4,963 matches
-
și asupra așa-ziselor acțiuni revoluționare de stradă, ei își făceau nestingheriți planurile în culise. De aceea nu mai are nici un rost să te lamentezi, oricum ți ar fi fost imposibil să prevezi totul, să dibuiești toate firele care erau întinse pînă la Iași sau Timișoara. Apropo, că tot ți-ai stors creierii cine era de fapt infiltratul ăla de a fost poreclit Timișoara. Puțini și-au dat seama la fața locului că era de fapt o jigodie comunistă trimisă pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de milă avînd înaintea ochilor ferestrele prăfuite ale autocarului Mercedes care făcea curse săptămînale în Turcia. Cine sapă groapa altuia cade singur în ea, își amintea de capcanele care i-au fost întinse, de stîncăraiele Bosforului, de vameșii care cer mită, de cozile interminabile de la frontiere, dar nici gînd c-o să se dea bătută, n-a fost și nu va fi nici de-acum înainte o victimă, va lupta pînă la capăt, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un bănuț În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
centimetri. Seara, când ajung acasă, prima grijă este să mă strecor prin crăpătura de lumină pe care o lasă becul chior ce atârnă deasupra ușii, pe bucata de asfalt din curte, pe care merg ca un clown pe o sârmă Întinsă sub cupola circului. Cum intru În camera mică și ciudată care are forma unui paralelipiped, beau restul de ceai rămas de dimineață În paharul străveziu. În atâtea ore, de jur-Împrejurul lichidului s-a format un fel de floră umedă, pufoasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
putea să-i folosească la alcătuirea unor chestionare despre mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este milă de tine gândindu-te că poți ajunge și tu cu mâna Întinsă la un colț de stradă, și atunci, arunci grăbit bănuțul metalic sau bancnota foșnitoare, fără să mai privești Înapoi. Uneori, smerenia lor este ipocrită, ipocrizia lor este necuviincioasă. Relația cerșetorului cu lumea este mult mai strânsă decât s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vrea să cunoască trăsăturile unui chip drag. Nopțile când citești ore În șir, nemișcat pe scaunul vienez ți se pare că omuleți extratereștri nu-ți dau pace, te sâcăie, Îți apar În fața ochilor tot timpul, jucându-se cu nervii tăi Întinși la maximum. Omuleții au devenit stăpânii tăi, noaptea Îi vezi dansând, grotești nu-ți dau pace, te privesc cu ochii lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să rostească cuvintele. Era Îmbrăcat cu halatul de casă, din pluș fin. Pe blana de urs Întinsă lângă canapea, pisica grasă, cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte? Nu. Bătrânul n-ar fi părăsit cu nici un chip casa, dar mai ales n-ar fi putut Închide ochii fără să aibă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stare, o să mergem și la biserică, acolo oricine Își găsește fie și pentru câteva clipe, pacea. Abia a ajuns la calea ferată și Antoniu ar vrea să se Întoarcă din drum. Astăzi nu-l trage inima să stea cu mâna Întinsă la gura metroului. În preajma marilor sărbători, cerșetorii se Înmulțesc, iar dărnicia oamenilor se face simțită, aproape fiecare din ei scotocindu-se prin buzunare și Întinzând bănuțul mult așteptat. Orașul pare asediat. Deși e luni, deci o zi obișnuită de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ele două nume. Kawabata se scrie cu kapa și dublu w. Medicul nu-l mai aude și scrie mai departe În registrul de pe genunchi. Instrumentele dispar, Împreună cu halatul murdar și pătat de sânge al medicului, În sacoșa de plastic. Pătura Întinsă pe jos, În fața Încăperii primește trupul gol al lui Kawabata, Înfășurându-l ca pe-o mumie. Antoniu Îi Întinde felcerului , o pereche de pantaloni, o cămașă și un sacou. -Vă rog să-l Îmbrăcați cu ele. Roșcovanul nu-i răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a rosti acele vorbe liniștitoare pe care ea