1,698 matches
-
7: Un taifas nu fără tâlc....................................................................................10 Episodul 8: în care se aduce curată mulțămire cetitoriului și răsar noi chipuri vrednice de ținut minte..................................................................................................................................10 Episodul 9: După cădere...........................................................................11 Episodul 10: O revedere înduioșătoare............................................. 12 Episodul 11: Se limpezesc întrucâtva apele....................................... 13 Episodul 12: Barzovie Vodă e și el om.............................................. 14 Episodul 13: Femeia tot femeie......................................................... 15 Episodul 14: O precuvântare.............................................................15 Episodul 15: înainte de masă.............................................................16 Episodul 16: Ce consumau oamenii pe la începutul secolului al XVII-lea..................17 Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apăsat ca să pricep: „N-ai vrut să te cobori pînă la mine“. Sună. — Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le dau. Da ce, ți-i greu să le speli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cuiva mare și nevăzut, care-și râde de noi. Drăcia, speriată, încearcă să se rețină de la a atinge oceanul și face sforțări eroice de a nu ne lăsa înghițiți. Dar cum să eviți inevitabilul în felul ăsta? Zbaterea inutilă și întrucâtva comică a vehiculului, care a dezvoltat de undeva din el niște picioare, special pentru această sinistră ocazie, este oricum mult prea puțin pentru a ne salva de la vederea feței morții, dar suficientă pentru a-mi smulge un zâmbet. Apa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o himeră tot ce se întâmplase până mai adineauri, convins că totul e o glumă, Ionel se îndreaptă liniștit spre scaunul său. Deodată însă, un zgomot rău prevestitor, fără nume, un ton nepriceput, scurt, asurzitor și foarte straniu, asemănător poate întrucâtva celui care îl ridicase din scaun mai devreme, îl face pe Ionel să înghețe cu piciorul drept în aer. Nu așa. A fost cu mult prea rău. Doar nu din nou? Aproape încremenit, Ionel mai poate întoarce capul numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și depravatul bătrân. Dimpotrivă, își rostogolea permanent ochii spre colțul din dreapta sus al tavanului, zâmbind și schimonosindu-se într-o ocheadă cumplită, ce aducea deosebit de mult cu expresiile încă nereușite ale primelor desene animate. Făcea acest lucru permanent, aducându-mi întrucâtva aminte de ritmicitatea perfectă a formulei guturale cu care ne uimise Bobby Giordano. Din câte înțelegeam, era vorba despre o prozatoare de succes, pe nume Aurora Sticlaru. John Epidermic ne asigură, deosebit de violent și de insistent, de faptul că stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci cînd spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe țărm, spălând și plaja unde jucau cei de la Princeton. Seară după seară, sala de sport răsuna de strigăte și pluton după pluton mărșăluia pe dușumea, distrugând marcajul pentru baschet. Călătorind până la Washington la sfârșitul săptămânii următoare, Amory a fost Întrucâtva afectat de sentimentul de criză, preschimbat În repulsie În vagonul Pullman cu care s-a Întors, fiindcă vizavi de el cușetele erau ocupate de imigranți puturoși - poate greci, poate ruși. Și-a spus că patriotismul este mult mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
revenindu-și În fire): Dumnezeule mare, da! Sărută-mă Încă o dată, Rosalind. EA: Nu. De regulă, curiozitatea mi-e satisfăcută cu un singur sărut. EL (descurajat): Este o regulă? EA: Formulez regulile după caz. EL. Tu și cu mine semănăm Întrucâtva - numai că eu am mult mai mulți ani de experiență. EA: Tu câți ai ai? EL: Aproape douăzeci și trei. Dar tu? EA: Nouăsprezece. Abia Împliniți. EL: Presupun că ești produsul educației mondene. EA: Nu, sunt mai degrabă material brut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din categoria calmantelor, consumul ei Înlătură aproape complet nevoia de somn. Sau că LSD-ul este cel mai potrivit pentru o ieșire În discotecă. Dacă te gândești bine, sunt niște nimicuri fără importanță, pe care le prinzi din mers, dar Întrucâtva se aseamănă cu deprinderea tehnicii navigației atunci când te aventurezi pe o mare necunoscută. Când l-am cunoscut, bărbatul acesta nu știa aproape nimic mai sofisticat despre droguri. Pe vremea când era student, mergea des În Okinawa ca să faca rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că le curge ceva pe haine până nu beau paharul cu lanț până la fund. Episodul 12 Sentimente general-umane După ce terminară masa, ieșiră cu toții în fața cantinei. Era o după-amiază frumoasă. Soarele, chiar dacă mai mic decât cel terestru, lumina plenar, încălzindu-le întrucâtva fețele. Fără să-și dea seama, comandantul Aciobăniței și tânăra mediocră pistruiată se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îndoitul lui corn..."1 " Deși ziua destinelor mele e apusă Și steaua norocului a scăpătat Inima ta bună... etc., etc."2 Patru crâmpeie de poezie, vădit asemănătoare prin sub-stanța și muzica lor. Toate se desfășoară în același cadru abstract și întrucîtva convențional al unei spiritualități "date de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acele propoziții, cum singură teoria numerelor cunoaște, făcută să desfidă, veacuri încă, puterile matematicienilor. În realiate propoziția aparține matematicelor elementare și demonstrarea ei se reduce la un simplu joc. Găsită empiric de juristul Wilson, în tinerețea lui, când se ocupase întrucîtva cu matematicele, a fost publicată fără demonstrație, de un matematician profesionist Waring, care s-a înșelat cu totul asupra dificultății ei. Aceasta a dat prilej lui Gauss să formuleze pentru întîia dată opoziția între "algoritmic" și "axiomatic" (sau "noțional") în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
îi este încă bine. Întreaga poezie păunesciană este mai mult decât poezie, fiind sesizabilă, ca parte intrinsecă în istoria română. Deși drumurile ei nu merg uneori la izvoarele și făptuitorii istoriei, poetul este un scriitor de cuvinte ce au dreptate întrucâtva, când uneori cumpăna istoriei și-a pierdut echilibrul, chiar dacă din când în când denunță lipsa echidistanței politice și plutește în tangaj pe valul comunist! Istoria din poezia lui Adrian Păunescu are umbre pentru că exclude ostentativ Dinastia Română. Sunt mari și
ADRIAN PĂUNESCU. DUPĂ POET, BASARABIA E MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363854_a_365183]
-
pus numele ăsta, că mami vroia să mă cheme Gabriel. Sau Andrei ... Lacrimile i-au secat și, preocupat de proaspăta căzătură, își studiază julitura de pe genunchi. - Da, ne cheamă la fel ... Sesizând că dialogul dintre ea și copil o contrariază întrucâtva pe mamă, o atrage în conversație: - Aveți un băiețel tare drăguț și isteț! - Da ... drăguț și isteț! Însă și neastâmpărat!..., adaugă nemulțumită la adresa lui, deși stridența din glas i s-a ostoit. - Cred că de obicei e cuminte ... S-a întâmplat
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
am întâlnit în nicio culegere. Tata mă fascina cu puterea lui de a descrie, de a improviza, de a colora povestirea și a-i întinde firul printre întâmplări. Privea frumos natura, se interioriza în ea. Cânta într-un chip melodios, întrucâtva înnădușit, ca pentru sine, ca un murmur. Nu producea o melodie gâtuită, ci un susur melodios. La optzeci de ani când încă mai bătea coasa sub un nuc fredona vechi cântece dobrogene, poate descântece. Era o fire extrem de emotivă. Nu
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
văd nufărul ca pe un pilon de bază, după care însumi m-am orientat, și un motiv fundamental al folclorului dobrogean. Dovadă că are și prezentatoarea tv. nu o generoasă, ci dreaptă apreciere este faptul că odiseea vieții tale relevă întrucâtva pătrunzătoarea franchețe a florii de nufăr, îndelung iscoditoare a fundului apei, în căutarea hranei. Această odisee începe cu liceul. Înainte e copilăria căreia nu trebuie decât să îi închini poeme. Începe, odată cu liceul, ca vârsta însăși să devină mentor sever
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
al mistificării unui adevăr, al inducerii în eroare, este ucigaș, este cancer spiritual. Minciuna este un cancer care nu mai are cale de întoarcere, greu de vindecat și uneori imposibil. Ai sosit în muzica folclorică românească, venind din mediul academic, întrucâtva târziu. De ce? Nu ai găsit mai devreme calea, ori nu ai fost pregătit pentru grandoarea spectacolului muzicii mari? Niciodată nu am trecut Dunărea, am cântat numai ceea ce oamenii din grindul imens dintre Dunăre și Marea Neagră au zămislit în folclor ceea ce
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Academia Română a trebuit să mobilizeze tot arsenalul său intelectual împotriva presiunilor de subordonare sau înrâurire ideologică, străine culturii și valorilor științifice. Nimic nu a speculat mai mult asupra penuriei spirituale decât dictaturile, după cum și libertatea, ca impunere, ajunge să fie întrucâtva oprimare a libertății și un problematism dezaxat al unei generații sau chiar al mai multora, mai ales în condițiile unui climat politic deteriorat care, fie activează nimicul, fie restrânge viața culturală, artistică, științifică, până la distrugere. Dincolo de lungi și animate dezbateri
