2,732 matches
-
al biografiei fiind resimțit ca o năpastă. De vină nu e nici istoria, nici cultura și nici mediul, ci alcătuirea interioară. Ceva e brodit strîmb în Mihaela Stănișor, și de aici tot marasmul. Astfel de oameni sunt predestinați să sufere întruna, aidoma unor victime cărora providența le-a hărăzit rolul de pierzători. În asemenea jupuiți ceva a fost de la bun început întocmit anapoda: temperamentul, sensibilitatea sau pur și simplu viziunea asupra vieții. Că tocmai în acești perdanți limba ajunge să capete
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
complot care, neîndoielnic, făcea parte din „programul paideic“ al lui Noica: Dragomir fusese „dușul rece“ care trebuia să-mi fie administrat în chip preventiv pentru ca debutul cu cartea despre tragic să nu mi se urce la cap. Pe drum, bombănind întruna, am răsucit pe toate părțile obiecțiile lui Dragomir. Apoi noaptea, înainte de a adormi, m-am tot întrebat ce o fi însemnînd că mai am cîte ceva de învățat în privința lui „a gîndi“. Aceste pagini reprezintă prima parte a prefeței la
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
luni. La 14 ianuarie 1959 urma să plecăm cu trenul la Viena. Biletul, în dolari, trebuia plătit în străinătate. Primisem aprobarea să plecăm în Israel. Mama fiind însă la Viena, ni se dădea voie să ne ducem acolo. Am plîns întruna, eram nefericit, mi-am luat rămas bun de la fiecare piatră, de la fiecare pom, gard și casă. Mă durea inima: pentru mine însemna sfîrșitul. Mi-era perfect clar că în România nu mai aveam nici o șansă de a-mi clădi un
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
început de uitare... aproape o legendă etruscă/ în care trupul meu mort stă față în față cu trupul meu viu/ și în care cel ce lepădase de la sine deosebirea și cunoștința cade în cel ce-și aduce aminte/ de toate întruna *m-am născut nemuritor și mor muritor... ied înțărcat am căzut în lapte/ și m-am înecat ca o muscă/ aproape o legendă etruscă/ în care - o uitare și un început de uitare, durerea era numai o nelămurită neliniște *azi
de ce plîngi tu, dunga? by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/15022_a_16347]
-
pixul fluid, alunecător în blîndețea aparent tihnită a paginii line de hîrtie albă. Neliniștit, voi căuta să scriu despre liniște. Și nu anul în întregul lui (cifrei acesteia uluitor de simetrice în desenul ei de talisman i-aș sălta literele întruna, încercînd să explic frumusețea, enigma)... nu, nu anul 2002, ci clipa veșnic prezentă, izbindu-mi fața și pieptul, însîngerîndu-mi aprig, duios, neverosimil de fraged, de dur... și binevoitor... intrarea în povestea timpului, a răstimpului cît... îmi e dăruit... sau cucerit
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
Noapte lungă noapte fără sfârșit insomnia intră prin gaura cheii de la ușă intră prin coșul casei lins de lună intră prin butonul veiozei intră prin țesătura draperiei vulturul evadat din dulap bea ultima ta picătură de apă un cal nechează întruna sub fereastră în pod șobolanii bat darabana te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi te-a trădat până și aroma portocalei nimeni nu îți întinde colac de salvare în această noapte în această fiestă onirică lungă nesfârșită insomnie și deodată
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
prea greu, Și-așa nu mai știam dacă sînt eu Sau altul se preface a-mi trăi Zilele vechi în săptămîna gri. Binevenit fie și bucuros Că zac, parc-adormit cu fața-n jos, Visînd la ce se-ntîmplă pe pămînt. întruna-i voi cînta sufletul blînd Aceluia ce-mi bagă un cuțit în spate. Fie veșnic fericit!
