1,942 matches
-
care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care i se Întindea la subraț și pe care Jeshua Krohal, după propria-i mărturisire, „o sodomizase“). Din cele o sută douăzeci de pagini ale Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se va scula brusc și va stinge lumina, Înșfăcînd flacăra lumînării cu mîna goală. Se așternu bezna, deși În odaie se Întrezărea o lumină: de la licărul zăpezii de afară și de la luciul samovarului, aidoma unui lampion. Nilus Îi făcu semn oaspetelui său să vină pînă la fereastră. În albul imaculat al zăpezii se deslușea silueta unuia care se Îndrepta spre mănăstire, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam și zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de tomuri ce păreau să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
portofelul, reconsiderîndu-și adversarul. — Ia te uită, un academician. Sempere, dar ce-i dai dumneata de mîncare acestui țînc? a glumit el. Librarul s-a aplecat spre mine cu un gest confidențial și, pentru o clipă, mi s-a părut că Întrezăresc În privirea lui un respect care nu fusese acolo cu cîteva momente În urmă. Vom face o Înțelegere, mi-a zis el. MÎine, duminică, după-amiaza, treci pe la biblioteca Ateneului și Întrebi de mine. Tu aduci cartea pentru ca eu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dulap de culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și icoane ca să-și poată deschide un sanctuar. Am Închis ușa și, cînd m-am Întors, mai că-mi stătu inima În loc cînd Întrezării o duzină de ochi albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am pregătit să ies de acolo fără să afle Clara de prezența mea. Urma să iau cartea cu mine și să dispar pentru totdeauna din viața Clarei Barceló. Am ieșit din bibliotecă cu pași ușori. Ușa de la camera Clarei se Întrezărea În fundul coridorului. Mi-am Închipuit-o Întinsă În pat, adormită. Mi-am imaginat degetele mîngîindu-i gîtul, explorînd un trup pe care Îl memorasem de pură ignoranță. M-am Întors, pregătindu-mă să abandonez șase ani de himere, Însă ceva m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un C și un X pe marginea culoarului pe care intram. Douăzeci de minute mai tîrziu, mă pierdusem cu totul În măruntaiele turnului, iar locul unde urma să Îngrop romanul mi s-a dezvăluit din Întîmplare. La dreapta mea, am Întrezărit un șir de tomuri despre secularizare, datorate penei ilustrului Jovellanos. În ochii mei de adolescent, un atare camuflaj ar fi Înșelat pînă și mințile cele mai Întortocheate. Am extras cîteva și am cercetat al doilea șir, ascuns Înapoia acelori ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce dădea către porticul dinspre sud. L-am găsit pe profesor În ușa unei aule, parcă ascultînd o elevă cu o figură spectaculoasă, Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin (a cuchilloă și lăsa să se Întrezărească niște pulpe lucioase În ciorapi de mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără un proverbial sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și o săgeată de lumină vaporoasă străpunse bezna. — Doamne Iisuse Hristoase, murmură portăreasa lîngă mine. Încăperea era infestată de crucifixe. Atîrnau de tavan, unduindu-se la capătul unor sfori, și acopereau pereții, fixate În cuie. Erau cu zecile. Se puteau Întrezări În toate ungherele, zgîriate cu cuțitul pe mobilele din lemn, scrijelite pe pardoseală, vopsite cu roșu pe oglinzi. Urmele de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din cărți. Versuri neterminate. Toate caietele păreau la fel. Unele desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la portiță. Am Îngenuncheat și am Încercat să obțin o vedere a curții interioare din acel loc. Se Întrezăreau o pleată de buruieni și conturul a ceea ce mi s-a părut a fi o fîntînă sau un heleșteu din care se ridica o mînă Întinsă, arătînd către cer. După cîteva clipe, am priceput că era vorba de o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întredeschisă În mînă și cu un zîmbet rătăcit. Potrivit adresei, Nuria Monfort locuia Într-o clădire din capătul pieței. Data de construcție putea fi Încă citită pe arcul de piatră Înnegrită ce Încorona portalul: 1801. Antreul abia lăsa să se Întrezărească o Încăpere de umbre, de unde urca o scară răsucită Într-un soi de spirală. Am consultat mulțimea de cutii poștale din metal. Numele chiriașilor se puteau citi pe niște cartonașe de carton gălbui, inserate Într-o renură, după obicei. Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc despre asta În stradă. 20 Nuria Monfort trăia În Întuneric. Un hol Îngust ducea Într-o sufragerie care funcționa totodată ca bucătărie, bibliotecă și birou. Pe drum, am putut Întrezări un dormitor modest, fără ferestre. Asta era tot. Restul locuinței se reducea la o baie minusculă, fără duș și fără cadă, prin care pătrundeau tot soiul de arome, Începînd cu cele de bucătărie de la barul de jos și terminînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
