1,110 matches
-
înainta cu rapiditate peste câmpie. După felul în care se aliniaseră și după însemnele primitive, trase concluzia că era vorba de turingieni - luptători cumpliți, chiar dacă puțin deprinși cu manevrele. Judecând după desișul compact al sulițelor lor, erau mai multe mii. înspăimântat, Metronius își dădu seama că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri compacte și cu pas sigur, în formație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Saul a căzut la pămînt cît era de lung, și cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nici o putere, căci nu mîncase toată ziua și toată noaptea. 21. Femeia a venit la Saul, și, văzîndu-l foarte înspăimîntat, i-a zis: "Iată că roabă ta ți-a ascultat glasul, mi-am pus viața în primejdie, ascultînd de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22. Ascultă acum, și tu, glasul roabei tale, și lasă-mă să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Gândul i se îndreptă la speculațiile făcute mai devreme asupra acestui subiect, și apoi, la o concluzie simplă: Nu putea citi gândurile femeilor! - Ha! începu el buimac, ce... Simți în întuneric metalul apăsându-i capul și gândurile lui se întrerupseră, înspăimântate. Femeia vorbi din nou: - Ia-ți hainele - nu te gândi să te îmbraci - și mergi încet la debaraua de haine. Înăuntru este o tăblie deschisă în spatele căreia, în jos, se află niște trepte. Coboară-le! Nădușit din cauza tulburării, bâjbâi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de negre presimțiri, asemuiau stolurile de ciori, ce se Învolburau pe cer, cu pașii Necuratului ce, Încetul cu Încetul, avea să potopească inimile și viețile oamenilor, ademenindu-i ba cu una, ba cu alta, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
momentul de față, ești arestată...! Să vină șeful arestului!!” În câteva momente apăru un gardian cu cătușele pregătite iar torționarul arătă către femeie. “La arest cu ea...! Am irosit vremea degeaba...!!” Temnicerul făcu doi pași În direcția arestatei, când aceasta Înspăimântată căzu În genunchi,cerând Îndurare. “Iertați-mă domn’colonel, fac tot ce mi-ați cerut!!” Făcând stânga Împrejur temnicerul plecă iar inchizitorul se apropie de femeie cu registrul de poartă În mână. “Să reluăm deci, adaugă aici Tony Pavone, ba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a menține ordinea, nimeni nu va da crezare unui nimeni...!! Țopârlanilor de locuitori ai acestui pământ al țării noastre va trebui să le intre bine În cap acest adevăr, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea lor...!!” Înspăimântată Atena, făcu ochi mari, izbucnind În plâns. „Dacă am Înțeles bine, a fost condamnat Înainte de-a fi judecat...?!” „Te surprinde...? - se rățoi la ea Împielițatul. În funcție de gravitatea delictului și mai ales de comportarea inculpatului În timpul cercetărilor penale, noi recomandăm
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Amfiteatrul era plin. Nu era loc decât În picioare. Făcea Feffer vreuna din escrocheriile lui? Avea de gând să bage În buzunar banii de intrare? Sammler Își stăpâni și-și alungă suspiciunile, atribuindu-le surprinderii și agitației. Căci era surprins, Înspăimântat. Dar se adună. Încercă să Înceapă cu umor amintind de conferențiarul care se adresase unor alcoolici incurabili sub impresia ca sunt Societatea Browning. Dar nu se auzi nici un râset și trebui să-și aducă aminte că de mult dispăruseră societățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pas și chiar dacă instinctele animalice se treziseră în mine, conștiința câștigase teren. Ce ai tu, poate obține oricine, îi aruncase Erjika în față Creței. Gonzales e al meu, urmează Petruș, așa că ține-te bine de el. Dintr-o dată Creața înțelegea înspăimântată că nu mai avea putere absolută asupra mea și hotărâse cumva să mă pedepsească. Nu mă durea că o știam a altuia, dar nu puteam suporta gândul că mă vedea ca pe un trădător. Renunțasem la ea pentru o tipă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-mi astup urechile, și nu să ascult la ce se vorbește, să Închid ochii, și nu să