1,026 matches
-
cult-mărgăritarele ortodoxe ce ne atârnă de nemurire, inima prin care se revarsă Nistrul-fluviul în care se primenesc stelele serafice revărsate peste pământul străbun și cerul martiric, dar și peste azurul sufletului meu care-i poartă cu recunoștiință numele, pământul sfânt înveșmântat în falduri albastre de cer voronețean, unde conștiința milenară dacă, se întărește în mădularele ființei și spiritului nostru prin cuminecarea cu Crucea suferințelor, cu Potirul lacrimilor martirice și cu nectarul serafic al biruinței Neamului întru Învierea Mântuitorului Hristos. Cu același
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
când umbrite de tristețe, neîncredere, renunțare. “răscolindu-mi sufletul, tristețea înnegurărilor/alunecându-mi visele amețitoare, /seară de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet /flămândele-mi ninsori/ce se scurg prin Clepsidra Vieții.../ înveșmântă-te cu mine,/cu aripile-mi frânte,/învățând ce e zborul...” (înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
de seară, în pântecele pământului/pentru a zăvorî focul / în piatra nevăzutelor catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet /flămândele-mi ninsori/ce se scurg prin Clepsidra Vieții.../ înveșmântă-te cu mine,/cu aripile-mi frânte,/învățând ce e zborul...” (înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un suspin neauzit, o Lacrimă a Lumii focalizată într-o singură inimă, la ceasul de seară când
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
catedrale din mine/ devenind rugă veșnică înlăuntrul meu...”( vise din Amurguri flămânde...); „înveșmântă-te cu mine,/ primind în suflet /flămândele-mi ninsori/ce se scurg prin Clepsidra Vieții.../ înveșmântă-te cu mine,/cu aripile-mi frânte,/învățând ce e zborul...” (înveșmântă-te cu mine...) În spatele fiecărui cuvânt se află un suflet tensionat, un suspin neauzit, o Lacrimă a Lumii focalizată într-o singură inimă, la ceasul de seară când „însingurările” răscolesc în răni nevindecate. „însingurat în tăcerea umbrei,/suspinând în pustiul
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
tot ce are ea mai sublim înmugurind elanul vital al misticii creștine ce arde în vatra sacră a Familiei, care la rândul ei devine Altarul înflăcărat al Bisericii lui Iisus Hristos. Toate se rostesc în plenitudinea numelor lor. Toate sunt înveșmântate în cuvinte divine brodate din Lumina Logosului Sfânt. Toate se mișcă. Toate se rotesc firesc și simbolic perpetuînd identitatea lor, perpetuând slujirea lor pentru Omul care le înțelege rostul, pentru Omul care le prețuiește, pentru Omul care intră în comunicare
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
teologii politice creștine evidente. Primul Împărat creștin, Constantin cel Mare (306-337) este considerat divin. Iată cum ni-l prezintă episcopul Eusebiu de Cezareea: „Împăratul, mult iubit de Dumnezeu, primește [de la Logosul divin] și prin El chipul supremei regalități și se înveșmântează în acesta și astfel guvernează și ține în mână, asemenea Stăpânului său, cârma tuturor treburilor lumii acesteia [...] Dumnezeu este modelul puterii regale.” (Triakontaerikos, discurs rostit în cinstea lui Constantin cel Mare, în 336, la a 30-a aniversare a urcării
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
ale Prieteniei. Prietenia adevărată netejește Calea Domnului spre Raiul sfânt al vieții tale veșnice. Prietenia creștin-ortodoxă zidește Catedrala Iubirii cosmice pe temelia Adevărului hristic. Prietenia creștină este un elogiu divin adus frumuseții spirituale ortodoxe. Prietenia este logodna eternă cu spiritul înveșmântat în har. Prietenia este Pomul Vieții înflorit în sufletele celor aleși. Actul Creației este Bucuria lui Dumnezeu de a-i conferi Omului sfânta Sa Prietenie. Prietenia dacă nu e absolută, nu e divină și deci nu este adevărată. Absența Prieteniei
PRIETENIA INTRU HRISTOS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381112_a_382441]
-
și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la țară, n-ar trebui să întâlnești decât omul frumos și lucrurile lui admirabile ce
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează precum imnul Învierii Sale în infinitatea inimilor purtătoare de adevăr, libertate, dragoste, dăruire și credință. Frumusețea la Români înveșmântează plaiurile cu Dor și Bolta înstelată a obiceiurilor, a datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e o cărare înmugurită a inimii unde imnul bucuriei înflorește primenind revărsarea lui Dumnezeu ca o Oglindă ce ne adâncește
