584 matches
-
darea de seamă destul de cuprinzătoare a eforturilor făcute de Crang pentru a intra în contact cu el pe Pământ. Janasen era răspunzător, firește. Gosseyn înțelese și suspină. Dar ce-ar putea să-l fi făcut pe omul ăsta să se înverșuneze atâta? Antipatie personală? Posibil. Se întâmplă lucruri și mai ciudate. Tot gândindu-se, Gosseyn consideră, totuși că nu asta era explicația. Mai profund își lăsă mintea să lucreze asupra ideii lui Crang despre jucătorii de șah posibili și pericolul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și puternică, ascunzând în imensitatea sa nesfârșite resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri. De acolo, se vedea o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată de veacuri întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în mii de stropi, aruncându-se înspre pereții de roci și apoi retrăgându-se într-o mare de spumă, pentru a reveni iar și iar... Apa începuse să se înalțe: era momentul fluxului, așa că am trecut prin
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
nu observe îndată) și a încercat să se desfacă. Atunci am riscat ultimul mijloc, neținând seama de repulsia pe care o aveam pentru orice fel de brutalitate. I-am smucit hainele, i-am zvârlit ghetele și ciorapii, în timp ce ea se înverșuna zadarnic să se apere, zbătîndu-se, încercînd să bată și să muște, aruncând cuvintele cele mai dureroase pe care nu voiam să le aud: - Te urăsc, brută! M-auzi? Te urăsc! Am aruncat-o despuiată sub plapumă. Când m-am apropiat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nume Aurora Sticlaru. John Epidermic ne asigură, deosebit de violent și de insistent, de faptul că stilul tinerei era o revelație, urmând a cutremura din temelie întreaga suflare literară. Își sfârși discursul urlând ca un nebun și într-atât era de înverșunat, încât aproape că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-o ascultăm în premieră se numea Chiuveta de oțel. Oftând prelung și continuând într-un mod absolut incredibil să-și răsucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deliruri, știi dintr-odată că dragostea Îți va fi dată prin mila cuvântului. Cuvântul Însă nu poate nimic În fața femeii care Îl iubește pe altul, i-aș fi șoptit la ureche; dar știu că nu m-ar fi auzit, se Înverșuna să creadă că la Început de viață omul este Încă pur, curat, și că nu se poate minți pe sine pentru nimic altceva În afara acelorași săruturi și a acelorași mângâieri, În același peisaj de primăvară absent. Nu reușise, nu știuse
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
scrie astfel de inepții, din moment ce le și publicase, iar el mai avea până să confirme În felul acesta... I se părea lui că acesta ar fi drumul pe care trebuie să mergi ca să ajungi cineva prin cuvânt, dacă tot te Înverșunezi să vrei să ajungi cineva, dar Încă nu știa ce e acela un scriitor, și nici de ce există scriitori În Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată, ori că asta ar putea fi o meserie care să Îți permită să te lauzi cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a dus, cu etape, la cele cîteva realizări democratice, batjocorite azi. Și nu se poate ascunde faptul că acele etape au fost marcate mai tîrziu, și în momente deosebite, de apariția violentă a Faclei, de izbucnirea Chemărei cari s-au înverșunat, pe rînd, împotriva urii și intoleranței, propagate și pilduite de cărturarii și politicienii neamului, împotriva antisemitismului și a apărării claselor sărace și a conruperei, prin amenințare sau bacșiș, a tineretului încorporat anual prin administrații. În același spirit, Contimporanul nostru reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetică a avangardei artistice. Perspectiva conservatoare a autorului face din ele și un document relevant în sine pentru imaginea „modernismului extrem” privit din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să lumineze cerul, Mex, însoțit de Izabel, bat la ușile palatului. Marcus era singur în camera de tron, iar lui Mex nu i-a fost prea greu să își surprindă tatăl pentru a-l provoca la luptă. Lupta a fost înverșunată și a durat trei zile și trei nopți. În timpul luptei, pentru a-și potoli setea, Mex primea apă de la Izabel. Și zmeul Marcus i-a cerut apă fetei, dar ea nu i-a dat, lăsându-l să se usuce de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
În dreapta, menhirii, trecu mai departe de tumulus și se apropie de margine, acolo unde pescărușii plonjau În picaj ca niște bombardiere japoneze. Valurile fluxului Începeau să lingă nisipul golfului la douăzeci de metri mai jos, iar stolul de păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din familia Kermeur erau acasă, În stare de prostrație. Jeanne și Milic se luptau prea mult cu propria lor durere, pierduseră un fiu, un nepot, Loïc se ascundea Dumnezeu știe pe unde, iar fiica lor era În comă. Nenorocirea se Înverșuna asupra familiei lor. CÎnd elicopterul dispăru În zare, Lucas se simți cumplit de singur. Nu mai avea chef de nimic, pînă și munca lui i se păru insipidă. Cu toate astea, a descoperi ungherele cele mai Întortocheate și mai tainice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de natură, mica regină din Lands’en care se Întoarce să facă dreptate cu steaua de șerif prinsă-n piept! Habar n-ai de viață, dar Îți Îngădui să scormonești În viața altora? Nu vezi că, efectiv, cu cît te Înverșunezi să dezgropi adevărul, cu atît apar mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și vardiștii, iar pe noi lasă-ne-n pace! Privirea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vă Înștiințeze că, oriunde ați fi, oriunde v-ați duce, el va fi mereu acolo, aproape... Pleoapele patriarhului Începură să se agite, străbătute de ticuri nervoase. - Dați-i pace, totuși! protestă PM. Nu vedeți că e foarte slăbit? În loc să vă Înverșunați Împotriva lui, concentrați-vă asupra lui Ryan. Găsiți-l! Arestați-l! - O s-o facem, poți fi sigur. Dar dumneata și cu mine știm foarte bine că el nu acționează de unul singur. PM ridică tonul. - Nu-l asculta, tată. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
