4,649 matches
-
facă masca mortuară, dar tata s-a opus. Mi-am amintit brusc, cu multă precizie, scena din dormitor, cu trupul neclintit întins pe pat, cu fața acoperită de un cearceaf. M-am înfiorat și m-am întors spre ușă. Se întunecase de-a binelea. Zăpada, care nu se mai distingea decât în bătaia luminii de la ferestre, cădea invizibilă în adâncurile propriului somn. Rosemary începu să cânte alt colind. 7 Draga mea Georgie, Nu mi-am petrecut Crăciunul chiar așa cum mă așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
King's Parade. Dincolo de stâlpii de iluminat se profila, înălțându-se spre cer, silueta King's Chapel cu crenelurile ei tivite cu albastru pe fundalul nopții înalte și înstelate. În lumina lunii clădirea senatului arunca pe iarbă o umbră mai întunecată până în zona unde era alungată de lumina felinarelor. Grandoarea și familiaritatea acestor clădiri parcă sporea solemnitatea demersului meu, așa cum se întâmplă când bătrânii familiei onorează cu prezența lor o cununie. Mă simțeam rău din nou, eram pur și simplu sufocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că m-am așteptat ca toți cei din jur să tacă și să se audă numai cuvintele lor. Până acum mă ferisem să mă uit la Honor. Acum m-am uitat. Buzele ei se mișcau, zâmbeau, dar fruntea ei era întunecată. Fața ofilită și încordată mi-a adus în minte înfățișarea ei din seara când am văzut-o pentru prima oară, în gara Liverpool Street, în mijlocul ceții, cu stropi de apă în păr. Imaginea ei de azi, pe care o percepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să tragă din nou, de data aceasta mai repede, În sus și-n jos, până când... Văzusem destul. Nu sunt sensibilicos, dar după noaptea precedentă, mă simțeam un pic instabil. Eram pe punctul de a ieși din sală, când ecranul se Întunecă din nou, de data aceasta cu luciu orbitor pe la margini. Din senin, În sală se auzi vocea ascuțită a șefului meu. — Domnilor, domnilor, vă rog! E filmul, s-a prins. Cinci minute răbdare, vă rog, și ultima bobină va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
modalitate de a fi tu Însuți ca altcineva. — Deci, să Înțeleg că atunci când e vorba de băieți, asta se numește artă, și când e vorba de fete, e pedagogie? Ridicându-se din pat, Dora se duse la biroul meu. Se Întunecase. Afară fulgi de zăpadă disparați se roteau buimaci În ceața gălbuie a unei lămpi stradale. De jos dinspre scuar se auzea hârâitul nerăbdător al unei mașini, Încercând și nereușind să parcheze. Cu spatele la mine, Dora mi se adresă pe o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am continuat drumul. Din 204, iar nimic. Cineva Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dumneavoastră coincid. Îmi strânse mâna cu complicitate. Domnule Knisch, atâta timp cât priviți lucrurile din perspectiva noastră, chestionarul dumneavoastră va fi În mâini sigure. Capitolul douăzeci si doi Mă așteptam ca Manetti să-mi bată la ușă din minut În minut. Se Întunecase și era cam frig, putea să sosească În orice clipă. Trezindu-mă În jurul amiezii, am stat mult timp și m-am spălat, ghemuit În cada mea zincată. Frecând cu grijă fiecare părticică dureroasă, am Încercat să mă conving că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plin până-n gât, ce Dumnezeu. La faza asta, surprinzându-mă că râd pe înfundate, amuzându-se și el în felul lui caustic, cască gura și-mi arată cu degetul mare spre esofag. Ia aruncă o privire. Vezi unde începe să se întunece? Nu-i pur și simplu întuneric, sunt prunele care-mi urcă până unde aveam înainte amigdalele. Slavă Domnului că mi le-am scos, altfel nu mai aveau loc. — Foarte interesantă discuție, strigă mama din baie. Foarte interesantă discuție cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse Janet Pardoe, asigurându-se În oglinda ei micuță că arăta bine până la cel mai mic detaliu. Ai băut cu mult Înainte de-a mă fi Întâlnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Între ea și avertismentele severe ale bătrânelor uscate și atotștiutoare: „Un bărbat dorește un singur lucru“; „Să nu accepți cadouri de la un străin“. Dimensiunea cadoului, i se spusese Întotdeauna, era cea periculoasă. Ciocolata și dusul cu mașină, chiar după ce se Întunecase, după un spectacol, nu presupuneau mai mult decât niște sărutări pe gură și pe gât, plus o rochie care trebuia cusută puțin. De la o fată se aștepta să plătească - acesta era sensul tuturor sfaturilor. Nimeni nu primește nimic pe gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își notă În mod mecanic numele nefamiliare, locurile care se vor deschide exact la ora la care trenul va intra În Belgrad - Opera, Royal Orfeum, Tabarin și Jardin de Paris. Își aminti cum comentase adesea tatăl lui În salonul acela Întunecat de la parter, din spatele atelierului său: „Lumea se distrează la Buda“. Tatăl lui se distrase și el cândva În oraș, lipindu-și fața de geamurile restaurantelor, urmărind fără invidie mâncarea purtată spre mese și cântăreții din vioară ce treceau de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