și le dorea. Cuvintele ei fuseseră o provocare. Eu le acceptasem în tăcere, cu recunoștință, ca pe un loc de odihnă. Înainte să plec, am ajuns împreună la un fel de pace, întinși pentru scurt timp în fața focului, frunte lângă frunte, picior lângă picior. Trăsăturile atât de bine cunoscute ale lui Georgie văzute de la foarte mică distanță formau un tablou minunat: ochii ei mari, blânzi acum, gura relaxată, odihnindu-se după sărutările mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință ideea că e o persoană care seamănă vag cu Georgie; așa cum zăcea, complet nemișcată, cu gura căscată, respirând regulat dar părând lipsită de viață, mi-a amintit de o figură de ceară. Era întinsă pe o parte, cu o mână deasupra capului. Purta o cămașă albastră și pantaloni negri. Pe acestea le recunoșteam. Era desculță. I-am privit labele picioarelor. Și pe acestea le recunoșteam. Le-am atins. Erau reci, și ele parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
jos eram un lujer umed, iar de la brâu În sus, un boboc lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce susțineau ciorapii. Ca să mai Întârzii chinul acesta sălbatic, amețitor, care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care zace acolo trebuie să fi murit cumva, nu-i așa? Atâtea aveam de gând să zic, că habar n-am cum s-a Întâmplat? Susțineam cu seriozitate că s-a târât singură În dormitor și a adormit pentru totdeauna, Întinsă În pat, cu mâinile Împreunate, Împăcate? Era mai sănătos să aștept, evident. Cât timp Îmi țineam gura, reușeam măcar să nu mă compromit. Între timp, Înainte ca poliția să devină interesată de această problemă, ar fi bine să verific dacă licența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a trei degete. I-am simțit limba netedă pătrunzând Între două dintre ele, corpul meu transformându-se În căldură Înfiorătoare și umezeală minunată. Am Încercat să-mi amintesc repede dacă mă spălasem În dimineața aceea. Mult mai târziu, Dora stătea Întinsă cu buzele lipite de urechea mea. Dinspre camera de zi se strecurau ultimele acorduri ale „Dorinței bscure“ (un cântec al marelui Rigoberto, pe care-l cumpărase pe un disc de gramofon, imediat ce a descoperit că acesta era unul și același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi s-au dezvoltat pornirile despre care vorbeam. I-am spus Dorei că o văzusem pe maică-mea și pe Agnes ascunzându-și picioarele În aceste Învelișuri magice, cu glezna și degetele de la picioare Îndreptate În jos și cu brațele Întinse pe lângă genunchii trași. O dată, În mod ciudat, la câțiva ani după moartea lui taică-meu, chiar am văzut-o pe maică-mea vopsindu-și unghiile de la picioare Într-o culoare portocalie, aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fost o treabă jalnică, cu fețe posace și văluri murdare. Femeia stătea lângă mormânt, Însoțită de o persoană pe care n-o recunoșteam, În timp ce eu tremuram cu Anton În ultimul rând, sub o umbrelă exasperantă, care arăta ca o pânză Întinsă de spițe. N-am schimbat nici un cuvânt, deși eram ferm convins că mă recunoscuse. O săptămână mai târziu, am telefonat-o pe Dora - dintr-o dorință deplasată de răzbunare, abia acum Îmi dau seama. Până la urmă am hotărât să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
până la picioarele strâmbe. Și el se Întorsese cu fața la soare. Un client Îi atrase atenția. Tăcut, chelnerul schiță câteva gesturi profesioniste cu un tirbușon, apoi se duse la o femeie care, jucându-se cu poșeta, reuși cumva să țină o mână Întinsă În sus. Mi-am continuat drumul pe lângă restaurant, pe lângă pantofar și pe lângă un magazin second-hand. Acum am putut desluși „PENSIUNEA LANDAU, ETAJUL 2“ pe tăblița de tinichea care ieșea În afară dintr-o clădire Înghesuită de mai Încolo. Chiar Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apa rece. Răcorit, fără a fi suferit vreun șoc, se întoarce cu fața la mine, își