104,540 matches
-
invariabil "camiones" seamănă cu autobuzele noastre din anii '50, casele din centru, deși viu colorate sunt multe într-o stare de avansată degradare, oamenii beau sucuri și lapte din pungă, cu paiul, stau pe jos la taclale, la masă ești întrebat dacă te interesează "la lectura de tu rostro" (să ți se ghicească în trăsăturile feței), magazinele de îmbrăcăminte seamănă cu cele de second hand de la noi, deși mărfurile sunt noi. Și încă un lucru interesant: clădirea Universității din Guanajuato găzduiește
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
profesioniști, cum l-au "citit" împreună pe Cehov - pe care el îl monta pentru prima oară - și cum l-au descoperit apoi, fără a-și fi dorit o singură clipă să iasă el în evidență, ca viziune sau ca prezență. Întrebat despre sistemul de lucru american, Kordonsky a afirmat că în Statele Unite calitatea e sacrificată în favoarea timpului, banii obligându-i pe dramaturgi să scrie o piesă în două săptămâni, iar pe regizor s-o monteze în patru, ucigând astfel teatrul. El
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție a agresivității ("Ce m-aș fi făcut Doamne, sentimental și mistic, fără părechile de măsele și fără zgîrîietura unghiei încovoiate?", se întreabă retoric Arghezi, undeva înspre finalul Manualului de morală practică). Mai mult, încă din primii ani ai activității sale pamfletare, Arghezi se pronunță pentru o agresivitate extremă a "condeiului" ("Condeiul se ucide cu condeiul. N-ai putere, s-a terminat, victoria
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
au creat două lumi: cei care vor să trăiască trecutul în prezent (sistemul academic tradițional, prizonier rigid al unei serii de tradiții depășite) și cei care trăiesc cu adevărat prezentul (cititorul). ABL reflectă, ca întotdeauna, epoca sa. Î: Toată lumea vă întreabă mereu: "Cărui fapt îi atribuiți succesul mondial al operei dumneavoastră?" Iar răspunsul pe care îl dați e întotdeauna cam ambiguu. Succesul acesta a fost oare o surpriză pentru dumneavoastră și nu știți prea bine cum să-l explicați? Și în
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
Vă simțiți vedetă internațională, sau continuați să fiți același carioca 1) de totdeauna? R: În opinia mea, orice om trece printr-un proces asemănător celui al unui vulcan. Masa se acumulează, iar la suprafață nu se transformă nimic. Omul se întreabă: oare viața mea va fi mereu așa? Dar la un moment dat apar simptomele erupției. Dacă el este inteligent, va lăsa lava să țâșnească din străfunduri și să transforme peisajul din jur. Dacă este prost, va căuta să controleze explozia
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
opera romancierului rus din punct de vedere exclusiv creștin-ortodox, reducînd problematica la domeniul eticii. Astfel tratează, adesea, opera dostoievskiană chiar și reputați exegeți ca Valentina Vetlovskaja sau Vladimir Tunimanov. Valorile ontologice, gnoseologice, estetice rămîn astfel pe dinafară. "Atunci, de ce - am întrebat eu - japonezii, cu toate că nu sînt creștini, îl înțeleg și asimilează atît de bine pe Dostoievski?" Într-adevăr, impactul romancierului rus în Japonia a fost/este excepțional. Receptarea lui acoperă nu numai teritoriul literaturii și artei, ci întregul domeniu al civilizației
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
Goldberg sub genericul "Klassik-Galerie" propunea o incursiune inteligent structurată în creația lui George Enescu. Autorul se plângea la un moment dat de dificultatea procurării de material informativ aici, în spațiul german, despre muzica românească. Nici măcar nu mai merită să te întrebi de ce.
