677 matches
-
nouă de presie din cauza sarcinii. — N-ai putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor, apoi șuieră pe neașteptate cu o lucire haină în ochi. — Sunt sigură că au găsit o modalitate să comunice. Vipsania simte privirea întrebătoare a Antoniei îndreptată asupra lor. Răbufnește, agasată: Eu nu sunt ghicitoare în stele, dacă asta îți închipui. Nici profet. Suspină încet: Ceea ce disting sunt doar umbre. Luată din scurt, Agrippina se încovoaie și-și sprijină capul de umărul ei. — Recepționez
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-mi Întorc capul. Aveam sentimentul că se uita cineva fix la mine, deși mi-am dat seama de asta de-abia după aceea. În spatele meu, pe o altă canapea, ședea un bărbat care se Încrunta la mine. L-am privit Întrebătoare, dar el nu și-a schimbat expresia, așa că m-am uitat În altă parte. Dar chiar În vreme ce mă străduiam să mă realătur conversației, Îi simțeam În continuare privirea Încruntată ațintită În ceafa mea și luptam cu tentația de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tot spus bietei Ellie? Orice-ar fi, Încetează, s-a făcut ca sfecla. Te-a necăjit cu ceva, Ellie? Nu-l băga În seamă, așa e el. — Nu, nu, e-n regulă, mormăi eu, iar Dan Îmi aruncă o privire Întrebătoare. — Flirtează cu tine? rînjește Jonathan, moment În care eu mă Înroșesc și mai rău. În cazul cînd așa ceva ar mai fi posibil. — O, Charlie, continuă el. Ești un fustangiu. — Ce lucru oribil spui, sare Charlie indignat, În vreme ce eu Îmi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În loc, iar eu stau În picioare, În mijlocul restaurantului aglomerat, și mă uit la bruneta care rîde și se Înclină Înainte ca să spună ceva. Nu mă pot mișca. Am Încremenit și privesc lung la ei. Fata simte asta și-și ridică Întrebătoare ochii spre a-i Întîlni pe ai mei. Dan se Întoarce, cu un zîmbet care-i mai stăruie pe chip după vreo glumă de care au rîs mai Înainte, și cercetează să descopere ținta atenției ei. Și mă vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
detectiv cu experiența vieții de pe stradă și un bun trăgător care să o însoțească pe Sachs pe teren. Au urmat prezentările. Bell nu părea să înțeleagă prezența Karei în acel loc, de aceea ea se simți obligată să răspundă privirii întrebătoare a acestuia: - Eu sunt ca el, arătă ea spre Rhyme. Un fel de consultant. - Îmi pare bine să te cunosc, spuse el fixând cele trei monede care se rostogoleau simultan printre degetele Karei. Sachs se alătură imediat lui Cooper pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de câțiva ani. - Oamenii cu astfel de obiceiuri sunt cel mai ușor de urmărit. Mi-am notat. Spune-i să continue. - Ce e cu ea, Tracy? - Astăzi s-a întors după obișnuita oră de călărie, spuse Tracy pe același ton întrebător. Acum o jumătate de oră. Chestia e că mi-l pasează pe Don Juan, acesta e calul ei preferat, și îmi spune să chem un veterinar să-l examineze, pentru că o pasăre s-a ciocnit de el și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a. În satul Luceafărului Ipotești. Cetate de vise, de dor și de cântec. Aici, în prag de legendă, noi am stat de vorbă cu Luceafărul. Simțeam că am pătruns într-o împărăție. Ochii mari și luminoși ai poetului ne priveau întrebători. Fruntea lui era brăzdată de gânduri. Ne-am apropiat cu pași timizi de el și i-am spus: Din palma ta a răsărit cea mai frumoasa floare: Poezia fără asemănare. Tu te-ai logodit cu apele, cu florile, cu pământul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cade numai asupra mea! Am simțit aceasta foarte limpede din chiar vorbele colonelului, din tonul lui, din... M-a întrebat pentru ce anume am fost mutat aici, înțelegi? ― Căpitanul se așezase pe scaun, lângă masa cu hărțile, și se uita întrebător și speriat la Bologa care, nedumerit, răspunse: ― În interes de serviciu, firește. De altfel, în război nici nu se mai ține seama de alte interese... ― Ei bine, colonelul știa, trebuia să știe, și totuși m-a întrebat, zise Klapka mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îl urmări cu ochii, clătină din cap, se uită la ușa închisă cu băgare de seamă și deodată izbi cu pumnul în harta cu însemnări, cuprins iarăși de mânie. Chiar în clipa aceasta aghiotantul se strecura în