586 matches
-
umbrele punctate de ochii uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau roșii. O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor cu forma hidoasă a unui om care dispărea printre ziduri. O prelată, superficial ancorată de scheletul de fier, fâlfâia înspăimântător ca o velă, prevestind naufragiul peste mese circulare de tablă cu scaune rezemate în poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asistentele din amorțeală, anunțând ceea ce așteptau de ceva vreme. Moartea definitivă a falsului Nilă Hagiu, pentru a se demonstra că cel adevărat a fost doar în amintire, în rest, o repetiție a unui Nilă Zadarnic. N u era nimic mai înspăimântător decât să vezi trenuri. Cum profesorii ne înșiruiseră pe noi, larvele clasei a X-a și pe alți câțiva microbi din clasele superioare, de-a lungul liniei ferate dintre gară și podul Brăilița. Ca să urmărim toate Acceleratele, Marfarele, Cursele rapide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa scamelor din Liceul Brăilean, care tocmai atunci își aștepta adunăturile să-și ocupe locurile în bănci. Îi văzu pe toți bătrâni, înspăimântător de modificați, incredibil de tăcuți. Mioara Alimentară, îmbrăcată în nelipsita ei rochie de sacerdotesă a iubirii, teribil de dantelată și tulburător de albă, aștepta timidă în ușă. Mihai Dinu, în fața obosiților, declară susținerea cursului de matematică în limba latină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
firește, nu singur, ci cu alți experți, are misiunea de a ne bucura cu câteva calupuri de viitor. Așa că v-am ruga să creăm o așteptare activă, adică toate mizeriile vremii trebuie eradicate, mai ales șobolanii care s-au înmulțit înspăimântător după războaiele napoleoniene, ba ne-au invadat și cei de peste 60 de ani din Primul Război Mondial. Asta era? am răspuns ușurată. Vă ajut cu cea mai mare plăcere. Eu sunt Marrie Alimentaire, poate ați mai auzit de mine! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un negru. Poate că din această cauză nu l-am observat. Din cauza culorii pielii sale, care se contopea cu întunericul înconjurător. Era aproape înspăimântător. Îl ascultai și mă așezai pe un alt fotoliu, mai apropiat de biroul masiv. Vrei să bei ceva? întrebă el arătând leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu furculița în mâncarea sa. Nu pot vedea chiar totul, Vladimir. Îmi mai trebuie timp să mă acomodez cu situația, iar eu n-am acest lux. Tocmai eu! Mi-e frică de ce nu pot vedea, de ce nu pot ști. E înspăimântător să știi că ai putea prevede viitorul și te-ai putea feri de ce aduce el rău și totuși să nu fii capabil încă. Ai pierdut vreodată trenul la mustață? E același lucru. Ar fi fost mai bine să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acum având un port cu multe bărci cu vele, așa cum, de fapt, văd peste tot pe unde trec. După Noli, peisajul devine impunător și sălbatec. Strada statală nu are zonă pentru pietoni, fiind flancată pe partea dreaptă de pereți înalți, înspăimântător de înalți și abrupți. Parcă îmi este frică să mă aventurez înainte pe această stradă, de frica mașinilor, iar loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în care ai de ales: să faci calea întoarsă, să
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vedea cum răsuflarea mea mișca mușamaua de pe masă. Bunicul deschisese precaut ușa și o lăsase crăpată. Prin crăpătură auzea totul. Ce vă putem oferi? a spus mama. O felie de caltaboș proaspăt fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am mâncat la redactorul Marklund. Nu mai pot servi nimic. Tata se așezase în fața ușii. O studia, necontenit, cu ochii mijiți. Avea cei mai eficienți ochi pe care i-am văzut vreodată. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vedeam înaintea mea prin urmare, ce trebuia să mi se arate - era un crater, o rană adâncă în coasta muntelui Ava sau, mai exact, la piciorul acestuia. Copacii din jur erau carbonizați și morți. Arătau ca niște litere. Totul era înspăimântător. Deși de fapt eu n-ar fi trebuit să fiu consternat sau disperat. în fond, ceva asemănător se întâmplă cu toate casele copilăriei. N-am întrebat nimic. Bancherul mi-a arătat un obiect mare, negru și pătrat, care zăcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să scrie, încet, atent, cu un scris prelung și citeț. Șansele erau din nou de zece la unu. Din momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gluma ei și iese din birou. Dă fuga la Simon. ― Ai auzit? îi spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune el. Interviul e într-o singură zi, după care păsărici și băutură în restul săptămânii. ― Simon, spune Ben pe un ton serios. Ești un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
