665 matches
-
ea își ridică ochii și îl privi, făcu gesturi exagerate de a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri. Trupul ei era scund, cu o carne neagră și tare, iar mersul ei, lent și greoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pat, Paola se foi și se uită În sus cu un singur ochi, celălalt fiind acoperit de-un braț gol pentru a-l feri de intruziunea luminii. Scoase un sunet despre care, lunga sa experiență, Îi spunea că era unul Întrebător. — Un cadavru. În canal. Vin să mă ia. O să te sun. Sunetul cu care Paola reacționă la asta fu unul afirmativ. Se rostogoli pe burtă și adormi numaidecât, cu siguranță unica persoană din tot orașul neinteresată de faptul că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
maiorul făcându-i semn barmanului din bărbie că voia un strop de grappa În cafeaua sa. — Nu e departe de aici, zise Ambrogiani. Câțiva kilometri. Locuiesc Într-o casă semi-decomandată. Pe cealaltă parte stă proprietarul și familia lui. Văzând privirea Întrebătoare a lui Brunetti, explică: — Am trimis pe cineva să vină aici și să pună câteva Întrebări. Nu-s multe de spus. Trei copii. Locuiesc acolo de mai bine de trei ani, Își plătesc mereu chiria la timp, se Înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
obicei. Se mișca cu acea ușurință șleampătă atât de comună americanilor, ușurința care-i făcea să arată atât de bine În haine de stradă și atât de nelalocul lor În veșminte formale. Veni către ei, cu o mină deschisă și Întrebătoare, fără să zâmbească, Însă cu siguranță nebănuitor. — Da? Întrebă el În engleză. Pe mine mă căutați? — Sergent Edward Kayman? Întrebă Ambrogiani. — Mda. Cu ce vă pot fi de folos? E-un pic cam devreme, nu-i așa? Brunetti păși În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lucrurile acelea pentru tine, Guido. Am să dau telefoanele În seara asta. Și te rog să vorbești cu prietenul tău din Vicenza. Nu e nevoie ca nici unul dintre voi să vă preocupați de asta. Soția lui Îi oferi o privire Întrebătoare. — Nimic, scumpa mea, zise el. Doar niște treburi pe care Guido m-a rugat să le cercetez pentru el. Nimic important. Doar niște hârtii care s-ar putea să le pot rezolva mai repede ca el. — Cât de amabil din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai ales pe acesta. — Ce coincidență, Înțelegeți, adăugă Viscardi, doar un pic prea târziu, și zâmbi din nou. — Desigur. M-am simțit, cât se poate de sincer, Încurajat să aflu că sunteți Înrudit cu contele. Brunetti Îi aruncă o privire Întrebătoare. — Adică, asta mi-a oferit posibilitatea de a vă vorbi sincer. Asta dacă mi-o permiteți. — Vă rog, signore. Atunci, trebuie să recunosc că o serie de lucruri legate de investigația asta mă neliniștesc. — În ce fel, signor Viscardi? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vă îngrijorează, iar eu o să încerc să vă dau niște răspunsuri cinstite. Hugo se întreba ce era mai terifiant: grijile lui sau răspunsurile sincere ale lui Lotti. Asupra clasei s-a lăsat o tăcere profundă. Lotti a adoptat o expresie întrebătoare. Nimeni nu are nici o grijă pe care să vrea s-o împărtășească clasei într-un mediu relaxat, intim și plin de încredere? Din nou, tăcere. Apoi, cineva a intervenit. —Sex, a cântat cineva. Laura era cea care vorbise. —Sex? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și Dustard era de așa natură, încât orice alt gest însemna sinucidere profesională. Dar atunci Hugo și-a adus aminte de Osokozi și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să fie numit în pliant, să devină o minunată casă de familie era dacă familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