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
a atrage mințile luminate, populația fiind redusă, atât ca număr, cât și ceva mai sus. Ajungând aici, În urma unor cheltuieli exorbitante, am găsit aniteza. Șomajul este oferit cu generozitate și xenofobia cu multă dărnicie. M-am pălmuit singur și am Întrebat: Oare de ce am mai plecat? Șomaj și uși Închise găseam și acasă, În eterna și frumoasa mea Românie. Toate aceste dezamăgiri mă determină să plănuiesc declanșarea procedurilor pentru revenirea la matcă, În țara de baștină, unde mă așteptă mormintele sfinte
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
că în C.N.S.A.S. algoritmul politic și socotelile personale ale unora dintre membrii marcanți ai acestei instituții au fost mai puternice decît proiectata independență a blocatului Consiliu. Parchetul Anticorupție e altceva - elita elitelor, incoruptibilii... Dar vin și eu și mă întreb - elita asta n-are telefon acasă? Reprezentanții ei n-au și ei bube în cap? Iar la o adică, acești incoruptibili n-au și ei un preț negociabil? Cu siguranță că după arestările care au entuziasmat presa, telefoanele incoruptibililor au
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
se poate vorbi astfel încît să înțeleagă toată lumea... Cum ați reușit, aveți vreo rețetă a ceea ce trebuie să conțină o conferință ca să aibă succes ? Vă mulțumesc foarte mult pentru această apreciere binevoitoare. Cred că ar trebui mai curînd să vă întreb eu cum se face că publicul Colegiului Noua Europă este atît de primitor și de deschis? De puține ori am avut ocazia să mă simt atît de plăcut înconjurat de simpatia auditorilor. Prezentarea generoasă a Dlui Pleșu și prezența unora
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
din care lipsește termenul comparat. Ce gândire simplistă! Și ce impietate! În realitate, după cum ne explică George Popa, metafora este o regină. "Regina" imaginarului. Iar oaspeții ei, cititorul, criticul și traducătorul, "au îndatorirea spirituală să răspundă iluminat la iluminare". Mă întreb, copleșit de bănuieli sumbre, dacă mi-am îndeplinit întotdeauna această îndatorire. Mi-e teamă că nu. În viziunea lui George Popa, lectura unui poem nu poate decurge fără griji, ea nu trebuie confundată cu procurarea unei plăceri. Cititorul are responsabilități
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
înșiși par onest preocupați de interesele urbei. Reparațiile drumurilor se fac cu discreție și temeinic. Nici în centru, nici în cartierele mărginașe nu sînt gropi în asfalt și nu vezi lucrări faraonice care sfidează publicul, ca la București. I-am întrebat pe interlocutorii mei ce părere ar avea dacă edilii ar pricopsi Praga cu un metrou ușor, cum avem pe malul Dîmboviței. Se uitau la mine și nu le venea să creadă că vorbesc serios. Le-am explicat că după "îmbunătățirile
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a lui Rousseau Douanier pitită în frunzișul copacului, cu ibisul roz alături, cu fluierul dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van Gogh? mă întrebam nervos. Dacă urcasem până aici, o făcusem în primul rând pentru el... La Monnet, m-am eclipsat repede ca o impresie. Mă îndepărtam grăbit. La Cezanne, n-am putut să nu mă opresc, fixându-l câteva minute pe Achille împărat
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
în cioc o șopârlă. Femei din Tahiti, galben, galben, galben... Prânzul cu bananele... Portretul artistului cu Cristul tot galben în dreapta lui contrastând cu același albastru care-l obseda și pe Van Gogh. Dar unde e nebunul? Nu dau de nebun!... Întreb la nimereală un paznic unde e șampdeblé, numai atât uitând că am văzut tabloul pe vremuri la Londra, la Tate Galery. Omul a înțeles însă și îmi spune; și intru, în fine, la Van Gogh, liniștit, ca-ntr-un lan
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
gura, îi scuipă pe neașteptate în gură, după care și-o căscă el. Cînd Leandru îi întoarse scuipatul ghicitorului, acesta scuipă fiecare obraz al lui Leandru, întinse scuipatul și începu să-l bărbierească. - Or să lovească turcii mîine, sau poimîine? - întrebă Leandru pe jumătate în glumă. - Habar n-am - glasul ghicitorului plutea în jurul lor în plăci mari. - Păi atunci ce fel de ghicitor mai ești? - Știi, există ghicitori de două feluri - de mîna întîi și de mîna a doua. Acum tu
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
mă doare-n coadă. Dar există și alții, ghicitori de mîna întîi, din Dubrovnik, de pildă, care prorocesc ce-o să se întîmple mîine ori într-un an, de care oricine are trebuință precum chelul de tichie și nici nu se întreabă pentru o asemenea treabă cît costă, că dai și ce n-ai, ca pentru aripi de purcel. Numai să nu care cumva să crezi că ăștia doi proroci cu prorocirile lor n-or avea ceva legături între ei ori că
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
