93,058 matches
-
teama să nu facă un pas greșit. Delia stătea lângă el pe canapeaua verde închis, rochia-i azurie o profila ușor în penumbră. De cum a vrut s-o sărute a simțit-o cum se crispează din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri improvizate cam caraghioase dar care-l încântau pe Mario, și nu se mișcă de la pian până când
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
intra valuri-valuri pe ușa de la vestibul și prin fereastra salonului. Mario a vrut un pahar cu apă rece și s-a dus la bucătărie, deși Delia voia să i-l aducă ea și s-a supărat puțin. Când s-a întors a văzut-o în geam, uitându-se la strada pustie pe unde odinioară în nopți ca aceasta se pierdeau Rolo și Héctor. Razele lunii se întindeau deja pe jos, la picioarele Deliei, și în farfuria de alpaca pe care o
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ar muri de râs văzând lejeritatea cu care tragedia virează la noi în farsă și cinismul în glumă deocheată. Zilele trecute, am întâlnit o fostă studentă care-și susținuse, în vară, examenul de definitivat. Îl trecuse cu brio și se întorsese la școala din micul oraș transilvan fericită că pe lângă recunoașterea oficială va beneficia și de-un spor la salar. Îl binemerita: muncise, avusese emoții, cheltuise pentru cărțile din bibliografie, făcuse câteva drumuri la Timișoara, achitase din buzunarul propriu biletul de
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
o facem „profesor plin”! Cu atât mai mult cu cât Hilde merge înainte, chiar dacă portăreii au cam făcut potecă la ușa casei unde admirabilii administratori al banilor oferiți de „Leonardo da Vinci”, Puwak senior și junior, au fost obligați să întoarcă buzunarele pe dos și să restituie la caserie mărunțișul. Aceasta e România suprarealistă de care vorbeam: hoți la drumul mare țin pagina întâi a ziarelor fără să li se întâmple nimic, pe când „talpa țării” e batjocorită fără milă. Inconștiența guvernamentală
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
Dacă moșnegii magnifici, rasa lor volteriană, nu mai aprind lumânări, nu mai cad în genunchi la icoane, nu se mai tem de mânia și de gelozia Dumnezeului Vechiului Testament, nici de orgoliul, umil, al Noului Testament, unde trebuie să-ți întorci și celălalt obraz, de ești pălmuit; atunci, liber fiind, Cui va fi nevoie să i Te adresezi, să Te rogi, dacă, într-o zi?... Deschizi fereastra ce dă spre nord, unde lumina zilei scade mai repede, și unde, fiind atent
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
sîn” (Cîntec de pirat). Din pricina aceleiași sfieli de fond, actantul e incapabil a-și duce pînă la capăt intenția desfigurării și mutilării, a violentării realului în efigie (în viziune) cu care operează, neutralizîndu-l prin parodie. Precum la un Minulescu aprofundat (întors spre o sensibilitate dureroasă ce absoarbe în bună măsură fanfaronada), brutalitatea se topește în chiar excesul ei, cinismul se dezamorsează în aerul ireal de vis dulceag-amar: „O, Leonid Dimov, e seară/ Și trec femei cu trupuri lungi, ca niște viespii
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
delatori și/sau informatori ai Parchetului condus de Ion Amărie. Turnătoria oficializată va distruge minima coeziune socială din România, ne va transforma într-o nație de pîrîcioși, pîrîți și tăcuți. Asta ar însemna că la 12 ani după Revoluție ne întoarcem la formula socială pe care PCR și Securitatea au instituit-o în România. l Nu demult, fostul secretar general al PSD, Cosmin Gușă, a cerut scoaterea în afara legii a Partidului România Mare, ca partid extremist. Foarte frumos, dar de ce n-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13429_a_14754]
-
-o să îmbătrânească cu o mie de ani, eul liric - în loc să se resemneze cu constatarea că femeile spun multe extravaganțe - reacționează cu o rituală îngrijorare: „pe o roată/ de spaimă încet rotitoare, eu mă roteam/ în jurul ei în timpul meu, indiferent/ întors cu fața lucie spre ea - și neatent,/ împingeam la o parte gândurile pe care nu vroiam/ să o las să le vadă”. Ce poate avea a-i ascunde Mircea Ivănescu iubitei sale? Peste ani, în „mopete și indiferența”, poetul își