suficient. Mulțumesc. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Trăiește și tu puțin, l-a îndemnat ea turnând câteva picături de șampanie în paharul lui aproape plin și mult mai multe în paharul ei, care era deja gol. Apoi s-a uitat întrebătoare la Hugo. —Bine, atunci, a spus ea resemnată. Pe aici. Hugo a urmat-o în hol. —Uuups! a exclamat ea, oprindu-se în loc și luând o telecomandă micuță și neagră care zăcea pe o comodă cu oglindă. Apoi Laura a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar uneori, domnule Fine, foarte rar, mușcatul poate fi cauzat de altceva. De ceva mult mai punctual. E expresia furiei și a frustrării care sunt generate de ceva. Femeia s-a aplecat în față. Ochii albaștri exoftalmici aveau o privire întrebătoare. Domnule Fine, a întrebat ea, există ceva la care Theo reacționează acum? De pildă, aveți probleme acasă? Hugo a simțit că se face mic sub privirea intensă a Rottweilerului. Era limpede că directoarea își dăduse seama că situația de-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toți în domiciliu forțat. Se dorise un simulacru de glumă, pentru eventuala destindere a atmosferei. Vizitatorul slobozi un oftat, iar chiștocul de țigară zbură pe verandă. Ar trebui să te pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul se decise, în sfârșit, să spargă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de bătrâni ”Sf. Ioan Paul”, de la Butea, nu este doar o instituție de binefacere, este un mod de viață. ... Vasilica așezată într-un pat multifuncțional, se uita în jur nedumerită. Era altfel decât în spital. Avea o privire tristă, pierdută, întrebătoare parcă: ”Oare, Gogu mă va lăsa aici?!”. Neclintită, privirea îi era ațintită asupra bărbatului ei... O privire tristă, îndurerată și stăruitoare, parcă l-ar fi întrebat: ”Mă lași aici?!”. El a înțeles-o... A fost nevoit să-și întoarcă privirea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înghițituri mici, privind în gol. A întins mâna să așeze paharul la locul său. Îi tremura puternic. Clinchetul sticlei la contactul cu farfurioara parcă a trezit-o dintr-un vis. Și-a cerut scuze și a privit-o pe Iuliana întrebător. Fata a îndemnat-o să continue povestirea, clipind întrun anumit fel. - Era la munte, undeva, la Sinaia sau la Bușteni. Era fericit că a avut audiență maximă la o conferință. Ore și zile lungi muncise la elaborarea unui material științific
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cercetat foarte atent problema gazelor de șist și a avut... - Mami! o întrerupse Iuliana, privind-o speriată și chiar cu teamă. Te rog mult! Nu este cazul să..., să aducem vorba despre asta, insistă ea cu grijă să ocolească privirea întrebătoare a doctorului Tomescu. - Poate că este mai bine să ocoliți unele amănunte, doamna Dobrescu, interveni el, foarte atent la schimbul de Tainicele cărări ale iubirii priviri dintre mamă și fiică. Vă rog, doamnă! Vă rog să vorbiți numai despre accident
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lăsând doar cearceaful peste trupul bolnavului, având grijă să-i lase mâinile libere. Tocmai atunci intră asistenta Carmen Bădescu cu o tavă pe care se aflau o cană cu apă și două pahare, pe braț purtând un prosop. Se uită întrebătoare la medic și așteptă, în timp ce-l privea pe Iustin cu simpatie. - Mulțumesc mult, Carmen! Poți merge, dar nu prea departe... Stai puțin, te rog! Tinu, ție îți este foame? Dorești să-ți aducem ceva? - O, mulțumesc, domnule doctor! Mereu sunteți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se stăpânească. „Ce va zice soția lui? Cu ce drept intervin eu între ei? De ce să fiu eu cauza distrugerii căsniciei lui? Doamne, ce să fac?” se întreba Laura în fracțiuni de secundă, nehotărâtă și plină de suferință, sub privirile întrebătoare ale asistentelor și ale Iulianei. - Laura..., Iuliana este sora lui Tinu. Nu este soția lui, interveni Eugen, înțelegând cauza acelui moment de ezitare și intuind drama din sufletul Laurei. - Da, doamna doctor! Este fratele meu, întări Iuliana, ștergându-și lacrimile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
