2,220 matches
-
prima clipă - marea? munții? Noi - o femeie, un bărbat și un copil - pe un drum de nisip. În spațiul acela nu există timp. Totul a Încremenit În fericirea de atunci. Cu cît privesc mai mult imaginea, contururile Încep să se Însuflețească, apar culorile care se insinuează În omogenitatea materiei și creează separații, surprize, curiozități. Fiecare obiect contrariază și este la rîndul lui contrariat de ceea ce descoperă În preajma sa - de aici Începe fascinația. Ficțiunea Își arborează seducția ca un Început de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și de data aceasta că ne revoltăm în numele justiției, că suntem minați de cele mai nobile, mai bune și mai umane dintre sentimente. Aveți dreptate, perfectă dreptate! Dar uitați-vă la noi atunci când ieșim ca să ne revoltăm, priviți-ne când, însuflețiți de cele mai umane sentimente, ne ridicăm, priviți cu atenție chipurile noastre, buzele noastre, mai ales, uitați-vă la ochii noștri! Și, dacă nu veți recunoaște că aveți în față niște fiare dezlănțuite, sălbatice, în orice caz, veți fugi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vîrtos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se Împreunaseră Între ele, și să-și presimtă trupul Împovărat, inima care, iată, se Însuflețise, dar și pîntecele avea să se Însuflețească, apoi plămînii și chiar ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vîrtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Dacă voi fi În alb Înseamnă că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care pînă atunci fusese Încremenită Într-o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvîntă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inițiații și care poartă titlul Dialog despre grîu, de abatele Galliani. Așa mi-a venit ideea unui dialog Între vii și morți, avînd ca temă politica contemporană. Într-o seară, plimbîndu-mă pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să-o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
asta harul providenței? Dar să nu credeți că m-am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormîntul, n-am cum să „mă odihnesc lîngă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n-aș putea și eu, care sînt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întîlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu ca nu cumva să aflu lîngă el umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămas În umbră pînă-n ziua de azi și care, Într-un fel, nu vor fi niciodată clarificate; așadar, cînd s-a pus În mișcare „acea trebuință barocă a intelighenției de a umple golurile“ (Cortazar) și cînd m-am decis să Însuflețesc și acele personaje rămase În beznă, În primul rînd pe misteriosul emigrant rus care În povestire se numește Belogorcev - ca și pe misteriosul X - al cărui rol a fost, după cum Însuși cititorul s-a Încredințat, de o importanță vitală În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot ce adunase conștiința colectivă, care ar fi putut servi ca model de conduită pentru urmași. De aici până la ideea de a alcătui o lucrare cu caracter monografic n-a mai fost decât un pas: cei mai vechi au fost însuflețiți de Școala sociologică a lui Dimitrie Gusti, cei mai noi de avântul și posibilitățile de exprimare de după evenimentele din 1989. Chiar din capul locului trebuie să amintim că „Fabrica de învățători” a lui Gheorghe Postoi, a fost fermentul pentru apariția
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fie și numai ca să nu se dea bătut, Monsieur Roquefort nu-l uită pe Carax. Unsprezece ani după ce descoperise Casa roșie, hotărî să le Împrumute romanul celor două eleve ale sale, cu speranța ca, poate, acea stranie carte să le Însuflețească a dobîndi obișnuința lecturii. Clara și Claudette erau pe atunci două fete În vîrstă de cincisprezece ani, cu vinele clocotind de hormoni și cu lumea făcîndu-le cu ochiul de la ferestrele sălii de studiu. În ciuda strădaniilor tutorelui, pînă atunci se dovediseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spuneți? Julián a trăit la Paris, cel puțin pînă În ’35, iar apoi s-a Întors la Barcelona. Chipul portăresei se lumină. — Atunci, Julián e aici, la Barcelona? Unde? Am Încuviințat, sperînd că În felul acesta portăreasa avea să se Însuflețească să-mi povestească mai multe. — Doamne, Maica Domnului... Păi Îmi faceți o bucurie, bine, dacă chiar trăiește, fiindcă era un copil foarte drăguț, nițel ciudat și foarte fantezist, asta așa e, dar avea un nu știu ce care Îți fura inima. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ghideze prin vastul ocean și prin furtuni, ei bine, domnilor, această busolă care mă ghidează pe mine și vasul, această busolă care, pe scurt, ne ghidează pe toți, se află aici, alături de noi, orientându-ne mereu cu vasta sa experiență, însuflețindu-ne mereu cu sfaturile sale înțelepte, instruindu-ne mereu cu exemplul său fără egal, mii de aplauze, prin urmare, și mii de mulțumiri, excelenței sale domnului președinte al republicii. Ovațiile au fost și mai călduroase decât primele, părea că nu voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ele s-a odihnit pentru un moment pe umărul comisarului și a alunecat în jos. Până la urmă încă nu e nimic pierdut, orașul a luat problema în mâinile sale, a pus sute de xeroxuri la treabă și acum sunt grupuri însuflețite de fete și băieți care umblă și pun hârtiile în cutiile de scrisori sau le înmânează pe la uși, cineva întreabă dacă e publicitate și ei răspund că da, domnule, și din cea mai bună care există. Aceste întâmplări fericite îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și-ar fi suspendat legile. Niciodată, În studiile mele asupra fenomenelor naturale, nu am dat peste o ființă care să poată supraviețui fără o jumătate din organe. - Te gândești și domnia