1,059 matches
-
narațiunea relațiunei dintre Clavigo și Maria. Înainte de toate Beau marchais are să nareze simplu. Diferitele pauze el le întrebuințează spre a se reculege și a se liniști. Și tempi[i] trebuie să fie colorați de-această silință internă a lui. Ultima întorsătură a narațiunei: "trădătorul ești tu, și fratele sânt eu! " trebuie să izbucnească ca un trăsnet din gura lui Beaumarchais. Cu cât naratorul știe a-și conserva mai mult timp masca sa de povestitor cu-atîta va face un efect mai mare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chiar în piața centrală a Abației. Isidor privi fața hotărâtă a guvernatorului Crey și se întrebă dacă îl mai văzuse vreodată atât de nervos. Probabil că nu... Se hotărî totuși să încerce o poziție de forță. Dacă lucrurile luau o întorsătură proastă, ar fi putut oricând motiva că acesta era modul oficial în care trebuia să reacționeze. ― Nu v-ați respectat contractul. Controlul meteorologic cădea în sarcina administrației! strigă Isidor. ― Aiurea! Molima aia a fost de natură virală și asta o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
semnificat, nu e necesară o receptivitate deosebită pentru a decodifica situația și pentru a depăși aparențele. Invers, În societățile În care elementul tacit predomină În relații și discursuri, sensibilitatea este esențială pentru a Înțelege ceea ce se află În spatele cuvintelor, În Întorsăturile de frază, În tăceri și În ritualurile cu detalii complexe și niciodată inocente. În Japonia, un discurs prea explicit provoacă stânjeneală, căci ofensează uzanțele unei sensibilități delicate, ce lasă timp interlocutorilor să-și stabilească poziția și să-și cântărească opțiunile
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
trebuie să faciliteze utilizarea și sporirea ei. A persista În folosirea unor cunoștințe perimate condamnă la lipsa de dezvoltare și la o imobilitate periculoasă, atât pentru Întreprinderi, cât și pentru administrații sau pentru universitate. Mai rău, această atitudine conduce la Întorsături fatale, Într-o viziune Îngustată a reducerii costurilor, acolo unde trebuie căutată diferențierea, noile produse și servicii care răspund Într-un mod mai adecvat nevoilor clienților. Împotriva inerțiilor, se impune multiplicarea urgentă a colaborărilor cognitive la toate nivelurile societății și
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
trecerea” a patra), cunoscătorul (îndrăgostitul) devine și deținătorul adevărului (iubirii). Adevărul astfel posedat va fi răsfrânt, va fi revărsat asupra iubitului încât, pe scenă apare un nou personaj - îndrumătorul - fără ca el să fie și cel de-al treilea. Aici e întorsătura - îndrumătorul se substituie erastes-ului (îndrăgostitului), dar noi știm că îndrumătorul nu este altul decât fostul erastes aflat acum în adevăr (erastes în stare de excelență). În ce constă întorsătura sau răsturnarea? În posesia adevărului fiind, aflându-se în adevăr, erastes-ul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fără ca el să fie și cel de-al treilea. Aici e întorsătura - îndrumătorul se substituie erastes-ului (îndrăgostitului), dar noi știm că îndrumătorul nu este altul decât fostul erastes aflat acum în adevăr (erastes în stare de excelență). În ce constă întorsătura sau răsturnarea? În posesia adevărului fiind, aflându-se în adevăr, erastes-ul excelent (adică îndrumătorul) exercită asupra lui însuși o deplină stăpânire de sine. Astfel că, întrucât rostul celui care posedă este să dea, îndrumătorul răstoarnă rolurile: erastes devine eromenos și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Alexandria, Constantinopol, Ierusalim. Legatul mai include palatul Latran, Piața Sfântul Petru și însemnele imperiale. Sau despre cum să-i dai Domnului ceea ce aparține cezarului... Pentru a demonstra caracterul fals al acestei donații, Valla se sprijină pe argumente filologice și pe întorsături de frază: limba documentului trădează o latină merovingiană din perioada târzie, și nicidecum cea a epocii contemporane pretinsei redactări... Anumite cuvinte din text erau inexistente în momentul redactării! Se vorbește chiar de Constantinopole, or, la acea dată, orașul nu exista
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca să nu mai vorbim de cei care au realizat Reforma sau Renașterea, nu știa la momentul respectiv că este implicat În ceva care ar putea fi descris În câteva cuvinte. și fiindcă, În cele din urmă, lucrurile iau o anumită Întorsătură, conform unor tipare sau din anumite cauze ce devin clare privite retrospectiv, nu este surprinzător că uneori rezultatul apare ca inevitabil. Toată lumea uită Însă că lucrurile se puteau petrece și altfel, iar când se uită acest fapt, se face un