cancelarie, înfricoșat și întrebător. ― Notează pe locotenentul Bologa, mormăi generalul Karg către aghiotantul aiurit. E primejdios și... Nu m-aș mira să aud într-o bună zi că a dezertat la inamic... Ce oameni!... Ce armată!... Aghiotantul se înclină, puse niște hârtii pe masă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-l mai văzuse de la audiența cu bucluc, și apoi intră în compartimentul generalului, suspinând grav: ― Să încercăm... Peste cinci minute crăpă ușa, scoase pe jumătate corpul și zise binevoitor: ― Bologa, vino... te rog... Excelența-sa dorește... Întâlni ochii lui Varga întrebători, dar strânse din urechi, cu fața mâhnită de regretare că "așa-i ordinul"... Generalul Karg era vesel și mulțumit. În sfârșit obținuse, cu chiu cu vai, să fie propus pentru ordinul "Maria Theresia". Ședea lângă fereastră, cu picioarele-i scurte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În schimb, o cale nouă începe suișul spre miazănoapte, un drum de război făcut de soldați, păzit pe la cotituri cu cruci albe, întrebătoare. Pe aici Bologa întîlnise mai des militari, unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de mârțoage prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie să fie liniile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Doamna Bologa, surprinsă de pocăința lui, fu cuprinsă și ea de rușine, îngînă câteva vorbe neînțelese, până ce-și veni în fire, și apoi continuă povestirea din copilăria lui Apostol, fără a mai nimeri tonul de adineaori și ocolind privirile lui întrebătoare, care o tulburau cumplit și parcă o mustrau. În sfârșit se întrerupse în mijlocul unei fraze și zise brusc, foarte blând și cu ochii muiați într-un zâmbet ciudat: ― De aceea te chinuiești și te topești, dargul mamei... numai de aceea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar fi așteptat împotrivire. Groparul se mai scărpină în cap, mai cercetă din ochi într-ascuns pe locotenent, mereu nehotărât și bănuitor. În sfârșit merse la ușă și, din prag, strigă: ― Ilona!... Ilona!... Ia vino-ncoace, iute! Fata sosi îndată, întrebătoare, cu degetele murdărite de vopseaua ouălor roșii. Când îi spuse tatăl său că ofițerul o cere de soție, se spăimântă, se uită la Bologa și izbucni în lacrimi. Groparul stărui să răspundă "domnului locotenent", dar toate fură în zadar: Ilona
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-i cunune preotul Boteanu... Nu apucă să sfârșească. Pe ulița hopuroasă se auzi duduitul unui automobil ce se apropia în goană. Bologa, mirat, se duse la fereastră și văzu că mașina oprește brusc în fața casei. Se întoarse spre Ilona întrebător. In ochii ei, peste rămășițele bucuriei, lucea o spaimă. ― Du-te repede, că te caută pe d-ta! șopti ea, agățîndu-i-se de braț. Apostol ieși, nedumerit, în ușa tinzii. Pe poartă tocmai intra un plutonier înalt, deșirat, cu fața cenușie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
răbda, murmură, fără să ridice capul: ― Mai repede, mai repede, pentru Dumnezeu... Deși îi era gâtul uscat și în aer se încrucișau încă urmele glasurilor de adineaori, șoapta lui zbârnâi prelung în toate urechile și atrase asupra lui toate privirile, întrebătoare și nedumerite. Urmară repede alte întrebări, din ce în ce mai aspre și mai poruncitoare, care i se înfigeau în inimă ca niște gheare ascuțite și-l strângeau de gât să-l sugrume. Când simți că se înăbușe, tresări, îngrozit, galben la față. Gulerul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
părinte care deșteaptă din somn un copilaș iubit: ― Scoală, fiule, și fii tare în ceasul încercării din urmă precum a fost Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos... Apostol Bologa se cutremură, dar se ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători. Descoperind în ușă figura pretorului, își aduse aminte și întinse brațul spre masă după pălăria moale, fără panglică și roasă pe margini. Atunci își văzu ceasornicul, retrase brusc mâna, desfăcu binișor curelușa și-l dădu preotului, fără să-și arunce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe adresa locotenentului:) Și care ar fi aceste ființe cu existență ipotetică? Gorman făcu un semn din cap pentru Ripley, care ieși în față. Douăzeci și doi de ochi se puseră pe ea, ca niște colimatoare: vioi, atenți, curioși și întrebători. O măsurau, neștiind dacă trebuia s-o plaseze în aceeași categorie cu Burke și Gorman, sau dacă aparținea unei specii diferite. Pe moment ea nu le stârnea nici simpatie, nici iritare, pentru simplul fapt că n-o cunoșteau încă. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul. Căldura propulsoarelor fu evacuată în timp ce caverna de oțel se umplea de aer. În interiorul navetei, Ripley îngenunche lângă Hicks. Bărbatul era inconștient, și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să-i mai fac o injecție cu antalgice. Spunea mereu că nu are nevoie, dar nu s-a împotrivit atunci când i-am făcut-o. Ciudat lucru, durerea. Și încă și mai ciudată atunci când anumite persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
desenați părinții, bunicii, mătușile, frații numeroși ai Cosettei. Pe prima pagină era portretul tatălui Cosettei, un țigan masiv cu perciuni și mustață pe oală, cu cercei în urechi, ușor încruntat în momentul pozării. — îi murise calul - lămuri Cosette, văzând privirea întrebătoare a lui Broanteș. îl rugam toți să zâmbească, că era un om vesel, dar lui nu-i ieșea din minte calul. Episodul 57 FOARTE CALD în vreme ce Broanteș răsfoia albumul cu amintiri al Cosettei, iar țigăncușa fierbea cafeaua, arcuindu-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Căutară așa preț de câteva minute. Piaptănul, vorba lui Leibniz, parcă intrase în pământ. Obosită, atractiva femeie se lăsă să cadă pe ad-hoc-ul divan. — Să nu-l fi uitat aici? - se întrebă ea șovăitoare. Dar atunci unde? - și-i privi întrebătoare pe cei doi călugări, de parcă ei, bieții, cum ar completa un narator dibace, ar fi putut răspunde. — Preasănătoasă femeie - zise Metodiu cu ochii coborâți - uite ce este: de la drum lung venim și rasele noastre ne sunt încinse de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
carne? Episodul 155 LA MASĂ Deodată, ușa sălii de mese se dădu în lături și un om de vreo 52 kg, adus de spate, se strecură iute înăuntru, repezindu-se să ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochi: ce vrea el să-ntrebe? Bătrânul se hotărăște. Se ridică, se așează pe scaun. Apoi Își arată degetul inelar; cel cu verighetă. Devușca se apleacă, se apropie, se uită cu atenție, Întinde mâna, pipăie - apoi ridică o frunte Încrețită, Întrebătoare. - Da-ntreab-o, ’dată!, Îl Înghiontește baba. - Măritată la tine?, se hotărăște Moș Iacob (dacă l-a hotărât Mătușa Domnica). - Așa rusască știm și noi, mârâie bătrâna. - Ian taci, bre, că mă tulburi! Măritată la tine, devușka? - Șto?, face, după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
înghițituri mici, privind în gol. A întins mâna să așeze paharul la locul său. Îi tremura puternic. Clinchetul sticlei la contactul cu farfurioara parcă a trezit-o dintr-un vis. Și-a cerut scuze și a privit-o pe Iuliana întrebător. Fata a îndemnat-o să continue povestirea, clipind întrun anumit fel. - Era la munte, undeva, la Sinaia sau la Bușteni. Era fericit că a avut audiență maximă la o conferință. Ore și zile lungi muncise la elaborarea unui material științific
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cercetat foarte atent problema gazelor de șist și a avut... - Mami! o întrerupse Iuliana, privind-o speriată și chiar cu teamă. Te rog mult! Nu este cazul să..., să aducem vorba despre asta, insistă ea cu grijă să ocolească privirea întrebătoare a doctorului Tomescu. - Poate că este mai bine să ocoliți unele amănunte, doamna Dobrescu, interveni el, foarte atent la schimbul de Tainicele cărări ale iubirii priviri dintre mamă și fiică. Vă rog, doamnă! Vă rog să vorbiți numai despre accident
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lăsând doar cearceaful peste trupul bolnavului, având grijă să-i lase mâinile libere. Tocmai atunci intră asistenta Carmen Bădescu cu o tavă pe care se aflau o cană cu apă și două pahare, pe braț purtând un prosop. Se uită întrebătoare la medic și așteptă, în timp ce-l privea pe Iustin cu simpatie. - Mulțumesc mult, Carmen! Poți merge, dar nu prea departe... Stai puțin, te rog! Tinu, ție îți este foame? Dorești să-ți aducem ceva? - O, mulțumesc, domnule doctor! Mereu sunteți
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]