11,564 matches
-
Adidas, Nike sau Puma, evident, în varianta lor falsificată. La una dintre tarabe, surprindem o scurtă discuție între o vânzătoare și un client ceva mai „mofturos’. „Hai băiatu să-ți dau un Nike, uite avem și trei sferturi”. Răspunsul nu întârzie să apară. „Nu, că nu iau pentru mine. Io nu mă-mbrac de-aicea.” Mai mergem puțin și realizăm că la fiecare tarabă lucrurile stau la fel. Câte o vânzătoare plictisită ne declară că își aprovizionează tarabele cu marfă din
BIG Berceni, paradisul contrabandei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22142_a_23467]
-
Traiul de zi cu zi? Un răspuns prea simplu și simplist. E regretabil însă că se întâmplă asta, că un actor stă cu ochii pe ceas în timpul repetițiilor, nicidecum pătruns de starea personajului sau a căutărilor celorlalți, ci stresat că întârzie la un ciubuc. Pe de altă parte, cei mai mulți joacă pe salariu, iar regizorii (și nu întotdeauna cei mai valoroși!) lucrează pe contracte substanțiale. Puși să aleagă între salarii și contract, paradoxal, 85% dintre actori au optat pentru retribuția lunară. Sigură
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
pur și simplu să-i lichideze pe acei foști demnitari vinovați de uciderea legionarilor în perioada regimului carlist. Antonescu cerea arestarea lor, anchetarea și condamnarea potrivit deciziei justiției. Neînțelegerea era totală. Pentru că anchetarea și judecarea unui prim lot de vinovați întîrzia nepermis de mult, Sima și ai lui acuzînd autoritățile antonesciene de colaborare, firește, cu iudeomasonii. Pînă la urmă, Sima publică un comunicat care vestește că săptămîna 25-30 noiembrie "va fi închinată memoriei, eroismului și jertfei nemuritoare a întemeietorului mișcării legionare
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
numai n-a murit, dar nici nu va muri vreodată. "La fel ca în Hamlet, prințul unui stat putred, scrie Derrida, totul începe cu apariția spectrului. Mai exact, cu așteptarea acestei apariții [...] Strigoiul va veni. Ar fi cu neputință să întîrzie. Așa cum, de fapt, întîrzie. Și mai exact încă, totul se deschide cu iminența unei reapariții, însă ca apariție pentru prima dată în piesă." Comunismul, care bîntuie fantomatic Manifestul din 1844, este metaforizat prin acest spectru mereu așteptat și mereu amînat
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
dar nici nu va muri vreodată. "La fel ca în Hamlet, prințul unui stat putred, scrie Derrida, totul începe cu apariția spectrului. Mai exact, cu așteptarea acestei apariții [...] Strigoiul va veni. Ar fi cu neputință să întîrzie. Așa cum, de fapt, întîrzie. Și mai exact încă, totul se deschide cu iminența unei reapariții, însă ca apariție pentru prima dată în piesă." Comunismul, care bîntuie fantomatic Manifestul din 1844, este metaforizat prin acest spectru mereu așteptat și mereu amînat, promisiune obligatorie și neîmplinită
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
asemănător, la fel de uzurpator și așa mai departe... Ficțiunea este însă rezonabilă, își acordă o legitimitate de gradul 2 și rămîne mereu într-un plan paralel "realității ferme", îndeplinind funcțiunea de suplinitor al percepției nemijlocite a unor fapte, mișcări, evenimente care întîrzie să apară. În fond ea ocupă spațiul și timpul ei, iar faptul de a fi percepută altfel, la un alt mod de consistență, nu-i răpește gradul de realitate pe care desigur îl are... Pentru că, e clar "golul" nu există
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
o eventuală răsfoire cu diversitatea orgiastică a informației, cu memoria exactă și afectuoasă a întâmplărilor și a împrejurărilor și cu o imaginație fără teamă și slobodă pe cât se poate, autorul este fără dubii un Pantagruel al zilelor noastre, care nu întârzie să-și dea în petic imaginând o serie de capitole scandaloase precum: Arta murăturilor - curs liber și acrișor, Mese lângă îngeri, Sfântul porc, mielul cel blând și bun, precum și alte inefabile mese creștine, Capităreasa sau prescurărița, Declinarea drob, ciorbă, stufat
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
ca exercițiu spiritual, ca prag și voință de cunoaștere, într-un fel de "centru", nevralgic, în care inspirația - concept atît de dificil și vag în egală măsură - se impune, dincolo de conotațiile depreciative cu care îl întîmpină "modernitatea" semeață. Romantic ce "întîrzie" printre noi, Dan Laurențiu convertește, de fapt, "întîrzierea", într-o actualitate de gradul al doilea, fiindcă nimic nu e mai actual decît vecinătatea lui cu "paradigmele de aur" ale mitului și ale simbolului ce reașează existența, nocturnitatea ființei, dorul de
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