Dulci distihuri pentru prietenul de taină by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15870_a_17195]
-
Emil Brumaru Cocoșat peste rabla de scris. Repetîndu-mi întruna: ai vrut să fii scriitor, poftim, se pare că ești, dă-i bătaie, asta ți-e meseria, smulge-ți inima cu delicatețe, desigur, cu gingășie, vois, răbdător, cu eleganță, dom'le, cu nesfîrșită dăruire... Și nu uita, mai ales nu
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
Emil Brumaru Va fi o zi mai lungă decît vom fi crezut. O eră macră! Roua ne-o dă cu împrumut. Tu o să-ți speli buricul, eu sufletu-o să-mi curăț Și-o să te rog întruna: coapsele largi îndură-ți Și sînilor pecetea lățește-o-n lacom sfîrc. Și-o să urcăm la ceruri, uimind bubosul tîrg, Spre pomul, lăudatul, neluîndu-ne, nu!, sacul, Ci doar dorința dulce de-a rupe de pe cracul Subțire-un măr cu pompa
Scrisoare pentru Lolo by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16574_a_17899]
-
toată viața. Pare-se că menirea mea era să fiu domn, nu poet. Am trecut de 99 de ani și m-apuc de filatelie. Copiii îmi mănâncă din palmă, iar păsările - din suflet. Mă uit în ochii femeilor și amețesc întruna. - O, Doamne (mai răbufnesc uneori), greu e să-mbătrânești! Tinerii strigă după tine pe stradă The Mask, vârstnicii nu te recunosc, tu nu ești de-al lor, veșnice nematur care asculți, bâțâindu-te, rock-uri. Banchet dat în onoarea lui
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
a înălța "curcubeul" amintit, visat... Nimic, nici reveria nu-i fără efort! Să-mi ordonez gîndurile, bucățile de "pricepere". Să-mi curăț, să-mi șterg rafturile îmbîcsite de praful inevitabil al vîrstei, de rumegușul rînced al renunțării... Să-mi chem întruna autorii dragi în preajmă, să-i rog să-mi mîngîie amărăciunile cu vorbele lor blînde, vindecătoare, dătătoare de nădejdi și, mai ales, de izbînzi, de alcătuiri zdravene, neclintite, de zmalțuri palpabile cu mintea și degetele bătătorite de deziluzii...de iluzii
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
gustos întreg, cu coajă-n dîmburi minuscule peste carnea sacră... și chiar îl înghit!) Și-acum? Iarăși mi-e foame, iarăși mi-e sete, iarăși mi s-au împotmolit ochelarii într-o unsoare geloasă... De unde-i grăsimea ce-mi unge întruna lentilele neschimbate de la moartea lui taică-meu? Aerul nu-i ulei, nu-i unt, nu-i clei de balenă sinucigașă... Plîng fără să știu și lacrima-mi poleiește savuros, dizolvant dioptriile? Nu pricep. Mîlul e fin, uniform... abject... degeaba frec
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
care l-au copleșit încă din timpul vieții cu lucrările lor de doctorat dezgustătoare și stupide, îl văd mereu șezând pe banca lui de acasă din Pădurea Neagră lângă soața lui, care, în entuziasmul ei pervers pentru tricotat, îi împletește întruna ciorapi de iarnă din lâna tunsă chiar de ea de pe oile deținute de familia Heidegger. Pe Heidegger nu-l pot vedea altfel decât pe banca de acasă din Pădurea Neagră, alături de soața lui, care l-a dominat complet toată viața
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
severă la adresa ultimei mode literare găsim într-un editorial (remarcabil prin suita de caracterizări decise și expresive) semnat de Ovidiu Dunăreanu în revista Ex Ponto din ianuarie-martie 2006. Editorialistul constată că numeroși autori tineri scriu "o poezie lăbărțată, care narează întruna, exacerbând datele unui biografism insignifiant și pe cele ale unei sexualități ostentative", poezie cu care își închipuie că revoluționează genul. "Cu această Ťtreanca-fleancať - se întreabă Ovidiu Dunăreanu, retoric -, lipsită de virtuți și profunzimi, care nu aduce în substanța ei nimic
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
de matematici, doctorul Ștefan Musta, a doua persoană care mi-a influențat viața. (Am mai vorbit despre el) Legătură a fost întâmplătoare: datorată vieții searbede din acel orășel, evadam din când în când din internatul în care mă considerăm deținut. Întruna din acele modeste escapade am întâlnit un binevoitor sfătos care m’a îndemnat să-i povestesc de ce eram plictisit. Mi-a plăcut să discut cu el: după mai multe ore plăcute petrecute împreună, am aflat însă că este nu numai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
efectul de insinuare pe care repetiția îl dă cuvintelor sale: ideile lui ți se insinuează în minte chiar și atunci cînd nu ești de acord cu ele, și asta numai și numai grație repetiției insidioase pe care autorul a săvîrșit-o întruna. Există o ceremonie a repetiției la Bernhard, un fel de incantație al cărei efect nu poate fi atins decît prin aliterații. Un oracol al redundanței ritmate, acesta e Bernhard. Dar un oracol ale cărui idei ți se întipăresc în minte
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
