699 matches
-
ale acestor diferențe identitare sunt inegalitățile subiective dintre instalați și marginali sau excluși, dintre dominanți și dominați, dintre avuți și săraci, dintre cei care au un loc de muncă și șomeri, dintre cei cu „capital relațional” și cei izolați și însingurați etc. Abundența și diversitatea resurselor (economice, culturale, relaționale, de calificări etc.) disponibile individual constituie factori stimulatori ai „creativității identitare” (cf. J.-C. Kaufmann, op. cit., p. 205). Între forța de „inventare a sinelui” și resursele disponibile, există un raport de proporționalitate
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
alții, de Perpessicius și de Petre Pandrea, M. se revelează, în versurile lui, ca un melancolic ale cărui stări pendulează între vaporoase euforii de ftizic și neliniștea unor rele presentimente - Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic și tragic, în egală măsură. Deși aflat în slujba descoperirii adevărului, el constată, adeseori, că acesta e sordid, respingător, malign, agresiv și rapace. Marlowe e, de fapt, un Don Quijote fără iluzii, un însingurat care, în absența lui Sancho Panza, își proiectează fantasmele pe cadranul opac al paginii de carte. El este deziluzionat și din ce în ce mai înăcrit. E un bărbat ce-și percepe propria bunătate ca lipsită de sens și care e cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar și la o privire atentă -, existența lui Marlowe pare neschimbată. Întâlnim același personaj comunicativ-morocănos, același observator hiperatent al realității înconjurătoare, același limbaj contondent și același infinit respect pentru ideea de bine și adevăr. Nici unul din ritualurile existenței de bărbat însingurat nu a suferit vreo metamorfoză spectaculoasă. Locuiește tot singur, în aceeași casă pe care o știm din The Long Goodbye, și e la fel de inofensiv-agresiv în conversațiile cu femeile. Toate acestea până la un punct. Din motive neelucidate la nivel psihologic, Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
paradigme ideatice, rezonanțe interpretative altfel plămădite decât prin formele educaționale tradiționale. Ea este un rezultat al unei mutualizări a cunoașterii generate de noile tehnologii, ce poate scoate individul din solipsismul actului cognitiv, realizat în singurătate, în chip egoist. Metafora savantului însingurat și retras, bântuit de chinurile facerii, trebuie reevaluată sau înlocuită cu cea a savantului generos, ce scrutează și adaugă noul pe canavaua imensă a cunoașterii în mod colaborativ, cumulativ, rezonant cu alții, dar și relativ anonim, oarecum „depersonalizat”, „dezinteresat”. Comunitatea
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
În căutarea, II, 101-110; Constantin M. Popa, Max Blecher sau Tragismul sincerității, R, 1995, 9-10; Radu G. Țeposu, Suferințele tânărului Blecher, București, 1996; Glodeanu, Poetica, 295-302; Sergiu Ailenei, În spațiile blestemate - M. Blecher, CL, 1999, 1; Alexandru Ruja, Un scriitor însingurat și singular, O, 1999, 9; Cărtărescu, Postmodernismul, 294, 295; Dicț. analitic, II, 166-168, 363-364, IV, 408-410; Norman Manea, M. Blecher, între biografie și creație, F, 2000, 7-8; Dicț. esențial, 92-94; M. Blecher, mai puțin cunoscut. Corespondență și receptare critică, îngr
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea sau respingerea, alungarea persoanei din cetate. Plecarea din cetatea de origine va avea consecințe psihologice, morale și sociale serioase pentru individ. Intrat Într-o altă cetate, exilatul se simte Însingurat, izolat și Înstrăinat. El nu mai poate comunica mental și afectiv cu ceilalți. Se va simți, prin Însingurare, schimbat. Nu se recunoaște pe sine În noul mediu, având din punct de vedere psihologic și moral sentimentul „pierderii de sine”, al
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
omenești în marele spectacol al lumii, care se sustrage controlului și pătrunderii înțelesurilor: „Am văzut omul întunecatelor dimineți/ Am văzut fiul furtunii cântând în lanțuri/ Am văzut întreaga durere cum curge deschisă/Exilați în noi chiuim în mine părăsite.” Entități însingurate, trăind între ziduri opace. Cartea este un amplu poem continuu, alcătuit din secvențe care proiectează trecerea noastră efemer-întunecată pe o zare cenușie, îndurerată. Poetul C., descoperit „dincolo de masca actorului și dincolo de destinul monstrului sacru”, a fost „o conștiință chinuită și