experiență, nimic nu e mai potrivit decât o discuție zdravănă pentru a descărca tensiunea acumulată, în special într-o situație cu caracteristicile pe care aceasta nu încetează să le demonstreze, dându-ne seama că e necesar să facem ceva și neîntrezărind ce anume. Făcu o pauză în discurs, simulă consultarea unor note și continuă, Prin urmare, acum că sunteți calmi, destinși, cu spiritele mai puțin inflamate, putem, în sfârșit, să aprobăm propunerea domnului ministru al apărării, adică, declararea stării de asediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
amintești bucuria cu care ai strâns-o prima dată în brațe? — Nu mă gândesc la trecut. Singurul lucru care contează este prezentul etern. Am meditat o clipă la răspunsul ăsta. Era obscur, poate, dar mi s-a părut că-i întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui s-a ivit o licărire de sarcasm: — Mă tem că ți se pare condamnabil, nu? — Prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după culoarea estompată a carnației și după imobilitatea expresiei. - Priviți, relicva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pupilelor dilatate acea umbră a ultimei imagini văzute, despre care se spune că se Întipărește În ochii celor aflați pe moarte. Dar nu găsi decât o cavitate Întunecată. Ridurile adânci de pe frunte și de la colțurile gurii Întredeschise, prin care se Întrezărea o dantură incompletă și Îngălbenită, ca și asprimea pielii marcate de trecerea vremii, Îi indicau vârsta Înaintată. Poate din cauza veșmintelor, Îi reveni În minte chipul orientalului de pe galeră. Tot bătrân și, ca și acesta, curmat de o moarte nenaturală. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor. Văzu că străjerii se adunaseră sub poarta deschisă, uitându-se la ceva de afară. Încercând să Își pună ordine În gânduri, coborî În claustru. Prin portal se Întrezăreau pâlcuri de bărbați și de femei la drum. Veneau dinspre Oltrarno, trecând pe Ponte Vecchio și Îndreptându-se spre partea septentrională a orașului. - Unde se duc? Îl Întrebă pe unul din soldați. Dar știa răspunsul dinainte. - Spre Maddalena, priorule. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o lumânare aprinsă la etajul superior. Străbătu coridorul aruncând câte o privire În fiecare chilie goală, apoi se aventură În ultima, cu daga În mână. Chilia nu era pustie. În picioare, rezemată de peretele din fund, femeia pe care o Întrezărise În biserică Îl fixa nemișcată, cu o scânteiere de frică În ochi, frângându-și mâinile. Respira greu, ca și când i-ar fi lipsit aerul. Dante se opri În pragul ușii, trăgându-și și el sufletul după luptă. Coborî arma, nedumerit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o parte dimensiunea. Dar pe galere am văzut și mai mari. - Nu În felul cum arată se află minunăția. Ci În sursa luminozității sale. Aceasta. Scotoci din nou prin dulăpior, de unde scoase un clondir astupat. Prin suprafața de sticlă se Întrezărea o substanță alburie, nisipoasă. Ținând-o cu grijă, o apropie de chipul poetului, pentru a o putea observa mai bine. - În ultimii săi ani de viață, Elia aprofundase studiile de alchimie: acest praf e ultima sa descoperire. Dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trebuit să se Întrupeze grație unui eveniment Întâmplător și să moară pe cruce doar din pricina unei asocieri fortuite de atomi? Marcello clătină din cap cu gravitate, În semn de Încuviințare. Însă Arrigo reveni la atac, cu calm. - Și totuși, nu Întrezărești tocmai În această cazualitate o urmă a frumuseții cosmice? - Poate, messer Arrigo, răspunse Marcello. Însă acest număr de combinații, oricât de mare, nu poate fi infinit. În Îndepărtata Persie, Înainte ca Mahomed să ajungă acolo cu spada sa, se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
O senzație de dezechilibru moral, de senzualitate toropită se agita În sinea lui. Chipul fugar al Amarei, ușor umbrit, asemenea suprafeței unei luni Îndepărtate, Îl urmărea. Se Învârtea prin chilie, mângâind În minte trupul femeii, ale cărui forme splendide le Întrezărise În căruță, experimentând o Încordare ce nu izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În versuri. Izbi cu putere În masa de scris. Durerea violentă din degete Îl trezi pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]