1,080 matches
-
conflictuale ori tensionate, și asta fiindcă L-ați iubit enorm de mult și L-ați slujit, cu toată fidelitatea, loialitatea și credincioșia toată viața!... Altfel spus, Dumnezeu Preabunul V-a chemat la El, acolo, unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!... Cu alte cuvinte, ați plecat de la moarte la Viață, de la pământ la Cer!... În altă ordine de idei, în urmă cu patru ani, când am aflat de nașterea dumneavoastră cea veșnică, m-am gândit
ARTICOL OMAGIAL – CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A PATRU ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A DOMNULUI PROF. UNIV. DR. ING. THEODOR MAGHIAR – RECTORUL UNIVERSITĂŢII ORADEA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 209 [Corola-blog/BlogPost/343114_a_344443]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > BUCURIE ȘI INVIDIE Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 123 din 03 mai 2011 Toate Articolele Autorului „Invidia este un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noștri.” Aristotel Viața noastră este un amestec de frumos și urât, iar noi suntem înzestrați cu calități și defecte. Dacă am putea privi sufletul nostru așa cum ne privim trupul
BUCURIE ŞI INVIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343190_a_344519]
-
păsări în mijlocul cărora sta tristă pe un divan frumoasa prințesă. Florile aveau corolele închise, iar păsările triste stăteau tăcute și zgribulite, privind la stăpâna lor nefericită, într-o tăcere de cavou. La această priveliște, sufletul împăratului se acoperi cu cenușa întristării. Se așeză pe divan, lângă prințesă, mângâindu-i pletele aurii: - Cine a furat prințesei mele veselia și bucuria? De ce nu mai râde fata mea la vederea părintelui ei drag? - Chiar, de ce? aruncă săgeți albastre din frumoșii ochi prințesa. Vorbele acestea
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
soarta românilor plecați în pribegie. - Am ajuns sclavii Europei, asta suntem. - Poate că ne și merităm soarta. Nu noi îi votăm pe cei ce ne-o hărăzesc? - Dar cine dracul știe ce hram poartă fiecare? Spuse ea cu obidă[ 7. Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale, necaz, ciudă, mânie (popular).] Zâci că partidul ăla este mai cinstit dar toți sunt un drac, niște hoți și niște mafioți. Din cauza lor am ajuns de râsul Europei, să milogim pe la ușile străinilor ca să
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377281_a_378610]
-
femei În văz de îngeri razele-și adună. În basmul melodiei de cuvânt Plecau din care păsări călătoare Se legăna un codru de argint Încărunțit de lacrimi și plecare. Din ce povară oare ni s-a dat Să știm în întristare frumusețea Ori, poate, singuri noi ne-am blestemat Că socotim frumoasă doar tristețea. Durerea unui neam de veci s-a strâns Și tescuită-ntreagă-n poezie În noapte ca Luceafăr s-a aprins Să ne vedem mâhnirea noastră vie. Ne
LUCEAFĂRUL DURERII de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377677_a_379006]
-
ne vlagă-n bătrâneți Și ani mulți cu sănătate. Fiindc-a noastre tinereți Ne ascund ! ... Dar pe la spate ! Tu mai lasă steaua mea Să lucească înc-o vreme. Și-ai să vezi de ai putea Pân’ la urmă cine geme ?! De-ntristare și urât Viața-ncet o deapănă. Și c-un rânjet ne-ntrecut Tot mereu o piaptănă. Să nu-l lași Doamne să zacă Dă-i izbvor cu apă vie. Iară dorul de îi seacă Să nu fie pe vecie. Iartă-i
RUGĂCIUNE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378399_a_379728]
-
plăcute Să-nflorescă valea in culori știute... Miresme blănde mângâie înserarea Înfiorează gânduri și cheamă depărtarea, Șopteșc mereu neînțelese cuvinte Spuse de mult în uitate jurăminte... Primăvara-i anotimpul iubirii Natura, îmbată cu vrajă fericirii, Uiți o clipă de durere și-ntristare Vezi măreția vieții mângâiată de soare... Florile-și deschid corole de lumină Natura înverzește și de viață-i plină, Martie printre gânduri aduce bucurie Fiind a frumuseții nesfârșite ... Citește mai mult Martie printre gânduriPe ramuri cenușii mângâiate de soareMartie așează
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
sprijin fruntea pe umerii zării Când pe cer plutește mirajul înserării , Să m-ascund de durere măcar pentru o clipă Să plutesc pe a viselor minunată aripă... Pe umeri de zare să mă sprijin aș vrea Atunci când, singură, mă cuprinde întristarea, Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelege Doar depărtarea suflete curate alege... Și liniștea să-nvăluie norii zgomotoși Să-mpace certăreții risipiți și furioși, Clipele care-n voie alunecă pe lângă mine Să se oprească când totul va fi bine
