1,219 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DESCÂNTECUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1666 din 24 iulie 2015 Toate Articolele Autorului DESCÂNTECUL Tunetele se-ntețesc, Scaii se rostogolesc, Mura pare bucuroasă, Melcii se ascund în casă, Gâștele zboară spre baltă, Vulturii spre coasta-naltă, Vântu’ saltă-n lungi fuioare Praful fin de pe cărare, Mierlele se înspăimântă, O fată, dansând, descântă: - Paparudă, paparudă, Haide, nu ne
DESCÂNTECUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344019_a_345348]
-
cu găleata, să stingă seceta!” Gazda cu găleata plină, aleargă să le stropească. Iar o putere divină, ploaia din nori să stărnească. Incantații sacadate într-o rugă invocată, și tropăituri ritmate, fac ploaia din cer să cadă. Ploaia să se întețească, fetele întăresc jocul, cu o horă bătrânească. Dacă le-a adus norocul. “−Straiele de paparudă, soarele îmi veștejește. Dar, dacă ploaia le udă, natura se-nveselește!” Ritualul mitologic, cu spirite invocate în strigătul feciorelnic, aduce ploaia la sate. Când este
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Fragment din volumul - DILEMA Ajunsese la autogară. Lângă bagaje, călătorii așteptau microbuzele ce se succedau unul după altul la peroane și fără a zăbovi prea mult, plecau în toate direcțiile. Traficul se întețise mai ales de când se suspendase și ultima legătură directă pe calea ferată cu Bucureștiul. Acum pentru a ajunge în capitală, era nevoie de o coborâre în gara de la Medgidia, de unde se putea lua apoi legătura ce venea dinspre Constanța. Platon
CEAȚA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342751_a_344080]
-
sunt consubstanțiale: în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. În Neamul dacoromân naționalitatea este religia precreștină și creștin ortodoxă. Tocmai de aceea trăsătura de unitate a dacilor a fost și rămâne trinitară: limba-naționalitatea-religia monoteistă. Zbuciumul său tulburător s-a întețit în miza pentru așezarea unei axiologii spirituale ultime în filosofia Culturii Duhului: cea a teologiei creștin-ortodoxe, cea a mărturisirii existențiale și totale a Adevărului absolut în care sălășluiește dumnezeirea-umană a Mântuitorului Hristos. Gândirea, responsabilitatea și atitudinea sa militantă a spiritului
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
Eminescu-i din părinți. Lacrimile-mi cad șiroaie, Pe mormântul răvășit, Teiul,vântul il indoaie, Norii, iar s-au răzvrătit. Tunete ingrozititoare, Sus din cer acum se aud, Trăsnete lovesc pământul, Teiul nu-mi mai ține scut. Vântul parcă se întețește, Lupii, vai...ma îngrozesc! Totul parca-i înebunește, Să mă ascund, nu prea găsesc... Văd doar răscolit mormântul, Un mormânt al nimănui, I-a rămas doar scris cuvântul, Stă în casa românului. Doamne, dacă ești în ceruri, Și ruga mea
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
face să urlu de dorul neajunsurilor, Care mă acoperă în mantaua tristeții. Spiritul, fereastra cea verde Care trăiește în astrul muribund al pământului, Dorește eliberarea divină, Care-o așteaptă permanent, Cu speranța aripilor deschise. Bozgunul mult prevăzut al sorții, Se -ntețește strașnic, Mistuindu-mă pe zi ce trece, Iar lanțurile infirmului hain, Se strâng mai tare Și mă macină necontenit. Inima, rugându-se cu stăruință la pronia divină, Evadează din zalele maladiei Și se înalță luminoasă, La cerul curat al meteorilor
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
rupt apa și va naște acolo, în vârful carului. Când se controlă, și-a dat seama că s-a speriat degeaba. Era doar transpirația ce-i înghețase pe șira spinării. Noroc că era pe terminate. Durerile de mijloc i se întețiseră. - Oare mă va apuca zorii? se gândea ea speriată. Prea mult efort făcuse până în ultima zi și soțul tot nemulțumit era. Între ei se instalase o răceala, precum cea a transpirației ce i se prelingea de la ceafă până pe elasticul chilotului
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
spre supremul țel ... Singurul Munte-n lume cu sfânt Hram ... Singurul Munte-n lume cu sfânt Hram E Athosul care sfințește Marea, Ca să ne-aducă nouă îndurarea În ce măsură-nvrednicitu-ne-am Să fim ascultători, exemplu-n neam, Dar mai ales, să întețim rugarea Și de părinții noștri, ascultarea, Curați să fim ca aurul din șteam΄. Oricare orthodox din lumea asta Ar trebui să se învrednicească Spre sfântul Munte ca să afle casta Preasfântă de monahi, să-i agrăiască, Sfat să le ceară spre