în viața sufletească a omenirii, perioade critice, de îndoială chinuitoare și descurajare adâncă, ce pot duce, prin pierderea speranței în posibilitatea realizării binelui, la renunțări primejdioase din punctul de vedere al progresului, pe care îl pot împiedica sau cel puțin întârzia, atunci tocmai când e mai necesar și mai urgent. În pragul unei asemenea perioade ne găsim, poate, astăzi[...] Îndoielile grave s-au strecurat astfel - și continuă, din nefericire, a se strecura - în sufletele multora din contemporanii noștri de pretutindeni, slăbindu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
posibilitatea înlăturării relelor de care suferă și de care omenirea pare condamnată să nu mai poată scăpa niciodată. O asemenea stare sufletească e însă primejdioasă, fiindcă poate duce la o pasivitate care să împiedice în adevăr, sau cel puțin să întîrzie, îndreptarea dorită, atît de necesară și urgentă. Căci nu toți oamenii au tăria morală de a-și face datoria și atunci când nu-i mai văd utilitatea, directă și imediată". Filosoful scria aceste fraze atît de actuale în urmă cu aproximativ
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16868_a_18193]
-
să fie: filosof" (în atenția specială a d-nei Marta Petreu!). Ca și: "Vasile Nicolescu este - ca să spunem așa - un... inefabil! E tipul reacționarului inefabil.(...) "Orientată ființial spre suprarealitatea visului" - cum găsește Vasile Nicolescu că trebuie să fie poezia adevărată - nu întîrzie s-o desființeze cînd o practică altcineva decît el. Pentru Vasile Nicolescu opțiunile sînt clare: toți ceilalți cu Partidul, iar el cu... Ezra Pound!". Ca și: " Și, cu toate acestea, textul lui Eugen Barbu e foarte important. Plagiatorul face aici
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
schimbe două vorbe cu vechii suporteri, domnul Constantinescu a ajuns să converseze prin comunicate. Doar astfel se auzea, deși tot mai stins, glasul său, doar astfel mai afla românul că la Cotroceni trăiește un președinte. Abuzurile și gafele n-au întârziat să apară: după ce-l numise, spre stupoarea generală, între consilieri pe Dan Petre, în virtutea unui subiectivism vecin cu ciocoismul ("La popularitatea pe care-o am, îmi pot permite acest lucru!", perora cu trufie dl. Constantinescu, confundând o instituție a statului
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
Socotesc că mai bine a apreciat romanul lui Fîntîneru, criticul Ov.S. Crohmălniceanu în exegeza sa despre literatura interbelică. Aici se spune că "mai degrabă avem de a face, în cazul de față, cu simptomele unei dezorganizări clinice, care nu va întîrzia mult să se arate... Timpul și ambiția își pun pecetea asupra unei neurastenii progresive, prin forma filosofică abisală și vag mistică pe care o iau anxietățile bolnavului. Dilatarea maladivă a vieții interioare se produce în aceste direcții." Cred că această
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
crunt așteptările. în disperare de cauză, Emil Constantinescu și-a îndreptat privirile spre străinătate. Deși a reușit să aducă la Cotroceni câteva personaje de incontestabilă valoare (de la Sandra Pralong la Sorin Alexandrescu), deși a numit câțiva "ambasadori itineranți", rezultatele au întârziat să apară. Cel căruia lucrurile îi merseseră din plin, avansând, între 1990 și 1992, de la modesta postură de lector universitar la aceea de candiat prezidențial, începuse să fie atins de aripa neagră a nemulțumirii, disprețului și a resentimentului public. Orice
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi Există o filosofie austriacă? Este prima întrebare pe care și-o pune Peter Kampits atunci când se dedică acestei teme. Răspunsul, după cum ne putem aștepta având asemenea îndoieli, va întârzia destul de mult și nu va fi în nici un caz unul tranșant, ci tributar nuanțelor. Să vedem oare în această dificultate rațiunea pentru care Kampits renunță să se implice într-o motivare mai complexă a interesului său? Chiar din punct de
Filosofia de vacanță by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16948_a_18273]
-
a lui Eminescu, potrivit însemnărilor Veronicăi, e din 16 februarie 1883), corespondența lor are dese referiri la acest episod bănesc, Eminescu informînd-o despre eforturile, inutile, pe care le face și Veronica venind în cîteva rînduri la București (unde, uneori, a întîrziat mai mult) pentru a impulsiona lucrurile. Amorul lor corporal acum se împlinește plenar, fie în perioadele deplasărilor Veronicăi la București, fie în scurtele voiajuri ale poetului la Iași. Că amorul lor a fost corporal e neîndoielnic, verificînd aprecierea lui Călinescu
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