ajuns, fără să-mi dau seama, direct la Londra? Nu mă mai întreb cum este posibil așa ceva, nu mă mai întreb dacă va plăti cineva, cumva. Nu mă mai întreb și pentru că nu știu ce să-i răspund copilului, care se roagă întruna, plîngînd în hohote, să nu ne bată și să nu ne aresteze că n-am făcut nimic. Fugim în teatru ca să-l căutăm pe Habarnam și pe prietenii lui, să ne amestecăm aventurile. Cortina se ridică. Păpădii și albăstrele, cred
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
stimulează dialogul. De la discuțiile fragmentare și temătoare purtate, în ultimii ani ai ,Epocii de Aur", în spații considerate sigure, la explozia dialogică de astăzi, e o diferență ca de la cer la pământ, marcând sonor (bubuitor) schimbările produse. Se vorbește azi întruna, se sporovăie productiv sau din pura plăcere locutorie, se bârfește consistent și se comentează abundent. Mergând pe stradă, ai toate șansele să fii oprit cu un ghiont familiar de un personaj complet necunoscut, care se apucă să-ți toarne povestea
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
Bolintineanu. închizând ochii, ofer cititorului, oarecum rușinat, scurte fragmente din actul 2, scena 5... ...Un vânt s-a înălțat în trupu-mi chinuit îl văd, roșesc, și-ndată am pălit! Dar mândru și semeț, deși cam rău făptaș, Chipeș june, inimi întruna sfărâmând, Așa cum vedem zeii sau cum te vede Fedra, Al tău port îl aveau, și ochii și limbajul, O nobilă sfială îți năpădea obrazul, Pe când a Cretei valuri le străbătea în jos, De-a fiicei, vrednic, dorință, a lui Minňs
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
Ci Inorog păzind la Poesie, Alătură-te mie, din pustie, Din cremene, din iască dau scânteie! Azi, inima ce-n mine încă bate Tăcerea din icoană o străbate Să îmi lumine calea mea pribeagă... De-aceea cad și mă ridic întruna Sorbind cu sete soarele și luna: Vrei viața sau vrei moartea mea întreagă? SONETUL XVIII Din mâna ta voi bea otrava toată încredințat că mi-a sosit finalul, îmi smulg privirea și ridic pumnalul, Rostogolindu-mă în gol deodată. De
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
preaslăvesc. Călugăr fără schit, n-am vreo chilie în inima-mi pentru vreun cînt ceresc. P O E M E în leagăn dau mereu tristețea lunii, și-am înfiat-o și Te preaslăvesc. în orice zi mă nasc și mor întruna și iar mă nasc să mor și să-mplinesc Condiția neantului continuu Pe care-l birui și Te preaslăvesc! Mama voia să fiu crîng de visare, Prin care ceru-alunecă, încet. Dar într-o noapte nostimă-ntîmplare Limba română m-a născut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și orice fel de poveri lirice, sunt îmbibate printre altele și de o fin filtrată reflectare filosofică. Cititorul imediat conclude că poeta posedă o foarte rară sensibilitate, care, altoită cu un spirit plin de născociri, conduce la plăsmuirea unei lumi întruna înnoitoare de descoperiri. Constanța Buzea, fără îndoială, într-un asemenea cadru, se pronunță ca o ipostază de o deosebită impunere și radiație. Ileana Mălăncioiu - poetă de mare amplitudine, personalitate ingenioasă și profund filosofică, nu a întârziat să impresioneze, încă de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
peste iarnă. Camera aceasta îi aparținuse surorii ei, Apple, dar după căsătoria acesteia o moștenise Grady. Clyde rămăsese în ușă; se împotrivise să vină în apartamentul lor, pretextase că nu-i îmbrăcat cum se cuvine; și acum, telefonul care suna întruna părea să se așeze pe rogojina groasă de pe jos, în centrul căreia se găsea un patefon și un teanc de discuri. Uneori, cînd era singură, lui Grady îi plăcea să se întindă pe jos și să asculte melodii lascive, care
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
o să-ți frigi limba. Cînd a trecut pe lîngă el, Clyde i-a luat mîna și i-a legănat-o ușor. - îți mulțumesc, i-a spus Grady. - Pentru ce? - Pentru că mă faci atît de fericită. - Ciudat, ciudat că nu ești întruna fericită, i-a răspuns el, desfăcîndu-și larg brațul, cu o mișcare ce cuprindea întregul decor, gest pe care Grady l-a repetat, pentru că indica, sau mai curînd demonstra cît de conștient era Clyde de avantajele ei; ce absurd, n-ar
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
noapte lungă noapte fără sfârșit / insomnia intră prin gaura cheii de la ușă / intră prin coșul casei lins de lună / intră prin butonul veiozei intră / prin țesătura draperiei // vulturul evadat din dulap / bea ultima ta picătură de apă / un cal nechează întruna sub fereastră / în pod șobolanii bat darabana // te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi / te-a trădat până și aroma portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și deodată
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]