flutură mâinile într-un gest comic, de adio, spre locul unde crede că mă aflu, iar apoi se lasă pe spate și face pluta cu brațele întinse în lateral. O, plutește practic pe loc - muncește, dă-n brânci, și pentru cine, dacă nu pentru mine? - și, în cele din urmă, după ce se-ntoarce pe burtă și calcă apa de câteva ori cu mișcări ce nu-l duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de tufele de perișor. Zgomotele amintesc de aplauzele lipsite de însuflețire ale unui public puțin numeros care vizionează scena morții dintr-o tragedie oarecare: sunt cei doi maseuri care plesnesc și pocnesc carnea victimelor, a bărbaților împachetați în cearșafuri și întinși pe dalele de marmură. Îi pleosnesc și-i frământă și-i ghigosesc, le răsucesc membrele încet, vrând parcă să le smulgă din încheieturi - îi privesc hipnotizat, dar mă țin în continuare după tata, înaintăm pe marginea bazinului, un cubuleț verzui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
împărțind o casă de pe Ocean Beach cu un tip fardat, pe nume Sheldon. — Of, futu-i, Shelly, sunt prietenii tăi, n-ai decât să facu tu lipia cu usturoi. Mamă, micuții tăi gentlemeni au crescut de-acum mari și stau întinși pe prosoape de plajă albăstrii, etalându-și narcisismul furios. Și, oi Got, mă pomenesc strigat de unul dintr-ăștia: — Alex? Alexandru cel Mare? Ia zi, dragule, n-ai văzut unde mi-am pus tarhonul? Poftim, mamă, iată-ți micul gentleman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spune la ce anume protestase, dacă jurase să-și amintească veșnic sau declarase că nimeni nu poate fi credincios pentru totdeauna unei singure persoane. Când trenul ieși iarăși la lumină, ceștile de cafea strălucind și fețele de olandă albă erau Întinse Înaintea unei pășuni largi, pe care pășteau câteva vaci, și a unui codru gros de brazi, iar domnișoara Warren uitase ce voise să spună, pentru că recunoscuse Într-un bărbat care intrase În vagonul-restaurant pe Însoțitorul lui Czinner. În același moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum cad inevitabil peste ea prin zilele care urmau, ca o ploaie nesfârșită Într-o iarnă umedă. Văzu cu ochii minții fața lui Janet Pardoe Îngrijorată de apariția primului rid, a primul fir de păr cărunt, sau pielea netedă și Întinsă după liftingul facial și părul vopsit Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la Viena. Promptitudinea și franchețea răspunsului lui o umplură de suspiciune. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În magazie și Închise ușa după ea. Curentul iscat de Închiderea ușii Îi stinse făclia. Tânăra Îl chemă pe doctorul Czinner, dar nu auzi nici un răspuns și se Înspăimântă la gândul că acesta ar putea fi mort. Cu o mână Întinsă În față, Înaintă și se lovi imediat de zid. Așteptă o clipă Înainte de-a face o nouă tentativă și se bucură când auzi o mișcare. Se deplasă spre aceasta și se lovi iarăși de zid. Se gândi, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare depărtare, o voce spuse „Inima ți-e grav afectată“ și ea deschise iarăși ochii, așteptându-se să vadă sub ea fața aceea bătrână. Dar se afla Întinsă pe bancheta unei mașini și domnișoara Warren o acoperea cu un covoraș. Ea turnă un păhărel de brandy și i-l duse lui Coral la gură. Mașina porni brusc, făcându-le să se lovească una de alta, și alcoolul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tot Întoarcă În minte frânturile lui de informații - aceasta era viața domnului Kalebgian. Myatt bătu la ușa lui Janet Pardoe. — Cine-i acolo? — Pot să intru? — Ușa nu-i Încuiată. Janet Pardoe aproape că terminase cu Îmbrăcatul. Rochia Îi zăcea Întinsă pe pat și ea era În fața toaletei, pudrându-și brațele. — Ai Într-adevăr intenția să cinezi cu Savory? Întrebă Myatt. — Ei bine, așa am promis, spuse Janet. — Am fi putut cina Împreună la Pera Palace și apoi să mergem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]