922 matches
-
Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri / Mi-e dor de Tine, mă cheamă în primăveri!” Tocmai de aceea Pământul, „mirabilă Grădină”, este pregătit să primească „sămânța dragostei” apoi, înflorind, să devină o mirabilis, o floare ocrotitoare a nopților înstelate, întru binecuvântare. Cuvântul, „trup al lui Dumnezeu”, „trup însuflețit, cuvântător (rațional) și cugetător” (Sfântul Atanasie cel Mare) este înzestrat a se revela în toată complexitatea sa plăpândă, mângâietoare, balsam sufletului și minții... „Te voi plimba în spațiu, infinit...”, „-ți voi
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
reveni într-același loc și ochii lor se întâlniră. Surprinsă de cuvintele Aialei, Becky o urmări din ochi prin întunericul odăii, îi strânse mâinile, trădându-și emoția. „De unde le știi? în poemele ei, Safo evocă de multe ori spectacolul nopții înstelate sau imaginea unei crengi agitate de vânt ce-ți stârnește extazul. Atât de bine o cunoști pe a zecea muză? N-aș fi bănuit! „Chiar ceva mai mult...” răspunse Aiala arătându-și dinții între un surâs pe buzele-i cărnoase
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
poesie! Ce este totuși poesia?... O stare ambiguă elaborată în spațiu-timp a inconștientului în care întâlnim prezența simultană a mai multor sensuri, exprimate uneori în metafore pentru a reda în cuvinte omenești nectarul înțelepciunii distilat din graiul îngerilor, șoaptele nopților înstelate, susurul izvoarelor, tăcerea munților, în ritmul pulsului cosmic, prin care sacrul coboară în profan să-l revigoreze, așa cum o face prin epifanii dătătoare de energii de tip solarian. Ea -poesia- generează înțelesuri multiple, după specificul gândirii cititorului. Aș afirma că
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]
-
melodie și adevărata voce, prin excelență creatoare de repertoriu valoros, de spectacol la care este receptiv văzduhul, mistuindu-se în el. Un spectacol de sinteză artistică și de explozie spirituală! Un spectacol de infiltrare în contemporaneitate a poeziei și muzicii înstelate de fior! Să ne aducem aminte: „Te voi răpi la noapte”, „Corăbierii”, „Am fost prin lume călător”, „Tichi Tichi ciu”, „Ole, torero”, „Azi chitara rostește cuvinte de dor”, „Tu ești iubirea mea”, „O sole mio”, „Dragostea e schimbătoare”, „Valencia”, „Granada
FLORIN GEORGESCU. VĂZDUHUL MISTUIT ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347036_a_348365]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PESTE MINE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului PESTE MINE Peste mine a plouat, Cu stele din privirea ta, Tu mi-ai fost cerul înstelat, Ai rămas și astăzi tot așa, Cerul meu neegalat. Sub oblăduirea, Privirilor tale, Am călătorit intens, Amândoi avem o cale, Mergând prin Univers. Te rog, Divine Creator, Lasă-mi cerul meu de vis, Să mergem departe-n viitor, Pe drumul
PESTE MINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346314_a_347643]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > DRUMUL Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 643 din 04 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Acolo unde cărările sunt trasate Eu merg alăturea cu drumul. Pe oceanul vieții, pe bolta înstelată, nu sunt căi marcate. Cărările sunt ascunse de zborul păsărilor, de lumina stelelor, de parfumul anotimpurilor. Rătăcită și confuză, îmi întreb sufletul: Amintirile tale nu poartă în ele cunoașterea misteriosului drum? Mi-e dor de acasă, mi-e dor de
DRUMUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346365_a_347694]
-
prinsesem aripi largi. Viața mea era dominată acum de o largă generozitate și de un copleșitor omenesc, mă aflam printre zânaticii care căutau că prostii adevărul și dreptatea, scrutam căile de acces spre fondul destinului uman și râvneam la bolta înstelata a ideilor. Clujul îmi oferea acum anii se studenție la care visasem atâta timp. Era perioada când învățăm cu sete, pe rupte, citind afundata în biblioteci, ori învățând în liniștea și răcoarea copacilor din cimitir, era perioada când nu puteam
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