viață și, uneori, deschide orizonturi neașteptate și minunate... deși sunt mereu grele. Câtă speranță v-a trezit în inimă papa Francisc? Înlăuntrul fericirii, despre care vorbeam cu puțin în urmă, și al speranței, ca perspectivă a viitorului spre care privim întrebători, locuiește și papa Francisc, ba, mai mult decât atât, în mod special papa Francisc, însă nu doar ca un simplu personaj. Papa Francisc cred că poate fi definit «un arbore de gesturi», așa cum se exprima Michel de Certeau vorbind despre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din identitatea culturală occidentală, interpelând-o cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un extraordinar pariu al sincerității, conturând efigia unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
occidentală, interpelând-o cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un extraordinar pariu al sincerității, conturând efigia unei biografii intelectuale exemplare 2. Scrisă la Oxford între anii 1979-1981, cartea a pregătit, într-un fel, convertirea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Dasein) o desfășoară în contactul cu lumea. Lumea trebuie aici înțeleasă nu ca un conglomerat de obiectualități, ci ca o rețea de semnificații. Pivotul oricărui act de înțelegere îl reprezintă căutarea sensului. Heidegger ne spune că, într-un fel, omul întrebător este unica ființare condamnată la posibilitatea sensului sau a absurdului. Sensul este structura formală a deschiderii existențiale în orizontul lumii. Doar omul percepe afectiv nonsensul, ca pe-un afront personal. În orice întâlnire, cu o lume, un om sau o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
că, datorită universalității cadrului lingvistic în care au loc interpretările, prejudecățile sunt active și nu pot fi evitate de nici o persoană. În termenii lui Heidegger, plasa de prejudecăți evocă - mai mult decât sigiliul intact al discursivității - determinarea istorică a ființei întrebătoare. Topologia paradoxuluitc "Topologia paradoxului" Refuzul principiului autorității de către filozofia Luminilor este solidar cu negarea tradiției și dezavuarea prejudecății. Modelul cardinal al epistemei Aufklärung derivă din cartezianul „refuz al precipitării”, asumat ca normă pentru evitarea falsității. Gadamer va susține altceva: chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
conștiința postmodernă într-un scepticism interminabil. Cheia alegorieitc "Cheia alegoriei" Andrew Louth își plasează răspunsul în orizontul lucidității: în fața diagnosticului pus modernității iluministe, ar trebui să ne simțim vizați ca pacienți. Printr-un demers terapeutic, survolul teologic asupra culturii cere „întrebătorului acestui veac” un dificil sacrificium intellectus. Toți cei care cred în speculație sunt chemați să accepte că actul de cunoaștere umană este „acum ca prin oglindă, în ghicitură” (1Cor. 13,12). Din perspectiva eticii intelectuale, Deslușirea Tainei ne oferă o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
50 Credința și mărturisirea apostolică 54 Martiriul și autoritatea tradiției 56 Duhul adevărului 59 Darul discernământului 62 Premisele Crezului 65 Gramatica și lexicul Ortodoxiei 71 Ortodoxie: posesie ori participare? 77 III. Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr” 82 Pariul sincerității 82 Întrebătorul acestui veac 83 Fântânile carteziene 86 Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întrebă el, zâmbind. — Așteptam să presărați și pe amandină. — Doar puțin piper, râse, la rândul lui, și rămase s-o privească. Fata își coborî ochii în farfurie și continuă să mănânce, până când simți atenția lui, se opri și îl privi, întrebătoare. El ridică din umeri : — Ar trebui să spun ceva, nu-i așa ? Mă gândeam... din moment ce vă uitați așa la mine... probabil că aveți un motiv, nu ? — Un motiv... ăsta e un cuvânt complicat. Să zicem că a fost, pur și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât cuvintele de adineaori. — Cât e ceasul ? întrebă, după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și apăsă cu palmele, dând ocol țărușului. Privi în sus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]