786 matches
-
flacără, și tija-mi înfierbîntată și gamele de extaz Iar ea la sărutat membrul Din câte sunt era cel mai cast sărut al frumuseții deposedate cum doar lucrurile din inimă date Nu era adorația unei sclave din cele ghemuite-n întunecime era darul unei regine devenită parte din mine circulând prin sângele meu alene și dulce și rătăcindu-se așa cum o sfântă și-ar da sărutul cuprinsă de cel mai divin extaz și într-o solemnă înfiorare săruta săruta membrul Iar
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
cunoaște prin bucurie. Eu sufeream când ea-mi spunea Eu sufeream când ea-mi spunea: ŤCe treabă ai cu pantalonii, dragule?ť Victoria, împărăteasa, domnea peste obiceiurile din lumea anesteziată și folosea cuvinte nepublicabile. Perechile se tăvăleau - pe jos - în întunecimea de lemn din camera încuiată. Femeia rămânea mută și la orgasm. ŤCe treabă ai...ť Cum pot niște buze de domnișoară să se miște, nerușinate, și să emită cu atâta naturalețe scârboșenia monosilabică? așa încât, deschizându-se, păreau că iau forma
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
Gheorghe Mincă Nu știu Obloanele sunt trase pe stelele din mine; E cineva afară pândindu-mă. Dar cine? Aud cum îmi măsoară cu grijă anii duși, Alerg de la fereastră, mă-ntâmpină la uși. Mă-ntorc spre mine însumi, dar, în întunecime, Sunt stelele căzute și nu se află nime. E cineva afară și numai eu o știu Când îl aud cum crește din noapte și târziu. E cineva afară și nu pot să-l găsesc Să-l blestem să asculte ce
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
poetice, ne sugea în jos, în peștera zeiței, un soi de maț îngust, totul se înfățișa penibil, - cum să-ți închipui că nimfa irezistibilă îl putuse păstra pe erou, vreo zece ani, în acea gaură dezolantă? Cînd dădeam să părăsesc întunecimea din lăcașul decepției, printr-o subțire fantă, la extremitatea superioară a cavernei, mi-a năvălit, însă, în priviri lumina de făgăduință a unei plaje incredibile. Asta, desigur, o vedea Ulysse. Era de un arbitrar absolut, de un rose-cyclamen neasemuit, ca
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
viață îi ies sumbre și funebre: „Gîndurile grele ca piatra, apasă,/ Sufletul meu ca sicriul e ros,/ Întuneric nepătruns cu culori străine,/ Cu miros de tămîie, de moarte vorbește”. Nu-i de mirare nici că, sătulă și exasperată de atîta întunecime, izbucnește în chiote: „Vreau veselie și cîntece tinere,/ Fără semnul de jale în ele./ Mai multă lumină aprinsă/ Să gonească întunericul, dușmanul/ Ce pe mine mereu mă pîndește.// Mi-e sete de vorbe dulci și frumoase,/ Mi-e foame de
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută în țărîna căințelor/ și-n pulberea cîndva răzvrătită/ prin pierzania umbrei” (Strigarea). Mai curînd decît eliberarea din vasalitatea umbrelor, poetul experimentează o “schismă”, o erezie, pe care îngerul nu e în stare a o spulbera: “norul
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
romantice după care viața, cu cât mai si-gura și mai confortabilă, cu atat mai insolvabil problematică. Tot felul de societăți antidepresive, răspunzând la telefoanele disperaților 24 din 24, primind în medie 250 de apeluri pe zi, nu reușesc stăvilirea întunecimii sufletești care duce la sinucidere și distrugere. Atâta restriște spirituală și psihologică a provocat și creșterea numărului de vindecări corespunzătoare: psihoterapie, ultraindoparea farmaceutică, terapiile alternative și holistice - acupunctura, aro-materapia, yoga, reflexologia etc. Chiar și mersul la cumpărături e numit în
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
oglindă. Tipul (ce era, un majordom, secretar, bodyguard?) mă mai aștepta încă la capătul culoarului. Părea nerăbdător sau poate plictisit. - Zice să luați loc, a spus și mi-a arătat o ușă ce se deschidea la stânga ca unică scăpare de întunecimea salonului, unde am presimțit vaze cu flori artificiale, fotolii moi, o masă cu reviste. Ușa deschisă anticipa intrarea în alt salon, luminat. (Din salonul întunecat mi s-a părut luminos.) Am intrat. Am văzut că lumina se strecura prin ferestre
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
nepermis de întinsă, a gurii și nasului. Rama chipului pare prea strîmtă pentru mărimea organelor faciale. Ochii mari te privesc dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două arcuri de cerc