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
datinilor, a rostuirilor, a împlinirilor spre desăvârșirea spiritului înălțător. Frumusețea-suișul sufletului e o cărare înmugurită a inimii unde imnul bucuriei înflorește primenind revărsarea lui Dumnezeu ca o Oglindă ce ne adâncește în apele Frumuseții Sale. Neamul nostru hărăzit Cununii Carpaților înveșmântați în porfira verde a nemuririi a odrăslit pe această miraculoasă Cale a lui Hristos, călăuzit de negrăita sa Frumusețe temerară. Arcul Frumuseții divine s-a răsfrânt în curcubeul haric ce înbrățișează frumusețea milenară a geto-dacilor care, a nimbat mistic constelația
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
se oficiază Liturghia sofianică a Învierii. În taina jertfei sălășluiește Iubirea, iar în sânul ei înflorește Frumosul în chip dogmatic, nu estetic. Așadar, Iubirea și Frumosul impun o coexistență ontologică ipostatică. Iubirea conferă sfințenia, iar Frumosul dezvăluie aura care-l înveșmântă pe martir în căldura și lumina jertfei sale hristice. Se pare că Frumosul este totuși înaintemergătorul Iubirii. Frumosul provoacă în sufletul curat cunoașterea Adevărului, îi așterne calea credinței, netezindu-i suișul sublim spre Adevărul revelat în piscul căruia sălășluiește Iubirea
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
căruia sălășluiește Iubirea. Rânduiala divină îndeamă omul spre cunoaștere oferindu-i chemarea Frumosului. Prin urmare, între Frumos și Iubire se țese o legătură de admirație, dialectică de întreținere și stârnire admirabilă. Numai unde este Frumosul sălășluiește Iubirea. Frumosul și Iubirea înveșmântează Cuvântul în aura Luminii, înnobileză Cântarea în arpegii de psalm, întronizând Armonia cosmică în sferele serafice ale Liturghiei dumnezeiești-Jertfa sublimă, care îi adună pe cei Frumoși, pe cei Aleși în jurul lui Hristos-Frumosul și Iubirea absolută. Iubirea dragostei dumnezeiești generează astfel
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.” (Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la țară, ... Citește mai mult „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
și pământ,/ Dogoarea cerului străbună.”(Tudor Arghezi-Fătfrumos) De cele mai multe ori amintirile frumoase ne aduc deseori cu mâna dorului de Mamă în Dumbrava copilăriei-lumea ei fascinantă, mirifică, catifelată, de basm, în care pentru câteva clipe sau momente mai darnice redevenim copiii înveșmântați în puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la țară, ... V. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - CINSTIRE PURTĂTORILOR NUMELUI SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE, de Gheorghe
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
M-a năpădit trecutul, precum un râu de lavă, În clipa când inelul pe deget mi l-ai pus, Dar vocea ta blajină și cu tendință gravă A risipit toți norii, din est pân` la apus. Pe cerul minții mele, înveșmântat în gânduri, Stă binecunoscutul răspuns multașteptat. Te tachinez, sfioasă, rostindu-l printre rânduri, Contemplu, amuzată, surâsu-ți vinovat... (din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Ne învelește-amurgul cu liniștea-i deplină,Zâmbesc plăpânde raze pe cerul înfocat,Tu
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
hrăpăreț.M-a năpădit trecutul, precum un râu de lavă, În clipa când inelul pe deget mi l-ai pus,Dar vocea ta blajină și cu tendință gravăA risipit toți norii, din est pân` la apus. Pe cerul minții mele, înveșmântat în gânduri,Stă binecunoscutul răspuns multașteptat.Te tachinez, sfioasă, rostindu-l printre rânduri,Contemplu, amuzată, surâsu-ți vinovat...(din volumul "Pasiune", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015)... XXXII. APOCALIPSĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Ne-a
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
se îndepărtează; 3. Subiectul se simte mai ușor, brusc eliberat de constrângeri; 4. Mintea și, uneori, simțurile continuă să opereze. Totuși, treptat, ceea ce se percepe devine non-fizic; 5. Este simțită tot mai puternic o prezență Divină. Această prezență poate fi înveșmântată într-o lumină sau într-un trup de înger sau zeu și îi poate comunica muribundului; 6. Personalitatea și memoria încep să se atenueze, dar sentimentul "Eu-lui" rămâne; 7. Acest "Eu" are sentimentul copleșitor că se mută în altă fază