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acolo. Făcu câțiva kilometri pe drumul ce lega urbea de un sat vecin și găsi cu ușurință casa la vreo două sute de pași de drum. Se-ndreptă spre ea, străbătând un câmp verde de lucernă. La capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acolo. Făcu câțiva kilometri pe drumul ce lega urbea de un sat vecin și găsi cu ușurință casa la vreo două sute de pași de drum. Se-ndreptă spre ea, străbătând un câmp verde de lucernă. La capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Întind aripile și plutesc în singurătatea-mi rigidă îmbătată de vaporii mării cu care-mi alimentez lacrimi oropsite să stea în ochi neodihniți între desmierdarile fericirii. Întind crengile copacului crescut cu rădăcinile în sufletul meu ca să poposească sub el drumeț însingurat, obosit de frământările lumii și să-și ia fructul mersului înainte. Întind umbra mea peste pământul reavăn în care să plantez sămânța pe care tu, urmașul meu, ai s-o culegi când eu n-am să mai fiu și o să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ieși. Ăsta era barmanul. — Ce se întâmplă? Sunt singurul tip de aici care știe să citească? Scrie clar cu neon că ăsta e un bar pentru persoane singure. Eu sunt singur. Care-i problema? — E beat. Ăsta fusese unul dintre însingurați. — Okay, cine a spus asta? Am alunecat vioi de pe scaun. Faptă care a necesitat o a doua manevră, aceea de a mă ridica de pe jos. — Pentru numele lui Dumnezeu, a băut deja zece cocteiluri. — Uite-l... Pune-i... Dă... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte una, ducându-le pe pajiști primitoare, însingurate. Ester râdea îndeosebi când mă surprindea privind-o așa, pierdut, încercând să mă readucă lângă ea, fluturând mâinile, chicotind, trăgându-mă de obraji, „hei, domnu’, mai vino și p-acasă, printre noi, că ni-i un așa de dor...“. Privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viața. Să nu mă rătăcesc în încercările prin care am trecut, câteva amenințătoare chiar, grele. Această mereu revenire mi-a dat tăria de a crede în ceea ce fac, de a nu mă simți niciodată singur, chiar dacă am dus o viață însingurată. Mi-a dat, revenirea, puterea de a mă bucura de fiecare zi, de a crede în frumusețea Lumii, de a o redescoperi mereu, chiar atunci când trăiam în neguri, în pâcle, în noroaie. Mi-a păstrat, reîntoarcerea, sufletul curat, gândurile limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul însinguratului care descoperă o umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini demoniace ale figurii umane concretizate în regi și regine marcați de imbecilitate și corupție, vrăjitoare fioroase, cadavre mutilate, chipuri grotești de
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de Cosmin Oană din casa de la Reuseni și dus, Împreună cu vărul său, Vlad, dincolo de munți. Fuseseră ani de pribegie. La Cluj, la Hunedoara, la Buda, la Viena, la Ravenna, la Veneția, la Roma. Dar atunci nu fusese singur, ci doar Însingurat. Era alături de Vlad și, uneori, alături de Matei. Erau, Într-un fel, o familie. Iancu de Hunedoara era tatăl lui Matei și protectorul lui Ștefan. Era și protectorul lui Vlad, chiar dacă rumorile spuneau că participase la uciderea lui Vlad Dracul, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
multă dreptate, că o gospodărie fără câine este ca o casă fără împrejmuire. Deși ploaia măruntă și deasă începuse iar vântul se intensificase, am plecat fericit din ograda Miluței Cristea pentru că am reușit să-i prilejuiesc acestui suflet ofilit și însingurat momente de reală fericire. De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
unii erau Încredințați că Nae, beat, fusese ucis și ros până la ultimul oscior de o haită de câini sălbăticiți care vâna În Împrejurimile Satului cu Sfinți și sălășluia Într-un afund de pădure. Nicu Fieraru, ultimul prieten În viață al Însinguratului Nae, Îi făcuse o cruce zdravănă din fier, o Înfipsese Într-un soclu de beton și sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și urechile femeilor ce ascultă pe la uși”. Floare mai goli brusc un pahar cu vin roșu, Își aprinse o țigară, aruncă priviri tulburi Împrejur și rosti către nimenea: „Lua-v-ar dracu’ de boi Încălțați!”. Repetentu se porni către casa Însinguratului nea Mitu Păcătosul ca să-i ducă, Într-o pungă de plastic, câte ceva de mâncare și o sticluță cu un sfert de vin roșu. Bătrânul devenise neputincios și aproape orb, Încetase să mai povestească Încâlcit tot soiul de Întâmplări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]