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest poet ne-a propus, de la începuturile sale, în foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra lui, ci în direcția sa, o meditație asupra raporturilor dintre ființele omenești, jocularități (p. 242). Aici, autorul propune o analogie între existența umană și... gesturile unui joc (de copii, dar și de adulți?) - pe care îl prezintă astfel
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecînd 13 ani într-un ospiciu. Spre deosebire de Céline (sau de Richard Wagner, ca să ne întoarcem în timp la o altă pildă, deja menționată, de sciziune între artist și caracterul său), la Pound disparitatea nu este numai între estetic și etic, ci - în plus - între diferitele aspecte ale eticului. Asemenea contradicții nu sînt ușor de explicat
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
sîntem într-o măsură și una și alta. Să subscriem la părerea (de bun simț) a dramaturgului Peter Schäffer, a Margueritei Yourcenar și a multor altora, că scriitorul și artistul vorbesc în primul rînd prin opera lor? Sau, dimpotrivă, să întoarcem spatele artistului din cauza omului? Răspunsul nu poate fi unul singur.
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
e, dacă ne gândim că, la această oră, patria e atât de plină de doctori în ceva, încât e mai bine să discutăm despre fotbal... De-aceea cred că domnul fost-ministru s-a și autopedepsit înscriindu-se în PNȚCD și întorcându-se la babeșbolyaianul clujean, umilit că nu a știut destulă carte dialectic-hegeliană oponentă înverșunată a dualismului kantian - uf! L-a învățat apoi doamna Ecaterina Andronescu, dacă domnul rector și filozof și-o fi luat notițe - că merita! Prima dată când
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
pleacă, dar lumea e marcată. Se răspândește și povestea mortului. Bucureștean, venise la țară într-o chestiune de pământ. Căzuse pe o scară și își fracturase câteva coaste, una îi perforase plămânul. Abia după o săptămână, se hotărâse să se întoarcă la București și să meargă la spital. Cu autobuzul. Murise asfixiat. Lumea se miră, e intrigată, zice că, dacă a fost inconștient, cum să plece atât de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două, trage cîte-o dușcă, sau două, după o perdea, mereu după perdea, lumea lui este amorțită și întoarsă către trecut, definitiv. Parcurge un ritual ca un prolog, ca o pregătire înaintea întîlnirii cu scene din viața lui. Cu el însuși. Așa cum fiecare are o sumă de gesturi pe care o traversează cu sfințenie înainte de a se apuca de
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
dantură ideală, cu cei mai albi dinți de porțelan înfipți de-a dreptul în maxilare, mușchi de atlet în urma unei stăruitoare cure antireumatismale, când, la mijloc de bulevard știi, fără să ai nevoie să întrebi, dacă te duci sau te întorci. Încă din timpuria antichitate agerii elini remarcaseră puținele foloase ale unei senectuți devastate, unui personaj al mitologiei lor, căruia cu totul întâmplător i-am uitat numele, i se acordase nemurirea, nu însă și eterna tinerețe. Ajunsese, decrepit, muncit de suferinți
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
le presupune viața urbană, dar nu și-a putut însuși și caracterul ei. S-au conservat obiceiurile rurale, dar ele au fost treptat adaptate vieții de la oraș. Iar formulele bastarde s-au perpetuat, cu mici modificări, prin generații“. Un colonialism întors pe dos s-ar zice, în care primitivul, aici perifericul, e cel care învinge și își impune modul de a fi. Aceasta și e, formulată răspicat, concluzia lui Adrian Majuru, convins că normalul e în București minoritar, în timp ce a-normalul
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
1921, tânărul Brauner expune pentru prima oară la București opere de tendințe amestecate. În același timp este în contact cu scriitorii români de avangardă de la Paris: Ilarie Voronca și Tristan Tzara. Influențele acționează din toate părțile. La acea dată se întoarce de la Paris Marcel Iancu și devine un modernist oarecum rezonabil. Maxy se întoarce din Berlin, unde participase la expoziția internațională a constructivismului și face parte din grupul care publică revista „Contimporanul”. În acești ani, Victor Brauner, după o expoziție personală