duce la Belgrad. Undeva se auzi un claxon și apoi aerul rece fu străbătut de un fluierat. — Schimbă probabil linia, Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am nici cea mai vagă idee. —Ba sunt sigură că ai, am zis. —OK, păi atunci, dacă vrei să știi ce să NU faci, continuă Lauren, primul sfat ar fi să nu faci o nuntă cu 400 de invitați. Îți Întunecă de tot judecata. Știam că toată povestea asta o să fie un fiasco În ziua nunții. Îți dai seama? —Cum așa? Păi eram cu toții adunați În Maine, pe o drăguță insulă privată În stil hippie pe care familia mamei mele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
confirmând data și ora - 2 după-amiază, luni, 20 septembrie. Dar Alixe nici nu a dat telefon, nici nu a trimis email, iar la mobilul ei intra direct mesageria vocală. Enervat, Thackeray și-a petrecut Întreaga zi desenând cu furie schițe Întunecate de rochii pentru premiile Oscar, pe care, să sperăm, nici o actriță nu va fi condamnată să le poarte vreodată. Pe de altă parte, eu mi-am Îngropat capul În dosare de contabilitate, Într-o Încercare nu prea reușită de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se apropia, captivat. Când vorbeau, chipul lui exprimase mai Întâi surprindere, apoi Încântare. Păreau să sporovăiască fără dificultăți până când, câteva minute mai târziu, Lauren Își apropie capul de al lui și Îi șopti ceva la ureche. Brusc, Giles Monterey se Întunecă la față. Zâmbetul lui dispăru. Clătină din cap În semn de refuz și se despărțiră. —A fost foarte ciudat, spuse Lauren. Instalate pe bancheta din spate a Mercedesului lui Gerski, așteptam să ieșim din parcare În spatele unui șir de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tu petreceri de Crăciun la care să merg neînsoțită, nu tu Împachetarea cadourilor de una singură, nu tu neliniști provocate de Întrebarea cu cine mă sărut și eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cel mai la îndemână e să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Să citești ziarul. Muzica și râsetele îți tocesc gândurile. Zgomotul ți le întunecă. Orice sunet te distrage. Te doare capul de la adeziv. Nu, nimeni nu mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mai facem petrecere mîine seară aici? întrebă fata, vrînd să pară indiferentă. Nu eu am hotărît asta; mama ta. Vrei neapărat? Cum vrei tu, tata. Eu vreau cum vrea maică-ta rîde Săteanu, dar un gînd, ca o umbră, îl întunecă o clipă: "Ar fi păcat să nu mai fie petrecerea de mîine! I-am trimis invitația la hotel profesorului, de fapt i-am spus și telefonic de spectacol, așa, ca un divertisment, cum alteori era dus la cabană, la Poiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu forța, chemată de vecini, să vadă ce se petrece. Maria a încremenit cu mîna întinsă, de care îi stă agățată blana. Privirea ei, mărită o secundă, pînă la explozia ochilor, se micșorează, arsă de urma durerii ce i-a întunecat întreaga față. Mihai înțelege că a atins cel mai dureros punct din universul spiritual al acestei femei. O vede cum se topește încet, mîna îi cade pe lîngă corp, lăsînd blana ca pe o cîrpă la picioarele ei, apoi, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui Dan se goliseră și, dacă asta poate fi o consolare, avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
hol. „E adevărat, îmi place de el“, își spusese. „La naiba, dar nu sunt poponar. Nu sunt și gata.“ Bull arăta neobișnuit de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
weekendul acela lung. Ziua, Bull juca rugby. Noaptea făcea dragoste cu Alan. Iar la orele mici ale dimineții, acesta își conducea mașina neagră peste câmpurile înnegrite ale Angliei sudice înapoi spre Wincanton. Fața întunecată și frumoasă a lui Alan se întunecase și mai mult. Umbre violet îi apăruseră sub ochii frumoși. Tensiunea își spunea cuvântul, dar nu se putea opri. Sâmbătă seara se întâlniseră în barul de la Old Sea, pe malul mării, la Brighton. Când intrase Alan, Bull își făcea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
l-a tăiat pe rege în mai multe bucăți, pe care le-a aruncat în râu. Cum bucățile de dragon pluteau pe apă, sătenii le-au adunat și au făcut un ospăț cu ele. După aceea însă, Cerul s-a întunecat nouă zile și nouă nopți. În dimineața celei de-a zecea zile, o femeie a venit pe malul apei împreună cu copilul, pentru a spăla rufe. Plictisit, copilul a luat în mână un băț și a început să lovească apa, imitând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cer scuze dacă am scăpat vreun stâng sau vreun drept la transcriereă. Pentru cei interesați, menționez că poezia aceasta se cheamă Tu - cum s-ar fi putut chema altfel? Dă-mi racheta. Pak! Sare capul bătând/ deasupra fileului- și se-ntunecă. În spatele meu, zeul cu un singur ochi/ rânjind mă trage de mânecă.../ de braț, de umăr, de umbră, de la revedere, de la, de re,/ de ve, și de, și re... Date fiind cuvintele rachetă și fileu, așa ceva se cheamă Tenis. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar dâra se înroșea de la soare și se decolora încet, aproape că dispăruse, iar avionul încă se mai auzea sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]