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
Privirile flămânde luminează...// Mă-ntreb, te-ntrebi: cu ce-o să mă aleg?/ Dar taci! Eu spun mai bine să te-apropii!” și-apoi, trăind extazul „Scăldați în șoapte și-mbătați cu vise,/ Pierduți și-ndrăgostiți ca doi nebuni,/ Să ne-ntețim încet, ca doi cărbuni,/ Scântâietor de bine! Simt că mi se// Adună lacrimile-n serenadă,/ Să-mi cânte-n valsuri evreiești de seară/ Și să dansăm în ploaia grea de vară/ Dar chiar de ceru-n cap o să ne cadă
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
că e măritată? Io îs bărbat-său, fraiere! Îmi plesnesc una peste frunte și mă fac mic, ghemuindu-mă pe gresie. „Ancuțo, nenorocito, mi-ai făcut-o!”, gândesc nervos. Mă târăsc în patru labe înapoi în baie, în timp ce bătăile se întețesc. Mă bărbieresc la repezeală, tăindu-mă pe alocuri destul de tare, mă spăl cum pot deși uit să mă spăl și pe dinți. Ce să fac, ce să fac? Sun vecinul de deasupra mea: - Florine, sunt Gabi, vecinul de la trei, de sub
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
care el avea să călătorească, ochii lui ca cerul, ochii ei ca iarba...Bărbatul străbătea mările lumii de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină. Viscol, nămeți-troiene peste noapte așternute, bătrânul stejar dormind, în straiu-i alb, pân' la poale îmbrăcat ... A venit Iarna cea rece, menținând depărtarea între ei: lungi scrisori de dragoste
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
de luciditate ca să nu dea în copii. Mă ridic de jos și-i zic imitând un act sexual : -Anăă ? Face futa tu ? -Hăă ? Fi a dacu tu ! Ușine ! Spui moșica ! Amely râde privind spre Ana iar tocmai atunci vântul se întețește. -Ionele, ia vacile și coboară-le încet la vale că uite ce vine! Zice Bogdan în timp ce se îmbrăca. Cerul s-a întunecat dintr-o dată, armate de nori nervoși pluteau ca niște nave de luptă, gata să ne prindă, gata să
AMELY P4.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343604_a_344933]
-
drum oprindu-se în salca aia mare în care m-am cățărat toată vara.. De ce nu coboară nime’? -Mă copile? Mă? Vino încoa! Iute! Fug la ușa din spate și mă chinui s-o deschid dar nu pot.Bătăile se întețesc în tabla de culoarea neagră iar pe ușa din față cade un milițian.. E lovit! Aha! Cineva i-a lovit bine! Șoferul e mort? Stă cu capul pe volan și cheile lucesc la brâu, norocul meu! -Iute copile! Iute descuie
AL TREILEA CERC..P1 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343646_a_344975]
-
s-a îndepărtat în grabă speriat de flashurile aparatului foto cu câteva minute în urmă însuși clubul român de presă a emis un comunicat în care a prezentat sincerele sale condoleanțe comunității șobolanilor băcăuani pentru greaua pierdere suferită speculațiile se întețesc de la oră la oră câteva tocșouri cu invitați psihologi, preoți și medici veterinari deja dezbat aprins motivele îngrozitorului act ce au împins șobolanul urban de dimensiuni medii la această soluție disperată în fața magazinului de papetărie "direct office" dumnezeu să-l
UN ŞOBOLAN S-A OMORÂT ÎN FAŢA PAPETĂRIEI DIRECT OFFICE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340167_a_341496]
-
28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului (Poem dedicat Alexiei -Teodora) Iarna îmbrăcată în fulgi de zăpadă S-a pornit la drum oamenii s-o vadă Clopote răsună liniștea se crapă A înghețat pământul într-un strop de apă... Zarva se-ntețește când pe derdeluș, Sania e trasă de însuși Lăbuș. Teodora strigă într-un fel anume, Fericirea asta are și un nume! S-au întors copii cu Iarna acasă, Clipa s-o opresc e tare frumoasă Lângă gura sobei spunem iar
DE DOR... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377313_a_378642]
-
prinși în dansul lunii. C-un arcuș de gheață, vântul în surdină, Din altarul lumii cântă valsul nunții Și-ntr-o despletire-n fire de lumină Mirele revarsă stele-n poala nopții. Toate-n jur conspiră, norii fac concesii, Se-ntețește vraja, se respiră greu, Brazii strâng în palme lacrima miresii, Și-n cupola lumii râde Dumnezeu. Referință Bibliografică: Mireasa cerului / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angelina
MIREASA CERULUI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377463_a_378792]
-
adunați acolo. -Nici urmă de ucenici, mărite procurator! spuse unul dintre ei. Sunt însă zvonuri cum că ucenicii galileeanului ar fi totuși în oraș fiindcă au fost văzuți în dimineața în care s-a furat trupul. Din cauza furtunii care se întețise și care cernea de sus nisipul fin, Ponțiu Pilat nu mai spuse nimic. Se ridică de pe jilțul său și coborând treptele estradei făcu un semn cu mâna pentru ca trupa să se retragă în barăcile sale, iar el urcă scările spre