au scos în arenă, cu vehemența enormă a rănitului, undeva, cândva în trecut. Vă mărturisesc că, poate fără s-o doriți, mi-ați făcut un bine, pentru care vă mulțumesc. ( E. Ștefan, București) * Ideea că amintirile s-ar întoarce, "să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai", dar nu mai găsesc decât vânt care învârtește "o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită" ea singură v-ar îndreptăți liniștea-neliniștea de după scris. La o distanță, nu neapărat mare, după ce s-au
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
de ani cînd a luat premiul pentru rolul din Mefhisto, pus în scenă la Bulandra de Alexandru Darie. Regizorii Felix Alexa și Anca Bradu, nominalizați acum doi ani, mi se par a fi încă tineri. Exemplele ar putea continua. Mă întreb, atunci, unde este izbînda acestor nominalizări lipsite vizibil, din punctul meu de vedere, de o structură coerentă, de suplețe, unde să găsesc acel "alt mod" de a privi teatrul? Cum se poate comenta faptul, de pildă, că cel mai nominalizat
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
am lăsat păgubaș de compensarea pe care o plătesc cu vîrf și îndesat la impozit. Mi-am cumpărat medicamentul "la prețul de raft", vorba premierului Năstase. La o zi după această experiență, mă prinde un vecin pensionar pe scară; mă întreabă dacă am drum prin centru. Nu voia să abuzeze, dar poate la o farmacie din centru îi găsesc medicamentul lui pentru tensiune. E rețetă compensată... Acest om respectabil care își plătește totdeauna la timp întreținerea și își socotește banii la
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
Der Spiegel". Recomandate călduros de către cronicarii literari sînt și alte scrieri ( aparținînd beletristicii ori eseisticii) care rămîn tangente la actualitatea politică. Între acestea, frumosul eseu al lui Rudiger Safranski, în care autorul, obișnuit să opereze cu categorii filozofice și morale, se întreabă de cîtă globalizare avem nevoie sau... putem suporta. Paginile cărții transgresează însă tema, oferind un excurs în istoria eticii, ce amintește prin tonalitatea și cursivitatea demonstrațiilor de eseurile lui Michel de Montaigne. Un alt mare eseist german, poet și mentor
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
cameră pe stânga și o văd pe mama întinsă pe un pat, cu ochii acoperiți de o batistă. Această imagine a mamei mele culcată, în plină zi, cu o batistă pe ochi, mi-a rămas în memorie până astăzi. Am întrebat-o mai târziu ce este cu amintirea aceea și mi-a explicat că scena se petrecea a doua zi după aflarea tristei vești și că ea ceruse guvernantei să ne aducă pe noi, copiii, în odaia ei, ca să ne-o
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
române; de fapt, se pare că au fost doi, unul în Muntenia - se numea Trandafir - și altul în Moldova - acesta, din leneșa pronunție moldovenească a devenit Juvara; de pildă, doctorul Ion Juvara, chirurg foarte cunoscut (însuși dl Iliescu m-a întrebat de el acum câteva zile) mi-a povestit că, pe seiful bunicului său, numele era scris cu litere chirilice între care una reprezinta grupul "dj", deci tot (Giuvara) - Djuvara îi chema. Acești strămoși ai mei, aromâni, au venit din Munții
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
o excepție cu plecarea în străinătate. Deci asta a fost viața mea între cele două războaie - nu eram în România decât în timpul vacanțelor mari și mai mult la țară decât la București, așa încât nu prea am ce povesti când mă întreabă lumea cum era societatea românească în 1930! Nu am fost amestecat în viața culturală și politică a țării, fiindcă eram tânăr, un adolescent care venea doar în vacanță și stătea mai mult la țară. - Cum s-a stârnit pasiunea dumneavoastră
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
obscur activist, numit Orzea, care în calitate de decan avea să-i concendieze, fie și temporar, pe T. Vianu și Al. Rosetti și, pentru mai bine de un deceniu, pe G. Călinescu." Cel ce începuse să publice și fusese apoi înlăturat se întreabă, la revenirea în funcție: "a fost bine? A fost rău?" Probabil că suișul pe scara socială ar fi fost în direct raport cu gradul de compromitere politică/morală. Neîndepărtat "aș fi fost poate silit să scriu mai multe lucruri conformiste
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
doi i-a spus celuilalt, mâhnit: Am niște disensiuni... Cum ai spune necazuri. Niște necazuri. Era întâia oară când auzeam folosită în limba română o asemenea propoziție, la persoana întâi. Să ai așa ceva... Celălalt a tăcut, înțelegător, pe urmă a întrebat unde, iar primul a precizat în familie. Dădusem deseori de acest cuvânt prin ziare, prin cărți, la conferințele, cuvântările, analizele cu luări la mișto, de pe la t.v., dar în vorbirea curentă, de zi cu zi, în cele câteva sute de
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]