1,138 matches
-
primit lupta folosind terenul mlăștinos și plin de stufării de la gurile Dunării. Victoria le-a fost deplină. Ceaka, abia scăpat cu viață, s-a retras peste Nistru. Acolo însă, era cât pe ce să cadă în mâinile trupelor lui Toctai. Înspăimântat, el a trecut din nou Nistrul în Moldova, apoi s-a refugiat în Transilvania, de unde, de teama de a nu fi prins de către unguri, s-a întors iarăși în Moldova, la alani, prin intermediul cărora spera să se împace cu frații
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vârsta lor, un băiat care locuia doar la câteva minute de mall, dar care acum dispăruse. Iar ceea ce mă făcuse să mă foiesc neliniștit pe banca aia era faptul că nici unul dintre cei cinci băieți, inclusiv fiul meu, nu părea înspăimântat. Nici unul nu părea să se teamă de ceva. Ceea ce mă deranja cel mai mult era cum fuseseră nevoiți să-și domolească entuziasmul - amuzamentul - în fața unui adult. După care: valul de adrenalină stopat de întrebarea lui Sarah. - Tati? întrebă ea. - Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ud pe buze. Robby a trântit ușa și-am auzit zăvorul. M-am ridicat în picioare, clătinându-mă în întuneric, și mi-am șters sângele de pe buze. Am scos un strigăt atunci când Robby m-a ținut locului cu o îmbrățișare înspăimântată. Am ascultat atent. Era atât de întuneric în cameră încât ne-am forțat să ne concentrăm asupra sunetelor zgârieturilor. Brusc, zgârieturile au încetat. Strânsoarea lui Robby s-a relaxat. Am expirat. Dar destinderea n-a putut continua pentru că s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la etaj. Celălalt a scos iarăși un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest fel. Miller și cu mine respiram din răsputeri. Nu-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă Sam de pe coridorul de la etaj. De unde stăteam eu și Miller am privit sus și am putut zări luminile pâlpâitoare ale aplicelor reflectate în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nica, speriată, a rămas sub așternut, iar eu am fugit afară să mă ascund. Ce spaimă a fost pe mămica, atunci când a auzit detunătura ! A fost străfulgerată că am umblat la pușcă, și că amândoi copiii suntem morți. A intrat înspăimântată în casă, a alergat la pat și a găsit pe Nica înghemuită sub așternut. A alergat afară să mă găsească, socotind că sunt rănit. Când s-a apropiat de mine, am fugit ca să nu mă prindă. Cu mare greutate a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu dădu îndărăpt. Apoi a doua comandă rostită cu același glas strident: Arma la ochi!... Foc!... Și iarăși văzui culcându-se la pământ zecimi de oameni. De astă dată toți câți mai rămăseseră în picioare au rupt-o de fugă, înspăimântați, iar cavaleria luându-se după dânșii îi strivi sub picioarele cailor, îi snopi cu săbiile pănă ce curăți cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
murit, fratele său Xiang se întoarse bucuros acasă și îi spuse bătrânului: "Fratele meu a murit. A sosit timpul să împart avuțiile lui". Apoi se duse în camera lui Shun și rămase mut de uimire. Acesta cânta liniștit în pat. Înspăimântat, Xiang îi spuse: "Vai ce dor mi-a fost de tine!" Shun se prefăcu că nu s-a întâmplat nimic și se comportă la fel ca înainte cu tatăl, mama adoptivă și fratele lui. Aceștia nu mai îndrăzniră să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