AL DOILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377453_a_378782]
-
tata. Cei din jur iar izbucniră-n hohote: --Și noi ce mâncăm, domnu’ Trache? --Dumnealor să le aduci un motor gripat la cuptor, rumenit în ulei ars. --Ha, ha, ha! Are umor domnu’ Trache! E tare haios. Și veselia se înteți, după ce se aduseră zece sticle de Băbească și zece cu Busuioacă de Bohotin. Trache azvârlea cu banii, fără să mai țină cont care erau pentru planetară, care pentru benzină, care pentru revizie. El cerea să cânte sirenele de pe stânci hore
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 644 din 05 octombrie 2012. Te iubesc! Te iubesc cu fiecare clipă care-n zborul ei, mângâie gândul risipit și cu fiecare mângâiere care-nfioară trupul obosit, de anii care-n trecerea lor au întețit flacăra iubirii și focul care arde mocnit!. Te iubesc cu fiecare cuvânt din inimă rostit, care împrăștie mâhnirea cu lacrimi umezită și aduce fericirea, imprăștiind bucuria și mulțumirea în sufletul împlinit Te iubesc cum trandafirii sorb roua de dimineață, cum
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
împreună cu aceștia stabilindu-se apoi la Sydney, unde studia pianul. Avea să-l asculte, peste ani și ani, la Ateneul Român, cu prilejul Festivalului Internațional George Enescu, interpretând Suita enesciană Impresii din copilărie. Cântase minunat, primise aplauze minute în șir, întețite după o Nota Bene rostită de interpret, care făcea aluzie la copilăria petrecută în România. Mira îl ascultase cu emoția amintirilor trezite, dar bărbatul acela cu plete albe, cu ochii exoftalmici i se părea un străin și-un virtuoz, doar
CAPITOLUL 9 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378602_a_379931]
-
2016 Toate Articolele Autorului 2003 a fost anul cel mai crunt din viața mea. Începuse o furtună de umbre să învelească plăpânda fericire cu care îmi treceam zilele. Amândoi băieții erau răciți încă din 2002 luna decembrie. La Andrei se întețiseră stopurile respiratorii, insuficiența cardiacă. Îi dădeam susținător pentru inimioara lui chinuită. Teodor părea mai rezistent. L-am internat pe Andrei în spitalul Grigore Alexandrescu cu speranța că poate poate vor reuși ei să-i mai prelungească viața. N-a fost
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378824_a_380153]
-
de adăpost al digurilor, atunci puteam să îndreptăm barca spre golful nostru de acostare. Odată cu schimbarea cursului, s-a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne târa spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri, simțind cum apa ne trage cu forță spre larg. Talazurile erau înalte și periculoase. Era suficient
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
să se apropie de tine! - Dar tu nu ai nici o putere! Ba avea, își spuse femeia. Îl va aștepta pe rege și, când acesta va apare din nou în pragul ei, îl va ucide. Necăjită de veștile aflate, Stela își înteți eforturile de căutare a inelului. De-acum, își petrecea cea mai mare parte a timpului la Stânca Moșului, răscolind nisipul cu degetele ei subțiri. Așa se făcu că, atunci când regele racilor apăru a doua oară la casa femeii sărmane, aceasta
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
poveste iarăși ia amploare, Renii înhămați la sănii de dor Aduc bucurii chiar din lumea lor. Cerul potcovit cu norii de plumb Umbrele își lasă pe satul din dâmb Poalele câmpiei înflorind ninsori Iarăși se-aranjează pentru sărbători. Vetrele bătrâne întețesc iar focul, Din icoane plânse crește busuiocul. Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios Ne vestește Anul Nou și cu folos. La căsuțe sure îngropate-n nori Vin cu-alai de îngeri fete și feciori Și cântă colinda din străbuni lăsată
VEȘNICIA CLIPEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382073_a_383402]
-
de iluzii ca de un cârd de miei Nu îmi lua nadejdea, dorul să mi-l ei, Mă lovesc de piatră și încep să sânger Plânge ochiul minții parcă-ar fi un înger. Când un viscol mușcă rama de la geam Întețesc și focul cu tot ce mai am. Merele înroșite de lungi așteptări Îmi rescriu povestea cu îmbrățișări. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Îmbrățișări / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de
ÎMBRĂȚIȘĂRI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382076_a_383405]