Deși norii plouau șuvoaie M-a învățat ce este dragostea. Gându- mi trimit mereu spre el în zbor Și ne hranim cu un vis... fermecat. El mă- ntreabă-n noapte cu priviri de foc De doresc să-l urmez pe cerul înstelat... Iubitul meu înaripat, din Aștri Inima mi- ai atins cu- a ta iubire! Ești înger trist ce zbori însingurat Te voi urma pe cer, să- ți dărui fericire! La stele- ajunși simt inima- ți cum bate Mă ții la pieptul
HAN DE... NOAPTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345279_a_346608]
-
Să apăr timpul țării care vine, Căci moartea nu-I un asalt final. De România mea îmi este dor Și de înțelepții mei părinți Când în visul vostru mă strecor Și -n nopțile surorilor cuminți. Vă scriu în noaptea aceasta înstelată Cu încredere în țara mea unde eu Strig, Românie luminează-te odată Că viitorul tău e Dumnezeu! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Scrisoarea eroului către ai lui, poem de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SCRISOAREA EROULUI CĂTRE AI LUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345321_a_346650]
-
dor. Te-am sărutat cu dulcele căpșunii Stingându-ți setea, ca apa de izvor. Am dat frîu liber inimii, nebunii Și te-am iubit fierbinte pe-al stelelor covor. Iubitul meu, să devenim doi Îngeri Ce se înalță la Templul înstelat! Hai să-mpletim în păr lumina Lunii Sä-ți fiu mireasă, cu voalul dantelat.. Să lepădam vesmântul de păcate, Să fim liberi, că pasărea pe cer! Precum o salcie cu pletele-mi plecate Să te învălui în noaptea plină de... mister
SĂ DEVENIM DOI INGERI de DOINA THEISS în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345342_a_346671]
-
august să poposească dacă se putea pe ringul de dans. Nu numai să-i răcorească gândurile înfierbântate de vinul din paharul lăsat gol pe masă, cât mai ales să-i mângâie sufletul singuratic, aducându-i pe aripile nevăzute ale cerului înstelat, surâsul lunii vesele de pe bolta plină cu licuricii nopții și să-i alunge tristețea. Venit în Neptun de o săptămână, nu găsise ce să facă în stațiune, în afară de plajă. Se plictisea. Citea, dar aceasta o putea face și acasă. Trecuseră
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
brizei care-ți șoptește suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și mă îmbăt din tăria sentimentului de împlinire... Te doresc lângă mine să-ți sărut pleoapele, să
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
duce Pe un drum ce nu aduce, Pe un drum ce-o ia spre soare Spre viața nemuritoare. Îngeri albi , frumoși de sus Au venit, l-au luat, l-au dus Iar ca pat luna i-au dat Plapumă...ceru-nstelat. Viața cursul își urmează Însă inima e trează Ani la rând va suferi Oare-ar mai putea iubi? Plânge sufletul cu lacrimi Plânge sufletul cu patimi, Plânge sufletul cu sânge Plânge...dar...degeaba plânge.. Referință Bibliografică: DESTINE / Mariana Stoica : Confluențe
DESTINE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377015_a_378344]
-
Lebede , o mică ceață, Privesc luna, nu departe, A căzut în apă beata. Albe semne de-ntrebare Plutesc demne și cochete, Dar se-ntreaba : - Așa e oare, Sau cumva noi suntem bețe ? Iata-aici doi tineri care Culcați sub cerul înstelat, Nu simt că-i seară și răcoare, Pesemne teiul i-a-mbatat. Mie ce mi se întâmplă? De o viață împreună, Paru-i alb nu doar la tâmpla Și ce strâns te țin de mână ! Te văd astăzi tot frumoasă Și pentru
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
pentru eterna iubire, dor (de) neostoit pentru părinții aflați în veșnicie, pe care doar în vise îi mai vedem și-n închipuiri. Dacă plâng, simt că trăiesc, dacă râd, simt că plutesc, dar sunt ca cerul din care cad picuri înstelate, ca cerul care plânge cu soare, care plânge razele de lună, care găzduiește norii și albi și negri și gri ... Sunt o pânză albă pe un șevalet pe care poate picta oricine dorințe pastelate, reci sau vreo mixtură și mă
CÂND CUVINTELE SE TERMINĂ ... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378039_a_379368]
-
prag, cu plopi la poartă. De-un râu șerpuitor Și ape de izvor De secole-i scăldat sătucul - tata. Oriunde eu aș fi, oriunde m-aș afla, Oi duce-n inimă dorul de casă, De oamenii din sat, De cerul înstelat, De pâinea mamei dulce de pe masă... ÎN LIMBA MEA... LIMBA ROMÂNĂ În limba mea zâmbește codrul cu ponoare, În limba mea izvoarele mă vreau. În limba mea-mi vorbesc podișuri și izvoare, În limba mea și-a mamei visele mă