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
reziști unei furtuni decât unei iubiri răpitoare.• Omul se mulțumeste și cu o coajă de pâine, dar nu refuză un prânz regal.... XXVII. HARRY ROSS - LIRICE (4), de Harry Ross, publicat în Ediția nr. 1964 din 17 mai 2016. FATA ÎNVEȘMÂNTATĂ ÎN ROUĂ Abia se crăpă de ziuă Încă somnoros, privesc afară; O fată goală se plimba în fața mea. Ba și dansa... Nu se poate! Îmi zic, asta a fugit ori din rai ori din infern! Ies. O privesc, mă privește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
apă și le așez pe ea până o acopăr cu totul. Nu mai este goală! E o fata din rouă, O nălucă? (Dracu să mă ia și să mă ducă!) Am construit din rouă o fecioară ... Citește mai mult FATA ÎNVEȘMÂNTATĂ ÎN ROUĂAbia se crăpă de ziuăîncă somnoros, privesc afară;O fată goală se plimba în fața mea.Ba și dansa... Nu se poate!Îmi zic, asta a fugitori din rai ori din infern!Ies.O privesc, mă privește,Parcă ne cunoșteam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
răsturnarea anotimpului în toamnă - și chiar mai mult decât atât: versul prinde contururi filozofice, întrebările trec în tulburătoarea dilemă a fi. Deocamdată, să cercetăm sentimentul poetic al iubirii în toamnă: Din nou perfida toamnă mi se strecoară-n suflet, Mă-nveșmântez în haina de frunză ruginită Și plânge iar în mine, sinistră ca un urlet, Toată durerea mută din inima rănită Dar chiar și în această situație dramatică: Sunt prins deja în scoarțe, mă simt stejar și-s matur, Văd cum
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Acasa > Poeme > Emotie > EU VOI PLECA Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Eu voi pleca desculță, Spre zorii cei albaștri; M-așteaptă primăvara Cu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoare Vor fremăta sub
EU VOI PLECA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374578_a_375907]
-
un singur an de-acolo durează cât doi ani de aici. Deodată-un tunet aprig își sfâșie tăcerea și norii mici fac loc unui bolid albastru ce desenează flăcări în coborârea lină din care iese-un rover și-un zeu înveșmântat în fulger, călcând pe trupul mort al Zeului războinic, ca să planteze-o roză mai albă ca zăpada în solu'-mbujorat de așteptarea sfântă - în timp ce văi și crește un imn de slavă-i cântă, iar de ecouri valea răsună: „Vivat Terra
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
umerii goi și cu fruntea senină, castă ca Athena, orgolioasă ca și Casiopeea. Mă iei la braț și urcăm împreună sub clar de lună într-o nacelă cât o jumătate de nucă, purtată în zbor de o pasăre colibri, amândoi înveșmântați în raze de lumini argintii ca în haine de bal, tu purtând la gât o salbă din bătăile inimii mele, eu purtând pe cap o coroană de luceferi încă nenăscuți, tu fredonând rapsodii în cinstea primăverii, eu declamând tăceri impermeabile
OMNIA VINCIT AMOR! de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373368_a_374697]
-
Cluj Napoca, 13 august 2015 Surâs de vis Surâs de vis brodat cu clar de lună Și îmbăiat cu lacrimi dulci stelare Mi-a scris răvaș cu mâna-i de lumină Având pecetea razelor solare. Geana albastră a nopților de mai Înveșmântată-n dimineți astrale, A-ncondeiat al dragostei alai Pe pânza unei vieți nemuritoare. Asemeni râului vieții ce străbate Dimensiunea nemuririi oglindită-n el Poetul prin versuri viața își împarte În cupele cuvântului din cer. Cluj Napoca 18 august 2015 Spune Spune frunzei
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
nou pe aripile vântului s-au topit florile timpurii de primăvară și-n surâsul vântului noi flori înfloresc purtând imaginea vieții acesteia în chip de floare curând bureții de spin își vor spune cuvântul brăzdând tăcerea cu chipul lor alb înveșmântați în strigătul timpului din fiecare palmă a zilei se coc așteptările înveselind strigătul zilei până pe degetele norilor în cuvinte colorate cu spumă de vis 04-04-2017 cluj Referință Bibliografică: Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN
STRIGĂTUL TIMPULUI ÎN FIECARE PALMĂ A ZILEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373640_a_374969]