privesc În jur, să dorm ziua, și nu să Încerc să realizez ceva, dar... Sirena urlă pentru a doua oară, ca un vițel Înspăimîntat. Fratele se Întorcea de la foc, frămîntînd cu pași apăsați pietricelele de sub picioare și mușcîndu-și buza de jos. Se vedea de la o poșta că e furios, dar nici măcar nu Încerca să-și ascundă mînia. Bucătarul Îi Întinse imediat o ceșcuță fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Într-un asemenea loc. Țin foarte mult să am o familie. Mai treci pe-aici Înainte de nuntă... bine ? Tashiro rămase Înțepenit pe loc, ca o păpușă-actor. Am atins ușor degetele fetei și am Împins ușa. Scîrțîi Îngrozitor ca o pasăre Înspăimîntată și-am simțit vîntul rece la gît și la mîini. Muzica se Îndepărta cu fiecare pas pe care-l făceam și se transforma Într-un zgomot ciudat, cenușiu și lipsit de contur, Într-o gîngăveală asemănătoare unei halucinații auditive. Propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de întrebări roiesc în jurul acestei idei pentru a-i determina substanța. Și El e singur, și singurătatea Lui e fără îndoială tristă ca toate singurătățile”. Marga Popescu tresări. O asemenea vorbire nu mai auzise până atunci și se întrebă, aproape înspăimântată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gândi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gândurilor, dar căldura după-amiezii de vară îi moleșea, voința că rămase întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Își întoarse privirea către mine, zâmbi: - Nu-ți fie teamă, primul judecător îți vei fi tu însuti, iar tu nu ai greșit, pentru că între lege și neputință, ai salvat ideea de bine în slujba bunei-credințe. - Așa ceva nu se poate, strigai înspăimântat... El dispăru, și noaptea aceea de vară mi se păru colosală când, de teama singurătății, deschisei ferestrele. 4. De atunci totul căzu în uitare. Era la sfârșitul verii când o scrisoare a învățătorului ne anunță, pe mine și pe soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rămâneau țintiți de încremenire. Ieși repede de după tejghea, se plecă puțin asupra străinului, dar nu zise nimic; se învârti năuc de câteva ori prin crâșmă, apoi năvăli pe ușă. Popa Ștefan tocmai atunci voia să intre. —Părinte!... părinte!... gemu crâșmarul înspăimântat, înghițind greu ceva care parcă-i sta în gât; părinte!... vină degrabă! — Ce-i, Petrache? ce-i, omule? întrebă părintele Ștefan, oprindu-se mirat și așezându-și cu grijă cârja dinainte. —Părinte! degrabă, părinte! că moare... — Cine moare, omule? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Era un soi de flori proaspăt culese. Îmi era cunoscut mirosul, doar că nu puteam să... și apoi mi-am dat seama. Erau crini, un parfum pe care îl detest - greu și putred, ca moartea. M-am uitat în jur înspăimântată. De unde venea? Nu aveam flori proaspete în apartament. Dar mirosul era incontestabil. Nu mi-l imaginam eu. Era real, aerul din cameră era dens și sufocant. După ce am strâns cioburile, mi-a fost teamă să mă culc la loc așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apoi nu s-a mai auzit nimic. Stăteam cu urechile ciulite să aud ceva, orice. Dar tot ce se auzea era foșnetul tăcerii. Deodată un țipăt ascuțit a țâșnit de pe casetă; slab, dar cu siguranță perceptibil. M-am dat înapoi înspăimântată. Oh, Doamne, oh, Doamne, era Aidan? De ce țipase? Inima îmi bătea să-mi sară din piept. Mi-am lipit urechea de boxă, se auzeau și alte sunete. O zăpăceală haotică, dar, fără îndoială, sunetul unei voci. Am surprins un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pumnul în greabănul animalului: — Pe țărâna care acoperă rămășițele tatălui meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne șfichiuiau auzul înspăimântat: — Am plecat, mi-am abandonat casa și pământurile, am cutreierat munții și marea ca să nu dăm decât peste uși închise, bandiți pe drumuri și spaima de epidemii! E adevărat că de la sosirea noastră pe pământul Africii, nenorociri și pocinoage se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acelui wali, am înțeles groaza permanentă pe care le-o inspiră leii locuitorilor