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
inevitabil, diminuarea hazardului din acțiunile umane. Un eveniment istoric sau o stare de lucruri este pur și simplu așa cum este, deși prezentat adesea ca o consecință firească și necesară, chiar dacă situația ar fi putut foarte bine să ia o altă Întorsătură. Nici chiar o știință socială probabilistică, oricât de mult s-ar strădui să stabilească anumite categorii de rezultate, nu poate să trateze aceste probabilități ca pe niște fapte concrete de dragul analizei. Atunci când se pune problema de a paria În privința viitorului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vreți cu tot dinadinsul,/nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e lună - nu-i nimic... «toate trec, durere sau noroc,/ nimic nu ține viața-n loc», pam-pam!...” etc. În final însă, când te aștepți mai puțin, după această spornică bravadă, întorsătura: „O lacrimă. Stop. Totuși, toamnă./ Mai lipsea cineva ca să fim doi.” Secretul unor asemenea poeme (reprezentative) este că diversiunea parodică și în genere (auto)ironică potențează lirismul autentic, iar confesiunea devine, în urma ei, mai apropiată și mai credibilă - după o
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
e îngustă, e focalizată în întregime asupra raporturilor dintre Biserică și barbari, și nu există nici un interes pentru raporturile dintre barbari și imperiu care s-au concretizat de mai multe ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte cartagineze din secolul al cincilea. Scriitorul, chiar dacă e tarat de un exces de emfază retorică și cade în prolixitate, reușește totuși să fie un narator eficace. Bibliografie. Ediții: CSEL
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din textele cele mai semnificative ale literaturii antice târzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sunt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boethius este și cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-a întâmplat din cauza exigențelor impuse de polemica împotriva eunomienilor (susține G. Jouassard). În rest, n-a crezut în filosofie, pe care a practicat-o cu neîncredere, deși, în multe cazuri, afirmațiile sale referitoare la filosofie sunt mai degrabă niște întorsături retorice. El e de părere că Origen a meritat să fie condamnat pentru că a ascultat „palavrele grecilor” și nu a gândit ca un creștin (scrisoarea 81). Ca scriitor, Chiril nu e deloc atrăgător. Formația sa culturală, potrivită pentru acea epocă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în funcție de ordinea în care se succed, și adesea sunt rimate. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia, scrise de Roman Melodul (aici, pp. ???-???). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială, omiliile se caracterizează deopotrivă prin luciditate și printr-un limbaj teologic precis. Tema dominantă este cristologia, în special întruparea, văzută din perspectivă net antinestoriană; Proclus insistă asupra Fiului unic în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Condiția prealabilă era, desigur, ca această oligarhie să fie occidentală și nu autohtonă. În cadrul „modelului rusesc”, criza s-ar fi accentuat până la un moment de cotitură, care ar fi fost rezultatul unor puternice mișcări de protest sociale și a unor întorsături politice puțin previzibile. În Rusia, această criză a condus la realegerea lui Boris Elțîn ca șef al statului. În Moldova, ea a determinat victoria comuniștilor în politica națională. În Bulgaria, vecină cu România, a condus la o restructurare forțată a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în apropierea unor specii folclorice precum snoava. Dar capacitatea de invenție este redusă, ceea ce face ca substanța povestirilor să fie inconsistentă. Cu toate acestea, stilul se remarcă prin fluiditate, iar plasticitatea limbajului e pusă în evidență de rime interioare și întorsături de frază, de cele mai multe ori generate de folosirea expresiilor populare. Două piese într-un act, După teatru și Un trandafir în livrée, incluse în repertoriul teatrelor de diletanți din Transilvania, sunt comedii de situație. Coleg de clasă și, apoi, de
STEFANELLI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289902_a_291231]
-