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
să-mi sprijin fruntea pe umerii zăriiCând pe cer plutește mirajul înserării ,Să m-ascund de durere măcar pentru o clipăSă plutesc pe a viselor minunată aripă...Pe umeri de zare să mă sprijin aș vreaAtunci când, singură, mă cuprinde întristarea,Când nimeni nu m-ascultă și nu mă-nțelegeDoar depărtarea suflete curate alege...Și liniștea să-nvăluie norii zgomotoșiSă-mpace certăreții risipiți și furioși, Clipele care-n voie alunecă pe lângă mineSă se oprească când totul va fi bine...Atunci când am să
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
ne vlagă-n bătrâneți Și ani mulți cu sănătate. Fiindc-a noastre tinereți Ne ascund ! ... Dar pe la spate ! Tu mai lasă steaua mea Să lucească înc-o vreme. Și-ai să vezi de ai putea Pân’ la urmă cine geme ?! De-ntristare și urât Viața-ncet o deapănă. Și c-un rânjet ne-ntrecut Tot mereu o piaptănă. Să nu-l lași Doamne să zacă Dă-i izbvor cu apă vie. Iară dorul de îi seacă Să nu fie pe vecie. Iartă-i
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
necazuri și nevoi.Dă-ne vlagă-n bătrânețiși ani mulți cu sănătate.Fiindc-a noastre tinerețiNe ascund ! ... Dar pe la spate ! Tu mai lasă steaua meaSă lucească înc-o vreme.Și-ai să vezi de ai puteaPân’ la urmă cine geme ?! De-ntristare și urâtViața-ncet o deapănă.Și c-un rânjet ne-ntrecutTot mereu o piaptănă.Să nu-l lași Doamne să zacăDă-i izbvor cu apă vie.Iară dorul de îi seacăSă nu fie pe vecie.Iartă-i Doamne pe bolnavi
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
artă Și baza sfânt-a îndurării... Când clipa-n pragul disperării Primește codul de iubire, O stea pictată-n harta zării, Îndreaptă nava spre menire... Fumul și scrumul, apa mării, Renasc o forță-n joc de stele! Ea șterge unda întristării, Printr-un alt sens, altă putere... Referință Bibliografică: Renașterea / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RENAŞTEREA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378660_a_379989]
-
Câte nopți și zile-au mai rămas? Cât am dormit? nici eu nu știu anume, Știu doar că m-am visat spre dimineață, Plecasem de aici în altă lume, Dar n-aveam nicio lacrimă pe față... Acolo nu era nicio întristare, Acolo nu era niciun oftat, Tu îmi citeai poemele pe care Aici în viață nu le-am terminat... .............................................. Soarele-acum se mistuie-n văpăi, Mereu să ne găsească împreună Și ce lumină arde-n ochii tăi! A mai trecut o noapte
A MAI TRECUT O NOAPTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378960_a_380289]
-
spartă Ce-și împlinește scopul uimind netrebnicia Văzută de departe pare c-ar fi o artă Umplută cu săruturi e doar fățărnicia Iubirea-i așteptarea cu guler de răbdare Scrobit în ochii talazului muncit De ale nopți muze răpite de-ntristare Mimând în întuneric minutul adormit Iubirea e dezastru, tezaur și sărut E mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacă Lumina părăsită-n cuvântul ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru ciupit în
IUBIREA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379035_a_380364]
-
necăjiți, Cu dușmanii însă, veșnic foc și pară Cum au fost odată moșii lui cei sfinți. A plecat tribunul veghetor de țară, A plecat spre ceruri marele bărbat, A plecat poetul ce odinioară Românescu suflet mult la-nfiorat. *** Lacrimă, durere, jale, întristare Pentru cela care mult ne-a apărat, De aceea încă, rugă de iertare La Măritul cerem, facă-l neuitat. Referință Bibliografică: A plecat tribunul / Mircea Dorin Istrate : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi
A PLECAT TRIBUNUL de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379824_a_381153]
-
credință. O voi da cu mare seninătate! Să nu plângi prea mult în urma mea. Gândește-te că, oricum, fie mai lungă, fie mai scurtă, viața noastră pe acest pământ este neînsemnată, trecătoare. Doar viața promisă de Isus Hristos este veșnică, fără întristare și fără suferință. De El trebuie să ascultăm, doar El este Salvatorul nostru! Julia, te încredințez în mâinile Domnului, să te încurajeze în aceste zile de mare suferință! Dar să nu pierzi niciodată nădejdea că există o viață veșnică, cu
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379902_a_381231]
-
dacă e chiar și nocturnă înseamnă că e aievea precum pasul soldatului la o defilare a înfrângerii după ce a crezut în victoria supremă ca-ntr-o primăvară lipită pe buzele toamnei vezi de ce nu-mi fac exerciții de zâmbet de-ntristare de pomană ori chiar și de stabilitate ar fi prea mult dacă vrei îngerește-mă dar ar fi de prisos precum vântul prin pene undeva-n aripi care nu vor sau nu știu să zboare și cum erau mă gândesc