Africii. Aveam să-mi dau și mai bine seama de acest lucru în cursul călătoriilor mele. De câte ori, ajungând într-un sat, am văzut oamenii strânși laolaltă și, înspăimântați, pentru că o familie tocmai fusese devorată de fiarele acelea sălbatice! De câte ori, voind s-o iau pe un anume traseu, am fost întors din drum de către călăuze pentru simplul motiv că leii tocmai sfâșiaseră o întreagă caravană! S-a întâmplat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te afli desigur la adăpost de înrobire și de jaf; cu toate astea, nefăcând nici un fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare și înspăimântat. Mi-a oferit o cupă cu vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai noi suntem privilegiați: vedem trecând prin satele noastre oameni din Fès, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mă aflam în a treia zi de negoț când vestitorii anunțară sosirea armatei din Fès. Aceasta număra două mii de călăreți ușori, cinci sute de soldați cu arbalete și două sute de soldați călări cu bombarde. Când i-au văzut venind, locuitorii înspăimântați s-au hotărât să treacă la tratative. Și, cum eram singurul fasiot prezent în oraș, m-au implorat să fac pe mijlocitorul, ceea ce, trebuie să recunosc, mi s-a părut foarte distractiv. Încă de la prima întrevedere, ofițerul care comanda armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asta, Zeruali! Când auzi acest nume, sora mea lăsă să-i scape un blestem. Bătrânul simți lama jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli obrajii și buzele, apoi părul, cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă vedea trupul gol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
LUI TUMANBAY 923 de la hegira (24 ianuarie 1517 12 ianuarie 1518) Stăpân peste Cairo, Marele Turc se fudulea, ca și cum ar fi ținut să-și aștearnă umbra de neșters peste fiecare loc sacru, peste fiecare cartier, fiecare poartă, peste orice privire înspăimântată. Înaintea lui, pristavii nu mai conteneau să vestească populației că nu mai avea a se teme de nimic, nici în ce privește viața, nici în ce privește avutul, când de fapt, tot atunci, măcelurile și jafurile se țineau lanț, uneori la doar câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
larg deschiși, de un albastru spălăcit. Se opri; inima începu să-i bată cu putere. Se aplecă încet, însă tresări brusc și se dădu câțiva pași înapoi: era un cap tăiat. Își înfipse degetele în blana lui Lurr. — Taci, șopti înspăimântat, taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
repede, la atingerea mâinii lui Valerius. Războinicul râse, arătându-le celorlalți animalul acela care semăna cu un lup, dar care era mai supus decât oricare alt câine. — Tarosh? Valerius reuși să se ridice în picioare. Nu mai era așa de înspăimântat și își recăpătase puterile și glasul. Știa diferitele limbi ale celților, din Gallia apuseană până în Pannonia răsăriteană, așa cum le știa și pe cele ale germanilor și ale populațiilor întâlnite în lungile lui călătorii ca medic și vânzător de plante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Agrippinensium, în orășelul ăsta care pute a grăsime și a bălegar. Împărat e Galba, moșul ăla avar și gutos... El e împăratul Romei, nu eu! Mânios, Vitellius înghiți încă un pumn de migdale. — Eu n-am spus nimic, șopti băiatul înspăimântat. Văzuse bărbați care comandau armate și aveau faimă de oameni curajoși, dar care se închinau servili în fața lui Vitellius. I se spusese că era foarte puternic și că punea tâlharii să-i omoare pe cei care nu-i erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-a dezlănțuit o furtună, și un cutremur a zguduit pământul când a urcat pe Palatinus. A dăruit un colier de perle lui Venus de pe Capitolium, însă ar fi trebuit să-l ofere statuii Fortunei de la Tusculum. Mi-a povestit înspăimântat că Fortuna îi apăruse în vis, furioasă că nu primise darul. Atunci i-a luat colierul lui Venus și a dat fuga la Tusculum, să-l ofere Fortunei... Însă un incendiu distrusese templul și Galba n-a putut face altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]