriașilor, aceasta reflectă perfect credința și fervoarea religioasă a unei comunităti, la început de
BISERICA ST. NICOLAS DE VEROCE DIN SAINT-GERVAIS de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348122_a_349451]
-
gândului în piramida în care tu ești faraonul bucuriei. Gânduri și rânduri și iar gânduri. Singurătatea îmi zâmbește. Bonomă în felul ei îmi ia brațul, și-l aruncă pe după umeri. Simt seriozitatea ei și atunci surâd nopții apoi răsăritului apusului înserării. Toate aleargă prin sufletul meu pentru a-mi fi învelișuri de timp trăit-netrăit. Devin încet încet, scoarța copacului vieții și-n același timp, spirala inelelor în miezul esențelor cântecului lui. Și dacă gândul este atât de bun cu mine și
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
oricând oricum cu imaginația, chiar și cu gândul... simplul gând de împlinire. Ce poate fi mai complicat decât simplul gând de împlinire întru bucurie? S-au răsturnat carele de foc ale cerului în poala viselor mele când soarele a lăsat înserarea să-i învelească urmele. Apoi, ca un tablou viu, mereu în schimbare, umbrele năvalnic au răsărit înaintea lunii în care regăsesc propriul corn, plin de semințe de timp, de gând, de frustări, de bucurii. Mozaicul perfect în care se adună
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
Poeme > Constiinta > SUNTEM NOI ... Autor: Dan Borbei Publicat în: Ediția nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Suntem noi ... Cine aude materia în clocot fierbând, Și durerea din ea rezonată în gând, Cine simte curgându-i în vene-nserarea, În zbaterea umbrei trăgând disperarea, Cine știe citi, nu cuvinte, ci golul din ele, Prinse-n vârtejuri nebune de doruri și jele, Cine aude în el uraganul din cer fremătând, Și durerile cărnii prin ochii lumii trecând, Cine aude cum
SUNTEM NOI ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347573_a_348902]
-
ce să-i mai facă spre a fi mulțumit și să nu o alunge de lângă el. Atunci când el o dorea, îi stătea la dispoziție manifestând un devotament neîntâlnit în viața lui aventuroasă. Venea la Dellu când acesta dorea, la orele înserării spre a nu fi văzută. Se îmbrăca ca de sărbătoare la fiecare întâlnire, și îi era ca un câine credincios în apropiere așteptând doar un semn al lui. Timpul, prieten și dușman a ajuns la sfârșit, lucrarea se terminase și
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
Fiecare adiere de Vânt se prinde ca o horă în gândurile lor de mătase, despletindu-le cosițele îngemănate în cașmirul de vise sperate. • Fiecare freamăt smerit din amvonul Codrului e ca o partitură de madrigal medieval ce tresaltă sub bagheta înserării în acordul ultimelor străluciri peste care răsună preadulcea lor dorință. • Fiecare mireasmă a Florilor e ca o Dumbravă minunată peste care au înmugurit visările, peste care au înverzit așteptările, peste care au înflorit întâlnirile, peste care s-au legănat dorururile
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
își deschide porii lumina încape în fiecare vers al rugăciunii pe care o rostești apăsat tălpile tale sărută iarba câmpului de dincolo de tunel Doamne prietene cât de frumos ești cu răsăritul în sprâncene apusul pe tâmple îl apeși cu gândul înserării îi dărui aura ta înțelesul vieții Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn stejarul cântă cântă cântă începe frica să-și arate colții prietene lasă răsăritul în sprâncene felinar pentru inima răsucită între primul tău cuvânt
DRUM BUN PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347698_a_349027]
-
chinui greu de tot, până reuși să urce un pic în afara viroagei. Cu ultimele puteri, a ajuns lângă un plai, pe care-l știa bine. Nu mai avea putere nici un strop. Simți corpul cum îi îngheață din cauza frigului pătrunzător al înserării și din cauza hainelor ude de la apa din pârâu. În acea clipă îi veni în minte că nu va mai ajunge acasă. Va îngheța acolo, în mijlocul pădurii, neștiut de nimeni. Ca un vis, îi trecu prin închipuire imaginea copilului drag, al
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
vâltoare tinerească a dorinței și forței de a trăi prin iubire, adevăr și dragoste. Poetul își anunță regăsirea în poemul: "m-am regăsit în femeia pe care o iubesc": alerg și deschid palma serii o sărut simt curgerea lină a înserării înspre verdele ochilor din timp e o trăire specială așa cum ești tu pasiune ce mistuie ceasurile târzii îmi strunesc degetele să nu mai atingă cuvântul ce ne strigă numele ecoul răspunde eu vin iubita mea diseară te voi strânge-n
LEGĂMÎNT PRIN DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350047_a_351376]