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
În același timp este în contact cu scriitorii români de avangardă de la Paris: Ilarie Voronca și Tristan Tzara. Influențele acționează din toate părțile. La acea dată se întoarce de la Paris Marcel Iancu și devine un modernist oarecum rezonabil. Maxy se întoarce din Berlin, unde participase la expoziția internațională a constructivismului și face parte din grupul care publică revista „Contimporanul”. În acești ani, Victor Brauner, după o expoziție personală, mai pronunțat avangardistă, colaborează la organizarea expoziției internaționale din 1924 de la București, momentul
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
exprim în felul meu personal, conturându-mi așa-zisa personalitate a artistului. Să preiau din experiențele altora ceea ce mi se părea că este esențial în artă și că mi se potrivește. Și... să-mi creez curentul meu propriu. - V-ați întors, apoi, în țară. - După ce m-am întors, mi-am zis: “Ei, acuma, băiete, pune-te pe treabă!”. Au urmat anii războiului, cu toate ororile lor. - Pe urmă, au venit comuniștii și a urmat o epocă de teroare și de domnie
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
așa-zisa personalitate a artistului. Să preiau din experiențele altora ceea ce mi se părea că este esențial în artă și că mi se potrivește. Și... să-mi creez curentul meu propriu. - V-ați întors, apoi, în țară. - După ce m-am întors, mi-am zis: “Ei, acuma, băiete, pune-te pe treabă!”. Au urmat anii războiului, cu toate ororile lor. - Pe urmă, au venit comuniștii și a urmat o epocă de teroare și de domnie a urâtului. - Odată, prin anii ’50, eram
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
comuniștii și a urmat o epocă de teroare și de domnie a urâtului. - Odată, prin anii ’50, eram în străinătate și am discutat cu un român de acolo despre situația din țară. Mă întreba dacă ar fi putut să se întoarcă și eu l-am sfătuit să nu se grăbească, neștiind că din spatele unui ziar ne asculta un securist. Așa că, la întoarcerea în România, am fost ... invitat la Securitate ca să mă chestioneze. În fine, am trecut peste toate astea fără să
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
chiar dacă lucrez încă, în special desenând. Am revenit la Fălticeni, pentru că aici sunt locurile în care m-am născut și care mi-au imprimat tot ceea ce aveam să devin mai târziu. M-am gândit că întotdeauna e bine să ne întoarcem la prima noastră dragoste: On revient toujours au premier amour! Pentru mine, prima iubire a fost orășelul acesta, unde am învățat, unde mi-am deschis ochii, inima și sufletul. - Și acum, aveți grijă de muzeul dumneavoastră. - În clădirea asta a
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
gura până în zona urechilor, zice: - Vedeți că în cazan e smoală clocotită pentru asfaltarea străzilor... Gemenii premierului au fost salvați în ultima clipă de Octav Cozmâncă și Dan Matei Agathon, asistați cu profesionalism de Ioan Rus - toți trei, Doamne, tocmai întorși de pe la mănăstiri unde încercaseră convertirea enoriașilor de la ortodoxism la pesedism... Gata, nu mă mai interesează televizorul. Și nici nu mai dorm nici măcar pe taburetul din bucătărie unde am domiciliu forțat, fiindcă o imit în somn pe Gabriela Vrânceanu-Firea prezentând la
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]
-
precizări: ziarul n-a fost vîndut nimănui, ci se poartă discuții pe această temă, iar el, Nistorescu, n-a demisionat și nici n-are de gînd s-o facă. ZIUA, unul dintre ziarele care au anunțat demisia lui Nistorescu a întors-o cu prezență de spirit în numărul său din 1 octombrie, anunțînd că Nistorescu revine. Poate că s-ar fi impus o precizare: că Nistorescu a revenit din Ardeal, din satul părinților săi. l Și fiindcă tot sîntem la EVENIMENTUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]