A doua tinerețe, debitoare, de altfel, Patimii roșii. Dezamăgitoare sunt scrierile în proză: romanele O iubești? (1933), Mângâierile panterei (1934), Adevărul și numai adevărul... (1936) sau schițele din culegerea Glasul nevesti-mii (1938). Tentativa de a atrage cititorul prin anecdotică, prin întorsături neașteptate în derularea subiectului înlocuiește preocuparea pentru relevarea omenescului mai adânc, prezentă la S. în scrierile dramaturgice. Patima roșie a stârnit la întâile reprezentații o vie discuție. Unii au văzut în ea un produs al genialității și o capodoperă în
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
diatribe împotriva profitorilor de pe urma insurecției decembriste, ridicându-se fățiș și împotriva lui Liță Onacă, devenit proprietar al gazetei de la care e nevoit să plece. Cei doi se confruntă decisiv. Nu învinge nici unul, căci, în final, narațiunea ia din nou o întorsătură nebănuită, fantastică. E reluată povestea icoanei miraculoase din Moara de nisip, spre a fi instrumentată politic: se atribuie petei de mucegai de pe geam puteri supranaturale. Drept urmare, în obscura localitate din Sălaj, din lumea întreagă se revarsă puhoaie de oameni. Icoana
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
Viziunea de ansamblu e îngustă, focalizată în întregime asupra raporturilor dintre Biserică și barbari, neexistînd vreun interes pentru raporturile dintre barbari și imperiu, care s-au concretizat de mai multe ori în acorduri și tratate. Limba folosită, deși are unele întorsături de frază populare, tipice vorbirii comune, este aceea a păturilor culte cartagineze din secolul al V-lea. Scriitorul, chiar dacă face exces de emfază retorică și cade în prolixitate, reușește totuși să fie un narator eficient. Bibliografie. Ediții: CSEL 7, 1891
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fundamental din istoria filozofiei antice și medievale, ci și unul dintre textele cele mai semnificative ale literaturii antice tîrzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sînt calități care dovedesc că ultima operă a lui Boetius este și cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a întîmplat din cauza exigențelor impuse de polemica împotriva eunomienilor (susține G. Jouassard). în rest, n-a crezut în filozofie, pe care a practicat-o cu neîncredere, deși, în multe cazuri, afirmațiile sale referitoare la filozofie sînt mai degrabă niște întorsături retorice. După părerea sa, Origen a meritat să fie condamnat pentru că a ascultat „palavrele grecilor” și nu a gîndit ca un creștin (scrisoarea 81). Ca scriitor, Chiril nu e deloc atrăgător. Formația sa culturală, potrivită pentru acea epocă, îl determină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
literele cu care încep respectînd ordinea alfabetică, și adesea rimează. Se pare că cel puțin această parte ar fi un adaos ulterior: tehnica pare s-o imite pe cea din kontakia lui Roman Melodul (cf. pp. 000-000). Vii, bogate în întorsături retorice și dinamice mai cu seamă în partea inițială, omiliile se caracterizează deopotrivă prin luciditate și printr-un limbaj teologic precis. Tema dominantă este cristologia, în special întruparea, văzută din perspectivă net antinestoriană; Proclus insistă asupra Fiului unic, în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în termeni: e un refuz al identității, e ca și cum ai spune: "Eu nu sînt eu", lucru pe care, evident, îl poți spune, dar care nu înseamnă nimic - afară de cazul că e o întorsătură retorică sau un paradox de circumstanță". O durere grea a încercat la moartea mamei sale, mărturisire datată 18 octombrie 1966: "Moartea mamei mele. Mi-a anunțat-o o telegramă sosită aseară... Tot ce am în mine mai bun sau rău
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
pur și simplu Îmi dau seama de realitatea lucrurilor și nu doresc să fiu nici povara mea, nici a celorlalți. În plus, vreau să am mintea complet limpede În ceasul hotărâtor. Dar ce poți ști? Imponderabilele menționate pot o altă Întorsătură și atunci adio toate pregătirile mele În fața eternității. Raymond, care este cu doi ani mai tânăr ca mine, a Îmbătrânit ramolit și puțin aiurit. Este acum mai mult ca propria sa caricatură. Totuși, mi-a făcut plăcere să-l revăd
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nuvele accentuează incompatibilitatea dintre un caracter nehotărât și stabilitatea familiei. Ghiță este un exemplu elocvent: zbătându-se între pofta de câștig și grija pentru familie, el nu le poate împăca. Când opțiunea se face la timpul potrivit, lucrurile iau o întorsătură fericită, ca în Spiru Călin. Preocupat de realitățile sociale ardelenești, S. a ilustrat, în câteva nuvele, modul de formare și caracteristicile intelectualității românești din Transilvania. Elocventă este Budulea Taichii, în care se imaginează o biografie a lui Mihai, fiul lui
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]