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
drumurile lungi Mă ostenesc și mă grăbesc în pat. Dar noi călătorii încep atunci, În minte, când din trup m-am aruncat. De-aici, departe, gândul peregrin Spre cerul tău se urcă,-ntrezărind Un chip iubit, ce numai orbul prin Întunecimi îl mângâie, clipind... Dar nu și umbra-ți, singur giuvaer Al hăului cu soarele zidit, Ce scaldă în splendori al nopții cer și-i dăruiește chip întinerit. Ce viață! Ziua drum și noaptea gând, Odihnă nu ne mai găsim nicicând
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
ta nubilă,/ ca un ciorchin pe-aracul său în vie,// ca să rodești în arta mea și să-i fii stemă,/ cu ea să urci, cu ea în noapte să recazi,/ fiindu-mi îngerul mântuitor de azi/ și steaua mea peste întunecimi și vreme." (Alfabet nou, III). Să mai îngăduim, nostalgic, miezul unei tendințe pe care teoria a îmbălsămat-o în muzeul cu arte poetice. Greșindu-i, fiindcă unde e trupul care suferă și unde mintea care creează, în simultanul din Lauda
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
de câte acțiuni sublime sau perversități este capabil. Să nu fim, așadar, mai cruzi cu el decât cu noi înșine și să-l tratăm ca pe egalul nostru." Cei ce ne pândesc - din toate unghiurile, pe toate canalele - rămân în întunecimea propriei obscenități. Vinul, la fel ca amorul, arta și cultura, se oferă cu virtuți și febleți omenești, într'o consolatoare lumină.
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
materializată într-o meditație (când cu timide ecouri dintr-o gândire de tip nihilist, când cu umilința și bucuria simple ale unui credincios oarecare) asupra distanței de neacoperit dintre dorință și împlinire: "în mine, Doamne, adevărul e-o foarte mare-ntunecime/ Și nu mă văd să-ți ies în cale chiar când o fi, de-o să mai treci." Versuri precum cele ale lui Daniel von Czepko (secolul al XVII-lea) s-ar potrivi ezitării între acceptare și negare a existenței lui
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
altul. Norul la fel de categoric e strivit de cer ca mormântul. Cârtița la fel de sus e pe culmi, e ca o bufniță ce bate din aripi. Ceea ce cade în prăpastie cade din cer în cer. .................................................. Cerul e pretutindeni prezent chiar și în întunecimea pielii. Mănânc cer, elimin cer. Sunt o cursă într-o cursă, un locuitor locuit, îmbrățișat în îmbrățișare, întrebare în răspuns la întrebare. Impărțirea în pământ și cer nu-i cea mai bună modalitate de-a gândi despre acest întreg. Iți
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului stil Louis XIV, a văzut un tînăr stînd cu picioarele pe masă. în fața lui era o sticlă cu bere. Galant, el o pofti să se așeze, cu vorbele: - Am știut că totuși vei veni. - Dar cine ești dumneata? - i-
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
imense pentru pictură: ea m-a ajutat și să eludez gelozia lui Mario." Chiaroscuro-ul introdus de Caravaggio a fost numit și tenebrism (unii i-au spus chiar caravaggism). El a înnoit de fapt o metodă în uz, alăturând luminozitatea și întunecimea fără să recurgă la o umbrire treptată. Din punct de vedere al istoriei picturii este, presupun, inovația lui majoră. Luminate intens, figurile și siluetele din tablourile lui țâșnesc incandescente din beznă. Imediat după ce-a murit, a fost uitat (avea
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
ușor confundat cu ipocrizia. Lamentațiile pe tema epuizării și a ratării vor crea mereu frustrare multora. E greu de crezut că un scriitor cu opera, prestigiul și succesul lui Mircea Cărtărescu mai poate avea nemulțumiri și nefericiri îndreptățite, că acele "întunecimi inexplicabile" nu sînt doar vanitoase metafore. Însă tocmai înălțimea amețitoare a pretențiilor și a mizei literaturii sale creează disconfortul existențial. (Las că numai proba îndoielii certifică valoarea unui mare scriitor.) Fără un adversar literar imediat și pe măsură, Mircea Cărtărescu
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