CÂNTECELE CETĂŢII (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376372_a_377701]
-
fii a mea. Doar al tău voi fi la rându-mi, Tu ferice să îmi dai Ale tale buze calde, Să mă simt că sunt în Rai! Iară vraja întâlnirii Vom păstra neîncetat Tot în șoapte de iubire Privind cerul înstelat ... Dan Mitrache,Bălcești,24.08.2014 Referință Bibliografică: CELEI CARE VA VENI / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1332, Anul IV, 24 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dan Mitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CELEI CARE VA VENI de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376420_a_377749]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mă plimb alene în noaptea senină, Iar gândul din nou spre tine zboară Și îți văd chipul scăldat în lumină, Când tu m-ai sărutat prima oară. Era o noapte frumoasă de vară, Cu bolta cerului înstelată Și așteptam mândra lună s-apară, Cu-a ei rază rece, argintată. Mâna,fără veste tu mi-ai luat încet, Iar ochii-ți m-au privit cu drag și dor. Eu în ei am citit mesajul secret, Ce-i trimis
VISUL AMĂGITOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376450_a_377779]
-
simțit dulceața iubirii, Fiidcă era un episod banal. Privirea ta n-a fost mereu senină, Căci minciuna se ascundea în ea. Nici inima de dor nu-ți era plină, Necunoscând niciodată iubirea. Din nou admir tăcută mândra lună Și bolta înstelată o privesc, Dar nu mai sunt cu tine împreună. Nici visele nu mă mai amăgesc. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VISUL AMĂGITOR / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
VISUL AMĂGITOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376450_a_377779]
-
mult avânt. Peste ani, cu frumusețea acelor clipe încă în suflet, am ajuns iar la Cetate. De data asta singur. Mi-am instalat cortul chiar in incinta cetății, hotărât să-mi petrec noaptea, o noapte frumoasă de vară, caldă și înstelată brăzdată de o lună argintie cât roata carului, pe unul din locurile cele mai dragi copilăriei mele. După ce am umplut termosul cu apă proaspătă de la izvorul ce-și poartă firicelul de apă chiar de sub cetate, am adunat câteva brațe de
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
Minciuna, răul, ura, în ea nu se găsesc: Este grădina-n floare, e rai Dumnezeiesc. Iubirea lasă-n inimi și pace și chemări La fiecare-n parte, și-o-mparte-n patru zări. AMURGUL În asfințitul clipelor de seară Privesc spre boltă cerul înstelat. Amurgu-ncet în mine se coboară Lăsând în urmă, pentru-a câta oară, Toate-amintirile de altădat'? Mă uit spre culmi - acolo-mi este datul. Pe cărărui de munte, șerpuit, Cu tine-alături eu străbat Înaltul, S-atingem amândoi nemăsuratul. Spre capătul ce
VISÂND IUBIREA (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376555_a_377884]
-
dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână de femeie și-a dispărut pe înstelatul cer, și umbra ei n-a vrut ca să mai steie, ca toate umbrele se duc și pier. ne calcă-n seară aripa de vis, cu plopii în refexe de lumină și orizontul vraja și-a deschis în dulci culori de-
VISĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375890_a_377219]
-
arunce câteva priviri prin ferestrele anilor, să-mi reînvie în minte și suflet un petec de timp al acelor vremuri. Furișându-și privirile prin una din ferestrele ce s-a deschis în trecut, fu întâmpinat de o noapte cu cer înstelat și lună plină, ce lumina cu raze de argint fereastra unde dormea un somn neliniștit frumoasa mea surioară care era o copilă. Părea că somnul îi era tulburat de un coșmar. Pe un scăunel alături de căpătâiul patului său se lăfăiesc
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
MOTTO : „Viitorul este numai și numai trecutul continuat.” Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
Acasa > Stihuri > Semne > RĂNILE MELE TE VISEAZĂ DRAGOSTE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Marea din noi ne izbește de stâncile înstelate ale firmamentului Uneori câte-un vers însân gerat atinge pământul Sunt ceea ce respir la crimă și surâs ochi și petardă Timpul ne pune în jurul gâtului interjecții într-un vers Stea som nambulă dansând în sonet Lumea-i la degetul tău
RĂNILE MELE TE VISEAZĂ DRAGOSTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375967_a_377296]