ACAD. PROF. DR. IONEL HAIDUC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363473_a_364802]
-
sub piept, vezi?!... - Da, Corina! Ce lucruri frumoase a creat Dumnezeu ca noi să ne bucurăm sufletul cu ele!... Chiar așa și era, totul era încântător în jurul nostru. Mai încolo zărim niște urme de lăbuțe de vulpe în zăpadă. Semănau întrucâtva cu cele ale unui câine, doar că erau cu mult mai mici. - Uite și un iepure! strig eu Corinei, arătându-i o siluetă cenușie căznindu-se să facă salturi prin zăpada pufoasă spre poiana din vale, de lângă pădure. - Vai, sărăcuțul
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
ceea ce propria mea natură m-a împins să fac. A fost penibil să primesc pentru această atât de multă prețuire și dragoste, si săgeții ale urii au fost țintite spre mine: ele nu m-au atins însă nicicând, deoarece aparțineau întrucâtva unei alte lumi și cu această nu am nici o legătură. Trăiesc într-o singurătate care este dureroasă în tinerețe, dar minunată în anii maturității.” http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/09/19/autoportret-albert-einstein/ Citește mai mult Autoportret,,Noi nu știm ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
ceea ce propria mea natură m-a împins să fac. A fost penibil să primesc pentru această atât de multă prețuire și dragoste, si săgeții ale urii au fost țintite spre mine: ele nu m-au atins însă nicicând, deoarece aparțineau întrucâtva unei alte lumi și cu această nu am nici o legătură.Trăiesc într-o singurătate care este dureroasă în tinerețe, dar minunată în anii maturității.”http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/09/19/autoportret-albert-einstein/... XVII. PRIMELE FABRICI: DE PLĂCI DE GRAMOFON ȘI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
rememorarea câtorva note muzicale imperceptibile, murmurate prin mulțimea romantică, neutră și relativ confuză, aflată în salon. Asculta și a continuat: „Am nevoie de caietele lui, de scrisul lui. Altfel nu pot înțelege.” La pian se cânta La Fantastique, Hector Berlioz întrucâtva, câteva perechi tinere ascultau tema transpusă pe clape, incredibil de modern. „Și-a pierdut din intensitate. Cine îl poate înlocui pe maestru?” Crezusem că numai eu rămăsesem nemișcată, în timp ce Pământul își continua traiectoria împreună cu ceilalți Homo sapiens sapiens. „Chiar am
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
lehamite pe nas. Ce putea să facă? A mai făcut el hemoptizii din astea. O să-i treacă, iar dacă nu?... Iar dacă nu?... repetase întrebarea. Chipul prinsese să i se lumineze treptat. Parcă și durerea de stomac i se atenuase întrucâtva. Privise triumfător în jur. Ar fi fost prea de tot să se întâmple și asta. Începuse să se învârtă tulburat prin încăpere. Ochii îi căzuseră asupra picupului și discului negru, simțind numaidecât o diabolică dorință de a forța mâna destinului
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
ceea ce propria mea natură m-a împins să fac. A fost penibil să primesc pentru această atât de multă prețuire și dragoste, si săgeții ale urii au fost țintite spre mine: ele nu m-au atins însă nicicând, deoarece aparțineau întrucâtva unei alte lumi și cu această nu am nici o legătură. Trăiesc într-o singurătate care este dureroasă în tinerețe, dar minunată în anii maturității.” http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/09/19/autoportret-albert-einstein/ Referință Bibliografica: Autoportret- Albert Einstein / Dalelina John : Confluente
AUTOPORTRET- ALBERT EINSTEIN de DALELINA JOHN în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360974_a_362303]
-
istorie, inițiat de directorul fondator Smaranda Oțeanu Bunea, la care s-a premiat o seamă notabilă de personalități sprijinitoare și făptuitoare ale actului cultural, artistic musical și coregrafic românesc, în număr de peste două sute. Ediția organizată în anul 2014 a fost întrucâtva jubiliară, bifând anul al cinsprezecelea de la fondare și al zecelea de la instituționalizarea Operei Comice pentru Copii. Artiștii și publicul au asigurat prin participarea numeroasă ambianța unui eveniment de anvergură, nu de complezență. S-au acordat : Premiul „In Honoris” Primarului General
A XIV-A EDIŢIE A PREMIILOR FORUMULUI MUZICAL ROMÂN (24 IANUARIE 2014, OPERA COMICĂ PENTRU COPII, BUCUREŞTI) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364125_a_365454]