ta la o păpușă, Înzestrată cu un mecanism care o Însuflețește? Întrebă Dante. - Poate. Sau poate că nu. În Franța am văzut nu puține păpuși animate care Împodobesc orologiile de pe turnuri. Însă niciodată una Înzestrată cu aparenta naturalețe a acesteia. Mai să-ți vină să crezi... Adânciți În dialog, Încercau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căzut pe gânduri. Dacă, Într-adevăr, o comoară fusese ascunsă În Florența, poate că era nevoie de executarea unor calcule complexe pentru a o găsi? Îl scrută pe matematician cu un aer amenințător. - Da, chiar așa a zis! repetă Fabio, Însuflețit de atenția care i se dădea. O comoară. Legată Între fetru și fetru. - Între fetru și fetru? Dante Își ciupea nedumerit buza inferioară. Celălalt, Între timp, Încerca să Își ridice capul ca să descopere, În expresia lui, vreun semn legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foi din nou prin somn, Întinzându-și picioarele cu o mișcare voluptuoasă. Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării parcă Însuflețea țesătura ușoară. Fremătând, Întinse o mână și Îi descoperi Încet trupul. Amara Îi apăru cu strălucirea unei statui de fildeș. Simți cum o flacără i se aprindea În piept, iar răsuflarea Îi devenea tot mai grăbită. Cu o altă mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tău! - Ba să-ți vezi de sufletul dumitale! Îi replică ea fără să dea semne că s-ar da la o parte. Sau poate că vrei să dai fuga În ajutorul lor? adăugă cu o străfulgerare de răutate care Îi Însufleți ochii acoperiți de albeață. Furios, Dante Împinse legătura de nuiele Într-o parte. Bătrână căzu În fund, afurisindu-l. - Blestemat să fii! Strigă ea, În timp ce el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin două sute de pași când fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la care fata chicotea și rânjea. Amory se mulțumea să urmărească hârjoana, gândindu-se ce mână ușoară avea Kerry cum reușea el să transforme cel mai neînsemnat incident În ceva cu volum și contururi apăsate. Se părea că toți erau Însuflețiți, Într-o măsură mai mare sau mai mică, de același spirit, iar a fi cu ei Însemna a te relaxa. De regulă, lui Amory Îi plăceau oamenii luați unul câte unul, dar se temea de ei când se strângeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
femei, nebun de legat, lucid doar pe timpul cât și-a scris poemul, dar chiar și atunci marcat de tarele maladiei sale, Lucrețiu pare absolut nefrecventabil pentru un creștin. Evident, se ocolește esențialul: reducția atomistă a oricărui adevăr, demontarea forțelor care însuflețesc lumea, absența unei creări datate a universului, sfârșitul său anunțat, recumpunerile lui succesive într-un ciclu mecanicist orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la zi sau la seral? — La seral, răspunse pilotul. La zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
însă de la primul contact cu poezia lui, accentul neîndoielnic al cântecului. Cercul Sburătorului Cercul Sburătorului, în care am fost obicinuit să întîlnesc și pe intensul, colțurosul romanciar Rebreanu, iei seama că înflorește de prozatori? Archip, Papadat-Bengescu... Aș fi dorit Sburătorullui, însuflețit de spiritul ionian (în sensul dat de Thibaudet) al d-lui E. Lovinescu, admirabilele lucruri strălucitoare în diamante de aiazmă ce știe să scrie d. Vinea. O preferință Dar pe deasupra întregii proze românești (în lumina Fraților Karamazov) cu vechi suflet
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
E curios cum tocmai în țara originară a empirismului, poezia nu vrea să știe de un amestec cu realitatea vie. Mai bine: Wordsworth, americanul, a făcut dovada de ceea ce poate un "spirit pur" când se apucă să observe și să însuflețească lucruri umile. Natura devine pentru el o 1 Edgar Poe: Ulalume. 2 Byron: Ellegra-Though the day of my destiny is over. mare galerie de tablouri murale, didactice și moralizatoare. Decât asemenea viziune realistă, tot mai prețios cântecul fără sex și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în apus. O față românească, dar străveche (daco-romană) încoronată de o calviție venerabilă, semnul climatului special ai ideii. Smerenia și pacea luminoasă a acestei figuri (ceva din ortodoxia rațională a starețului Zosim, din Frații Karamazov) la catedră și tablă se însuflețește. Gestul, mai larg, arată rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se desfășoară albă, hotărâtă, într-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
E. Kehler și printre ei și, animîndu-i, șeful lor: Wilhelm Blaschke, au inițiativa unor direcții de cercetare originale, întipărite de o mare frumusețe. Periodicul Abhandlungen des Matematischen Seminar der Hamburgischen Universität, deși ultim venit printre revistele germane de matematice, e însuflețit de un spirit de cercetare nou și îndrăzneț. Se pare că prin toți acești oameni - dintre cari, pe cât știu, numai Thomsen era din Hamburg (d. W. Blaschke este, prin naștere, austriac) - Hamburgul însuși își scrie geometria spațiilor sale. Temele acestor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
el de-a pururi blestemat / Și odihnă n-aibă în țărână! // Doamne, cât ai fost de-ndurător / Când ai vrut ca să mă nasc în vară / M-ai sfințit în românesc izvor / De cuvânt și dragoste de țară.” Glasurile micuților români au însuflețit versuri din lirica poeților Mihai Eminescu, George Coșbuc, Gheorghe Sion, Marin Sorescu, Grigore Vieru, Tudor Arghezi, Horia Bădescu, după ce toți cei prezenți au intonat Imnul limbii române. Au recitat copiii Georgiana Breazu, Chiriacos Charalambous, Nicolae Ștefan, Cristina Alexandroiu, Athina Drousioti
ROMÂNII DIN CIPRU AU SĂRBĂTORIT LA PAFOS ZIUA LIMBII ROMÂNE! de ZIARUL RO MANIA CIPRU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364389_a_365718]