locul lor. Știa cum sună piatra fisurată sub loviturile de ciocan, la fel cum deosebea zgomotul plin al stâncilor nederanjate până atunci. Nu era nimic din toate acestea, așa ceva nu-i mai fusese dat să audă niciodată. Era copleșitor și înspăimântător totodată, încât fără să vrea, își duse mâinile deasupra capului, se lăsă pe vine și se chirci fără vlagă la pământ. Zăcu acolo minute bune, așteptându-se ca muntele să se prăvale peste el. Nu se întâmplă totuși nimic. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe plajă, toți crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți ceilalți pești pe goană pentru a-și salva viața. Și mai presus de toate, neîntrerupt ca și timpul, este uruitul surd al valurilor care se sparg pe recifuri. Dar aici nu era nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fugărește desenează mai bine ca el.“ — Nu înțeleg - i-am spus eu. Doar e pictor, nu-i așa? Nici vorbă. Dacă trăiește, nu mai e el, căci nu are răbdare. Alege cu isterie. Și poate s-o facă, asta e înspăimântător la el, cu toate că are un talent de duzină. Dar teama lui de moarte e de invidiat. Își clădește cu grijă lumile din care apoi moare, ca să-și exerseze efemeritatea. Tablourile lui nu sunt altceva decât locuri de veci. Ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
noi existențe în afară de mine. Și frica de ridicol e mai presus de dragoste. N-aș suporta nimic pentru Ioana, prin care să devin spectacol amuzant, cu toate că de atâtea ori mă simt ridicol și ar trebui să mă deprind. Dar este înspăimîntător când aș încerca să înșir tot ceea ce n-aș face pentru Ioana și când o văd alipindu-se cu patimă de mine, fiind în stare de orice nebunie i-aș cere, mă torturează remușcările și găsesc că n-a avut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
gheață este așa de complicat, punem atâta panică înainte și atâta bucurie după ce o găsim, încît avem impresia că numai de ea depinde vindecarea lui Viky, În sfârșit, doctorul Petroff a spus un nume de boală: febră tifoidă. Cuvântul e înspăimîntător, dar, în sfârșit, cunoșteam contra cui trebuie dusă lupta. Nesiguranța medicilor fu-sese oribilă, cu atât mai mult cu cât ea se întîmpla în timp ce termometrul era mereu aproape de 40 de grade. Avusesem impresia că în târgul acesta Viky poate să moară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
jos în prag. Înainte de a ajunge jos, lumina făcea un popas pe palierul dintre etaje, unde se zbenguia misterios printre faldurile rochiei unui manechin, confundând culorile galben, stacojiu, alb-strălucitor și mai ales negru difuz și discret, și negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că locul de deasupra între-picioarelor, în josul pântecului, era neobișnuit de proeminent. Se auzea cum cele două femei își țin respirația. Nestor își retrase mâna. Mai erau și alte manechine în acea încăpere și, într-adevăr, niciunul dintre ele nu arăta înspăimântător. De departe, Nestor își întoarse capul și îi trimise mamei sale un zâmbet de bună înțelegere. Maică-sa îi întoarse zâmbetul, împăcată și liniștită. Acum mama și cu prietena ei Ivona puteau să discute de-ale lor și numai de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vântul adăugară rapid un reverb cosmic, atât de puternic, încât Ioneștii păreau că se aud din cine știe ce peșteri ale lumii și nu de unde erau de fapt. Deodată bătrânul Ionescu își pierdu răbdarea și începu un solo de bluzan absolut dement, înspăimântător de frumos, astfel că cei ce intrau în ordine să-și ocupe locurile rezervate pe Marea Arenă a Norilor, singura de altfel cu o capacitate de un miliard de suflete, se călcară în picioare și năvăliră într-o isterie generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la aceleași lucruri, fiind pe deplin complici la această negură care ar fi în stare să sfâșie până și cea mai cumplită stâncă. Și mai cred că nimeni - nimeni! - dintre cei care au împărtășit vreodată nepotrivirea lor în acest univers înspăimântător nu poate fi lipsit de semeni aidoma lui, împărțind cu dărnicie și altora temeri a căror tristețe devine cu atât mai mare cu cât are de-a face mai mult cu un popor asemeni celui în care am avut nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acela în care boala necruțătoare pe care am căpătat-o în urma păcatelor mele neroade mă țintuiește de ani buni ca între scânduri de coșciug și amarnic lințoliu, asemeni îngropaților de vii ai lui Edgar Allan Poe. Ce poate fi mai înspăimântător decât o astfel de realitate, precum și decât întunericul care mă înconjoară de atâta amar de vreme în această cameră a celor pierduți? Ce poate fi mai cumplit decât atât? Poate numai puterea fără de oprire a lumii acesteia de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
învăț, sunt foarte îndemânatic, pentru că-i musai să învăț asta, înțelegi, Dzsátá, e musai. Ultimele cuvinte aproape că le țipase, dar nu așa ca atunci când m-a pus să țopăi, ci altfel, nu atât de tare, în schimb mult mai înspăimântător, iar eu nu știam ce să zic, mă uitam numai la acordeon, era mare de tot și avea o groază de butoane și clape, știam că acuși-acuși Prodan mi-l pune-n brațe, să-i cânt ceva, ceva de chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă, să bage bine la țeastă, el nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]