succes sau sporadic într-o a patra dimensiune. Ce a însuflețit-o pe ea atât de tare și a motivat-o să transgreseze spațiul ei cartezian și plat au fost doar dragostea mea pentru ea și obstinația cu care mă înverșunam s-o găsesc. Cu vremea însă, am obosit. Căutările mele zadarnice au luat sfârșit și, odată cu ele, interesul pentru fotografie. Am renunțat să o mai port cu mine. Am pus-o alături de bilețel în sertarul biroului, pe care-l deschideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Cu fiecare eșec o simt tot mai adânc îngropată înăuntrul meu, dar niciodată pierdută, oricât de înfrânt m-aș afla. Mâine dimineață, când am să mă scol, iarăși n-am să-mi pot aminti visul ce mi-a precipitat și înverșunat trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat sau demolat. Altfel, somnul ne-ar fi moarte nesfârșită, adică tinerețe fără bătrânețe, iar visul viață fără de moarte. În fapt, trauma trezirii este cea care ne îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spune că ne cunoaștem de o viață, zice nostalgic Petrică. Deși n-aveam decît cîțiva ani, țin foarte bine aminte unele detalii, și chiar unele fragmente de discuție. Mintea mea de copil îmi spunea că tatăl meu ducea o luptă înverșunată împotriva sistemului din România. — Păcat că drumurile ne-au fost despărțite de soartă. Bătrînul Valter a fost întotdeauna unul de-ai noștri, poate chiar primul care și-a ieșit din pepeni. Pe vremea aia puțini și-ar fi asumat riscul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai adus vorba despre asta. Omul din fața mea îmi era complet străin. Se părea că întrucât nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Așa ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te uiți la mine? Leagă-l odată, cum îți zic”. Așa că Dinu s-a trezit legat cu o frânghie de piciorul patului. „Bate-l cu cureaua acum, a strigat maică-sa îndârjită, bate-l până-i vine mintea la cap”. Înverșunându-se și el, frate-său și-a smuls cureaua de la pantaloni și a început să-l bată cu ea. Simțea loviturile pe mâini, pe umeri, pe spate și a descoperit îngrozit că pe figura aspră a maică-sii nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am întors și l-am observat. Imediat s-a pierdut în mulțime... Iar acum, cadavrul lui, luminat de stele, zăcea întins dinaintea mea. Eram, practic, doi necunoscuți, nu avusesem niciodată vreo pricină personală care să ne despartă, să ne înverșuneze unul împotriva celuilalt, și totuși ceva de dincolo de noi, o putere care se folosise de el ca de un instrument, lepădându-l acum pe o masă de piatră, sub cerul gol, îl făcuse să mă hărțuiască, să mă dușmănească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
respectăm adevărul, domnule Daniel. E neplăcut, dar îți ajunge și o singură oglindă ca să vezi cine ești, de fapt: un ins oarecare. Gata, comedia a durat și așa prea mult, nu crezi, domnule Daniel? Ei bine, nu, mi-am zis, înverșunându-mă la gândul că femeia din fața mea vroia să mă coboare ca să mă iubească. „Dar aviatorii tăi?” am întrebat-o. „Ce-i cu ei?” s-a mirat Laura, încruntându-și sprâncenele. „Ei nu sunt tot minciună?” A rămas pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o sprijinisem lângă mine de ciotul unei sălcii. Poate ar fi trebuit atunci să izbucnesc în râs. Vânătorul eram tot eu! Tot eu vânătorul și tot eu vânatul. N-am râs. În schimb, am azvârlit pușca în mlaștină. Degeaba mă înverșunasem. 38 (Din caietul de vise) Lumea aparține celor care au insomnii, așa credeam în adolescență. Pe atunci îi invidiam pe cei care nu pot dormi; îmi ziceam că în vreme ce alții dorm și visează, ei rămân singuri stăpâni peste străzile abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dau foc, să ardeți ca niște șobolani?” L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunându-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic. „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
urmează douăzeci de minute În care descarcă frenetic tot ce e În mașină pe motiv că „vrea doar să se asigure“ că a luat sterilizatorul pe care „știe sigur“ că l-a Înghesuit lângă roata de rezervă. Urmează o operațiune Înverșunată de reîmpachetare, punctată de mulți „fir-ar al dracu’!“, iar În final obiectele sunt Înghesuite unele peste altele cum Îi vin la mână. Ce rămâne este Îndesat În spațiul liber de la picioare, și-n față, și-n spate. Salteluța ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
el asta. Ce nu regăsise în Europa de Est erau doar covoarele și, în afară de Soarele nopții, care îl însoțea ca o luntre cârpită, totul era ață și plastic, și simboluri strivite sub încercarea de-a fi modern. N-avea rost să te-nverșunezi: lumea se schimba cu repeziciune, fără să cunoască încotro e drumul. Uneori reușea să rămână cu ceilalți și să țină direcția, ca într-o banchiză de pești, însă cel mai ușor se îndrepta singur, mergând ca un rac, înainte și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mă duc la bibliotecă, am spus că nu mai puteam continua cercetarea... doctorii îmi descoperiseră o boală gravă și plecam din oraș, să-mi pun în ordine niște încurcături, înainte de a mă interna... Acum știi, Galilei, de ce sunt atât de înverșunat. Nu-mi voi ierta niciodată că am fost atât de laș... De câte ori te aud vorbind despre Ana, simt o gheară în inimă... ― Ești, la fel ca mine, plin de regrete ca un burete care a stat în apă. Dar ești
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]