rețeaua densă de semne și simboluri, precum și cîntecul truverului, al altui Orfeu îndrăgostit. Astfel, roza, „floarea de geniu a poetului“, cum îi spune Eugen Simion, tutelează și această carte: roza e a iubirii, dar, deopotrivă, „orchestrează cimitire“ - rană „văzătoare“ în „întunecimea criptei la răscruce“ -, e a alchimiștilor, a truverilor și heraldicii medievale, într-o cavalcadă amintind de negurosul Uhland: „Aud cu ochii și nu pot traduce/ impulsuri surde sonuri de sonată/ o parte-a nopții cearcănul înoată/ întunecimea criptei la răscruce
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
rană „văzătoare“ în „întunecimea criptei la răscruce“ -, e a alchimiștilor, a truverilor și heraldicii medievale, într-o cavalcadă amintind de negurosul Uhland: „Aud cu ochii și nu pot traduce/ impulsuri surde sonuri de sonată/ o parte-a nopții cearcănul înoată/ întunecimea criptei la răscruce./ Obscura cavalcadă detonată/ asudă Răstignirea grea pe Cruce/ și rana văzătoare o străluce/ pînă se-închide roza-însîngerată./ Cît mă seduci? zeiță adorată/ anat-emheb (cu lance scut secure)/ să mă întorci în Ugarit o dată/ toți morții tăi orînduiți
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
E scris cu albul agoniilor din saloane mortuare/ Pentru timpul neștiut în trecerea lui./ Ca o albă părere - / E scris cu regretul, visând/ Pentru ce a fost ieri/ Sau cine știe când.// și cerul de ce să-l mai trimit,/ Cu întunecimea violetelor,/ Să-ți spună locul unde moare/ Pasărea de larg,/ Visând spre soare?// și inima dece să ți-o trimit?/ E moartă ca o pădure mută./ Și spaima te va întuneca/ Când imagina ta/ O vei ști pierdută." Demisia realității
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
mamele nu se îneacă în mare. Fragilitatea unui bărbat homosexual, Henry Law, disperarea lui, dar și patologicul ce se insinuează par să lege toate poveștile din Anglia și din Australia, iubirile, trădările unui du-te vino halucinant în luminile și întunecimile a patru generații. Henry Law este rătăcitorul care devorează destine și pe sine însuși. Ca să amplifice miza relațiilor, dar și a dinamicii personajelor, regizorul distribuie cîte două actrițe de vîrste diferite pentru două dintre personajele feminine cheie: Elizabeth Law și
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
tot ce se cuvine" etc, într-o interminabilă cascadă de injurii care, de altminteri, se potrivește perfect cu grafomania infatigabilă a romancierei noastre. Chiar așa? Cum poți spune despre România literară că e organul de presă al GDS-ului? Cîtă întunecime să fie în mintea unui om ca să pună pe pagină asemenea absurdități? „The Economist" O poveste despre pasiune și lucrul temeinic făcut găsim în numărul din 13 martie al săptămânalului THE ECONOMIST Eroul ei este John Elderfield, fostul curator-șef
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6429_a_7754]
-
lui ar fi schimbat ceva în literatura română? V.N.: Nu-mi dau prea bine seama cum ar fi schimbat literatura română a anilor '80. Da, probabil că ar fi schimbat-o, ar fi adus mai multă realitate, mai multă crudă întunecime în ea. Altceva sunt însă absolut sigur că ar fi schimbat, și anume imaginea României. Vezi, dacă Adio Europa ieșea în Occident prin 1986, când a fost terminată, brusc ar fi făcut senzație. Era mai tare decât proza ce apărea
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
eroi-comică, poate cea mai interesantă din Europa, din acest punct de vedere, a și fost scrisă. E momentul în care Satan, aruncând o privire peste lume, vede oastea lui Mahomet gata să robească Muntenia toată... Țigănimea este înarmată de Țepeș... Întunecimea sa, Campionul forțelor răului, susținătorul Sultanului invadator. ...vede și tabăra țigănească, între Alba și Flămânda-adunată, care, după porunca domnească, acum era și-n arme îmbrăcată... Și intriga continuă: Căci Vlad Vodă locuri de moșie Le dăduse cu-această învoială Ca
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
băgat printre alte cîteva persoane de origini și aspecte varii, la fel de răbdătoare, cu siguranță, ca și mine, și grupul pe care-l formam a fost condus la un autobuz, iar autobuzul, după un drum nu din cale-afară de lung prin întunecimea nopții, s-a oprit în pragul instituției, unde cineva, strîngînd actele de identitate, ne-a repartizat în camerele cu uși ce etalau fiecare ditamai inscripțiile cu numele beneficiarului căruia îi era destinată.(...) În dimineața următoare, abia deschisisem ochii și mă
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]