odinioară în absența oricărei asistențe modern medicale la naștere. La noi, unde, și azi, mai trăiesc în mediul rural aproape 40% din locuitori s-au mai păstrat zone singuratice și izolate (ca în Apuseni, de pildă) în care civilizația a întîrziat să se înstăpînească în toate drepturile, constituind oaze fericite pentru etnografi. Dar, în rest, satul românesc de astăzi e cu totul altul decît cel din vechime (chiar cel din interbelic, cînd era studiat monografic de echipele studențești, vestite, coordonate de
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
bine seama, cu zîmbetul și cu șoaptele ei". În numai cîteva rînduri Gellu Naum activează probleme de teorie literară care ar putea umple ușor o carte. Însă avertismentele cu privire la delirul interpretativ pe care l-ar putea genera propriile scrieri nu întîrzie să apară: "Și, încercînd să-l feresc pe cititor de un drum greșit, altul decît cel pe care aș dori să-l conduc eu, îl previn să nu se lase înșelat de iluzia literară creată, poate de cîteva rînduri sau
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
l-a atacat pe Conte din spate, ci pieziș, și nu i-a vînat picioarele, ci voia mingea. Dacă l-a nenorocit pe Conte, scoțîndu-l din joc, Hagi n-a făcut-o ca un terminator. Atacul său la minge a întîrziat cu o fracțiune de secundă, așa cum se poate constata privind reluările. Dar oricîte i-ar fi pus în cîrcă CT Popescu lui Hagi, el nu l-a numit nicăieri "ucigaș", cum afirmă cel de-al doilea într-o scrisoare de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
redactată de mine în urmă cu cîțiva ani, consemnînd spusele certe ale unui "martor ocular": scena se derulează la fosta închisoare "Doftana", unde urmează să aterizeze cu elicopterul cuplul faimos, el ca el, ea ca savant de renume mondial. Elicopterul întîrzie, programul fiind decalat cu vreo două, trei ore. Un grup (detașament) de pionieri, ca scoși din cutie, veniți de dimineață după carantina de 10-15 zile, stau de-o parte, izolați, deoarece vor avea cinstea să-i îmbrățișeze pe cei doi
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
au scris istoria veche a poporului român... M-am oprit. Am respirat adînc, de căldură. Ca și cuprins de un fel de emoție, după cum mi se întîmplă oridecîteori citesc pagini din istoricii cei mai vechi, - din Tacit mai ales... Fiindcă întîrziam, S. mă îndemnă sever să citesc mai departe. Am continuat numaidecît de astădată cu un fel de complicitate, ca și cum autorul mi s-ar fi adresat personal într-o scrisoare trimisă anume pe adresa mea: Ei povesteau în largi descrieri războaie
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
urmează în "Blestemul". Așadar, gazda din caverna îi întinde lui Mihnea o hârca conținând sângele cald al obsedantului fiu: "Na, soarbe, sau sorb eu pe-al tău de nu vrei". Deducem că inconsistentul tiran se supune acestei injoncțiuni, apoi nu întârzie să se retragă și să fugă spre calul sau (nu va încalecă decât în secțiunea a opta a poemului). Or, libația vrăjitoreasca dezlănțuie dânsul macabru al unor entități ale râului, ce se năpustesc spre Mihnea, una mai expresiva decât altă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de fostul membru cu rang înalt din anticamera Comitetului Politic Executiv al partidului unic, a fost tipărit vara trecută, exact între etalarea pe ecrane a produselor a doi legatari metodologici ai tradiției scenariștilor defunctei nomenclaturi. Mult mai util decît să întîrziem asupra celor trei "script"-uri simptomatic juxtapuse, e să cercetăm scriptele oarecum legale și statutare pe care se bazează acest trend al restaurației. Poate impropriu spus, fiindcă în cinematograful românesc "confiscarea" șanselor create de revoluție și de reformă a fost
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
morală). De mai mulți ani, Gheorghe Grigurcu și-a luat și o altă sarcină, în afară de aceea de Argus al actualității literare, și anume sarcina de a regândi tot ce s-a petrecut în literatura română în perioada postbelică. Procesul comunismului întârzie să se facă, dar procesul literaturii române din timpul comunismului se face, aproape exclusiv prin strădania acestui critic literar sensibil și delicat despre care credeam, înainte de 1989, că nu poate decât să miroasă literatura ca pe-o floare. Consecvent cu
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
mei, vezi ceva deosebit? - Parcă nu. - Ei, află că acum o oră am scos pe unul de sub roțile trenului. Traversam amîndoi, prin cabina frînarului, o garnitură staționînd la Nicolina, trenul s-a pus în mișcare, eu am sărit, el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre a indica incapacitatea evadării din mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]