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Vlădică Îi scriu a mea urare: „În a Domnului Lumină Coborâtă pe pământ Să vă fie de-acum drumul Până la mormânt”. PENTRU MICA OBȘTE DIN KALYMNOS (Ierom. Grigorie românul Sfântul Munte Athos) Vă mulțumesc de urare Dar vă spun cu întristare: „Cuvinte” n-am a vă da Dar vă-ndemn a căuta Pe la toți marii părinți Care au ajuns și Sfinți. Ei ne-nvață a asculta Numai dacă noi vom vrea. Ne învață a ne smeri Dacă vrem a-i auzi
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
zarea. Dar glasul mi se 'neacă în tăcere Când un amurg își scutură-nstelarea Iar vântu-și plimbă-n plete-o adiere. Aș vrea să plâng...dar plâns să-mi fie marea Mărgăritare-n stropi mărunți de rouă, Valurile ce-mi sfâșie-ntristarea Din plânsul nopților cu lună nouă. Aș vrea să dorm...cu-n vis în nemurire Cu o trecere senină-n căi divine, Risipa ce-am trăit în fericire Să n-o mai las pierdută în ruine. Referință Bibliografică: Aș vrea
AȘ VREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382005_a_383334]
-
plictisea, căci tot ce spunea el era viu, de și din viață. Tot ce spunea el era viu, pătrundea sufletele și totodată le transforma, le electriza... începea să plângă și toți oamenii împreună cu el. Abia acum realizez ce însemna fericita întristare a lui Kovalenski... La această fericită a ajuns Părintele Arhimandrit Paulin Lecca, și după cum îl numește în cartea lui, „De la moarte la viață”, un adevărat testament, un adevărat jurnal duhovnicesc, Valeriu Cristea, care a prefațat această lucrare, îl numeste deci
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
mai tineri, care oricum sunt într-o acută criză axiologică, lipsă de modele și exemple demne de urmat, la această dezorientare contribuind, din nefericire, fiecare dintre noi, într-o mai mare sau mai mică măsură, aducând prin aceste atitudini suficientă întristare, necazuri și suferințe!... Prin urmare, viața noastră cotidiană se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg și divers ori variat: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” sau confuzia fățărniciei spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Înzestrat cu o imaginație fecundă caută sensuri dincolo de lucrurile palpabile, sperând să rătăcească( într-o bună zi...) în „vibrația particulelor Universului”... „Dragostea supremă”este cea care i-ar putea aduce liniștea mult visată, ar umple de culoare și cântec toate „întristările”... mai ales atunci când toamna coboară pe munte și soarele se îmbracă în purpura înserării... Cuvintele, izvorâte dintr-o conștiință calmă, alteori răzvrătită, aduc la lumină sensibilitatea, profunzimea trăirilor, această „tainică simfonie” a sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
vise,/eu - înlănțuit de vise,/dorințele ne macină/ sfâșiate de șoaptele sângelui din noi...” (lăcrimând fulgere de gheață...) cel mai frumos vis /mi-a devenit cel mai groaznic coșmar,/ îngenunchindu-mă într-o stare de agitație, /spulberându-mi bucuriile/ Vieții, /întristările,/ înălțându-mă,/ coborându-mă instantaneu/ în trupul unei singure / Femei...” (sunetul sufletului fără de hotar...) „Femeia - / vis interzis pe buza / Timpului /pierdut/ când tăcută pășește prin / Templu sufletului - /petală de Timp/ rătăcită printre stele fără de nume/ dincolo de cascadele tăcerii...” (suflet rătăcitor
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
ceasul ce-o măsor absența ta-i amară și-i simt că neiubitul mă face a ta roaba și rănile mă dor Când gelozia-ascunsă între dureri obscure mă-ndeamnă să-ți spun lucruri ce-apoi cu jind le rod cu întristarea-mi supla, cu ochii-mi de pădure la fericirea ta tânjesc și-un gând nărod mă face doar să fiu bolnavă de iubire și-a ta tăcere sumbră să nu-mi fie jignire Sonnet 57 William Shakespeare Being your slave
SONET 57 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379423_a_380752]
-
lumea terestră, ca o eliberare a spiritului de zbuciumul interior al său și de ce nu chiar ca o eliberare a subconștientului. La fel ca valurile mării, la început tumultuoase, sentimentele capătă contur, trăirile se materializează în realitate căci: Ne lăsând întristarea să-ți schimbe surusu-n oftat, iată că furtuna ce bântuie ungherele cele mai ascunse ale spiritului uman începe să se liniștească: O simfonie ciudată te mângâie, când piatra lovește; / Sunetul ei te face să afli odihnă și-n plâns! Volumul
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]