făcut ce l-a sfătuit bonzul Fahai. El și-a forțat soția să bea vin peste măsură. Bai Suzhen era însărcinată, dar nu și-a putut refuza soțul, așa că a băut și îndată ea și-a recăpătat aspectul de șerpoaică. Înspăimântat, Xu Xian a murit pe loc. Ca să-și salveze soțul, Bai Suzhen a plecat departe pe muntele sfânt Kunlun, ca să fure o specie de ciupercă din care să facă un leac cu care să-l readucă la viață. După lupte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe malul de est al acestuia. Aflând că avangarda a pierdut prima bătălie, Fu Jian a venit personal în linia întâi a frontului, urcându-se în turnul de observare. Privind spre tabăra armatei inamice, a văzut numeroase corturi și steaguri. Înspăimântat, și-a întors privirea spre Muntele Bagong, din nord, iar firele de iarbă și copacii de pe munte i s-au părut a fi sulițe și steaguri ale inamicului. Înspăimântat, el s-a adresat subalternilor: "Este foarte puternică armata statului Jin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Privind spre tabăra armatei inamice, a văzut numeroase corturi și steaguri. Înspăimântat, și-a întors privirea spre Muntele Bagong, din nord, iar firele de iarbă și copacii de pe munte i s-au părut a fi sulițe și steaguri ale inamicului. Înspăimântat, el s-a adresat subalternilor: "Este foarte puternică armata statului Jin de Est. De ce mi-ați raportat că sunt puțini inamici?" Comandanții statului Jin de Est, Xie Shi și Xie Xuan au decis să recurgă la tactica unei lovituri-fulger. Astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
au început să fugă. Armata statului Jin de Est a traversat râul Feishui și a pornit atacul. Unii ostași ai lui Fu Jian au strigat cu voce tare: "Suntem pierduți! Suntem pierduți!" Oastea lui Fu Jian a intrat în panică. Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o pauză. În acel moment, i s-a părut că aude vuietul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
con cesiuni când nu i se acordase realizarea promisiunilor făcute, dar de rândul acesta, fiind vorba de resortul lui, în Ministerul de Finanțe, nu poate ceda: ori obține numirea lui Ottulescu, ori se retrage și țara va ști de ce. Duca, înspăimântat, caută să obțină atenuări, dar, nereușind, pornește vineri 29 decembrie la Sinaia, la Peleș. Cu același tren pleca o mulțime de lume la sporturile de iarnă și odihnă. Dinu cu familia, Costinescu cu doamna și mulți prieteni. Duca - preocupat, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o paranteză în jurul lui. "Pe urmă" m-am căsătorit, îmi răspunde pe un ton rece. Da-da, începe ea să se înflăcăreze, m-am căsătorit. M-am căsătorit cu un bărbat foarte frumos, atît de frumos că uneori, noaptea, tresăream înspăimîntată că l-am pierdut... "L-am pierdut", surîde doamna Cristina, nu-i așa că sună ciudat? Poți pierde un ceas, poți pierde un inel, poșeta... Era frumos, revine ea la tonul dinainte, înflăcărat, era manierat, era... cum să-ți spun?... era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce vvrei... Dar... dde fapt... nu vrea ssă te vadă accum toc-mai ppe tine, care i-ai ppre-ves-tit în scris accidentul... Am icnit de groază, a fost un icnet aproape ca un horcăit, și mi-am dus mâna la gură, înspăimântată: cum de nu-mi dădu sem seama de la bun început? Am simțit că-mi seacă pe loc ochii, cuprinși de o fierbințeală subită. Capul a început să-mi bubuie, amenințător. Dintr odată, m-a cuprins un frig inexplicabil și am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
maggiore. — E ceva ce credeți că ar trebui să știu? Întrebă Ambrogiani. Maiorul se afla acolo, avea contact zilnic cu americanii. Orice Îi spunea Brunetti avea fără-ndoială să devină bun de contrabandă. — Erau iubiți, iar ea a fost foarte Înspăimântată când i-a văzut cadavrul. — I-a văzut cadavrul? — Da. A fost trimisă să-l identifice. Tăcerea lui Ambrogiani sugera că și el vedea aceasta ca pe-o tușă deosebit de subtilă. — Ați vorbit cu ea după aceea? Întrebă el Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lumina cât de cât curtea interioară. Aruncă o privire asiguratorie în jur, pregătindu-se să se culce din nou. Abia atunci zări bidoanele răsturnate lângă canal. Înlemni cu ochii holbați la ele. Când își mai reveni cât de cât spuse înspăimântat: "Am rupt-o-n fericire! Să-nlemnesc, dă n-am rupt-o". Porni cu pași nu tocmai siguri spre canal și privi recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
căptușeală de palton. Un animal mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar mica mulțime Îngrămădită la colțul străzii nu putea decât să strige felurite sugestii. Ba chiar i‑au spus polițistului că‑i norocos că animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
răsunat pe caldarâm ca într-o cameră goală. Porțile ieșite din țâțâni de la casele de pe drumul mare se deschideau una după alta, și, din beznă, se iveau copii slăbănogi cu haine zdrențuite. De îndată ce vedeau uniformele și armele longobarzilor, se ascundeau înspăimântați. Adulții care le luau locul, fie bărbați sau femei, se uitau la noi cu ură. În piață am dat doar de cerșetori, care n-au cutezat să întindă mâna spre noi, și de trei bivolițe slăbănoage acoperite cu cruste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă fără grai în același timp. Era leoarcă de o sudoare rece, din pricina căreia șuvițele de păr i se lipeau pe frunte. I-am luat mâna în mâna mea; m-a strâns spasmodic, înfigându-mi unghiile în carne. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal în inimă. La proces au fost prezentați martori falși, cumpărați de Gundeperga, care au afirmat că regele o hărțuia de multă vreme pe Zubeta. Femeia a întărit acea învinuire falsă. Era înspăimântată, căci Wuldetrada nu contenea să-i bage-n cap: „Dacă soțul tău are îndoieli în privința fidelității tale, te va omorî pe loc“. Și, din păcate, au atârnat mult în defavoarea lui Rodoald faima lui proastă și pizma multor nobili longobarzi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vadă pe Aidan. Să vadă cum era, pentru că, în adâncul sufletului, simțea că are niște socoteli de încheiat cu el. Voia să-l vadă și să descopere că nu-l mai iubea. Cu toate că o parte din ea era foarte, foarte înspăimântată ca nu cumva să nu fie așa. Se culcă înapoi și într-un sfârșit reuși să ațipească, tulburată de vise în care ea și Nieve, sau Aidan, sau Anna, sau chiar Neil se aflau într-un lift în cădere, mâncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trei, minus patru, am pierdut pe undeva șirul sau n-am numărat bine la urcare, ridic din umeri și ies înfometat în soarele aplecat spre apus, 26 mai, nu reușesc să dau de Boris, de câteva ceasuri a sunat Sabina înspăimântată chemându-l, copilul e bolnav, grav bolnav, ceva la plămâni din câte înțeleg din cuvintele ei întrerupte de plâns, e în spital cu el la Firenze, îl roagă pe Boris să vină neîntârziat, copilul e pe moarte, îl mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu sufletul, să-l saturi cu jumătate de franzelă, dar sufletul e ca o gaură neagră ce-nghite tot în juru-i, despre gaura neagră din sufletul meu nu i-am vorbit părintelui Ioan, atenție! Pielea culturală, Și dintr-o dată realizez înspăimântat că nu mai am nici o țigară și-mi vine să le dau pe toate naibii, să mă ridic și să plec cât mai departe de aici, în lume, acolo e locul meu, acolo mă simt în siguranță, am sărit deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o cascadă i-au venit cuvintele, ca apa jos la izvor, năvalnic, mi-a spus cum a furat din biserică crucea de argint, cum a omorât cu cuțitul un călugăr, cum l-a privit călugărul iertându-l, cum a fugit înspăimântat, lăsându-și cuțitul împlântat în pieptul călugărului ce-i mulțumise parcă pentru moartea ce i-a dat-o, ca pe un dar, vorbea greu, fără nici o gramatică, mai mult înțelegând din ochii lui decât din cuvinte, mi-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fie marea problemă a vieții mele.” Șocul a survenit la vârsta de cinci-șase ani, când mama lui l-a dus să vadă filmul Afacerea curierului din Lyon. Scena eșafodului l-a chinuit în somn luni de-a rândul. Se trezea înspăimântat că i se tăia capul sau că era despicat de-a lungul trupului. A trăit toate decapitările reale de mai târziu ca pe niște coșmaruri, n-a putut să doarmă în niciuna dintre nopțile dinaintea unei execuții anunțate, fie că
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]