685 matches
-
nimic, cu-atâta ai rămas. Se năruie-n durere munții de iluzii, Se-neacă în noroiul scurs în urma lui Te trezești buimac prin multele confuzii, Cu gândul sfârtecat și gustul amărui. îți amintești? îți amintești? Râdeau cireșii-n floare, Crud înverzise iarba pe răzoare Când ai plecat să-ți cauți fericirea Mi-a plâns tăcută-n urma ta, privirea. Sângerând, se scuturau în soare, macii Nori se adunau învăluind copacii Sufletul mi-l bântuiau furtuni și ploi Ducând dorința de a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din perle de răcoare Să picuri cu tandrețe-n al meu gând! Te rog, iubite, să pornim departe, Să traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după moarte, Uniți desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că sunt ploaie roditoare Ce-nverzește un deșert uscat, Rouă-n dimineți, plăcută boare, Lacrimă de jar peste păcat. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată, Pomul vieții vesel fremătând, Versul plin de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna bunicii simțea fiorul și-l stăpînea neînduplecată. Aproape de gîrlă o ghionoaie dezlega în paltini sonorități rare. Plutea un fîșîit vag și răcoros care ne obliga să tăcem
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Eleșteului. Făcea valuri mari care goneau vietățile spre adăposturi. Bolboroselile apei ajunseseră plescăituri de fiară care se linge pe bot. „Nu duc pe nimeni În spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo, trântit În buruieni. Nea Mitu Păcătosul se ridică dintr-odată și Iedul chiar avu timp să-l apuce de umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
devine enervant. Vă închipuiți cum ar fi să mergeți la o bancă și să o întrebați pe casieră dacă îi place slujba ei și câte ore lucrează în mod normal? Sincer, uneori e chiar ridicol. Decolăm și văd cum se înverzește la față unul din bărbați. Sunt puțin agitată. Sper că nu o să vomite pe pantofii mei noi-nouți. S-a mai întâmplat. Credeți-mă, nu e de râs. Văd cum mâna lui strânge tare cotiera. Are încheieturile albe. Este, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă ajută. Doar ele sunt singurele ulițe prin care pot păși fără griji, ca de atâtea ori. Doar zmeiele frumos-colorate, înălțate aici de ea, mă mai pot face să zâmbesc din nou fără frică. Și doar frământările ei dulci îmi înverzesc sufletul ca primăvara iarba pe câmpii, căci mă simt ca un drumeț cu aripi neînvinse, călătoare, ca păsările când se întorc la cuiburi, nerăbdătoare, acasă. Doar mama, cu parfumul ei de grație și mister, misterul vieții sufletești, adânc, mă poate
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
există În atmosferă ceva mai sănătos, mai curat. În fața unei situații haotice, Încâlcite, ne imaginăm Întotdeauna că e nevoie de secole ca să ieșim din ea. Dintr-odată, apare un om și, ca prin farmec, copacul pe care-l credeam condamnat Înverzește din nou, reîncepe să dea frunze, roade și umbră. Acest străin mi-a redat Încrederea În oamenii țării mele. Nu le vorbește ca unor băștinași, nu le respectă susceptibilitățile și meschinăriile, le vorbește ca unor oameni, iar băștinașii se redescoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Un lucru, cel puțin, nu putea fi negat, și anume că ființele umane nu mureau, dar celelalte animale da. În ce privește vegetalele, orice om, chiar fără să știe deloc botanică, ar recunoaște fără greutate că, la fel ca Înainte, acestea răsăreau, Înverzeau, mai apoi se ofileau, după aceea se uscau, și dacă această fază finală, cu putrezire sau fără ea, n-ar trebui s-o numim moarte, atunci să vină cineva s-o explice mai bine. Faptul că oamenii de aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de apariția noastră, apoi izbucnește fericită, tati, te-ai făcut bine, după care îl examinează și adaugă, te-ai însănătoșit, nu? Altfel nu ți-ar fi dat voie să pleci, încearcă să se convingă pe ea însăși văzând chipurile acelea înverzite din fața ei în timp ce picioarele lui ca niște bețe de chibrit se prăbușesc în prag. Cu patru mâini, îl târâm la pat, părea că în ciuda slăbiciunii sale amărăciunea îi invadase trupul și îi dublase greutatea, Noga se întinde lângă el palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau flash-urile aruncate de armele soldaților noștri. Trăgeau direct spre noi și Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
noaptea-n cap, consumați o grămadă de apă, nu mâncați decât pește și acuma trântiți și ușa?! Vreau să plecați! Imediat să plecați! - Bine cucoană, plecăm! Da’ ne vrem banii înapoi, că nu ai respectat înțelegerea. Gâfâie, se înroșește, se înverzește: - Bine, o să vă dau banii, doar să scap de voi! C XIV De multe ori Cosmin o visa pe Sabina. N-avea cum să știe dacă arăta și se mișca exact așa. Oricum, de un lucru era sigur - din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul lumii. Degetele strivite vor înverzi și-n semn de recunoștință vor saluta cântând un imn luminii. Iarba se va ridica din tranșeele unde fusese îngropată. Florile din ronduri își vor plânge morții, altele norocoase vor învia după datina cea veche scrisă înainte de a se face
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
Când mașina a virat la stânga din șoseaua europeană ce duce spre Huși, apoi spre Albița, a intrat pe drumul pietruit care merge spre satul lui natal Cordeni. De o parte și de alta a drumului străjuit de nuci, vede ogoarele înverzite cu grâu, cu porumb și cu floarea-soarelui ce se unduiau în lumina blândă a soarelui și în adierea vântului. Acest drum îi era foarte cunoscut încă din copilărie, din adolescență și din nenumăratele întoarceri în sat, când venea să-și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și mai multe lucruri ciudate. Iar ziariștii, în numele publicului, vor să știe de ce se întîmplă ceea ce se întîmplă - și anume tot ceea ce se întîmplă. Pur și simplu, care este explicația : de ce oamenilor li se întîmplă să moară, iar pomilor să înverzească, de ce există criză și, mai ales, de ce sîntem noi, românii, în urma chiar și a bulgarilor la nu știu ce capitol de statistici internaționale ? și cum nici ei, nici publicul nu au timp de pierdut, trebuie răspuns scurt și precis. Dacă s-ar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească de-a dreptul prin văzduh; începu apoi să alerge de-a lungul malului până nimeri peste niște trepte alunecoase, înverzite de alge, de a căror existență părea într-un fel să fi știut. Ba chiar, cu încredere, și-a trecut mâna printr-un inel mare de oțel, care atârna de zid, cam pe la jumătatea treptelor. Apa rece îi muiase pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
artistul implicându-l, în felul acesta, pe lector în actul de reconsiderare a realității: A fi surprinde / a surprinde a fi / tu însuți surpriza sau: vapor fără porturi / tren fără gări / nor fără ceruri / eu fără mine sau: Buzele crinului / înverzite de iarba / pe care-atât de discret / o paște sau: Un munte / cum un uger / nemuls etc.). Poetul selectează segmente ale realității, cărora le dezvăluie sensuri, definindu-le (Izvoarele au un limbaj strict./ Ele ne silesc să-ngenunchem / spre a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
familia Pârțac nu mai încape în garsonieră. Meritul îi aparține în totalitate domnului Hanibal Pârțac care, având apartamentul aproape de calea ferată, de câte ori fluieră trenul crede că e poliția și suflă în leul gonflabil. Acesta, în ciuda alcoolemiei ridicate, refuză să se înverzească, continuând să crească ca și ficatul fostului suflător în sticlă care, în urma disponibilizărilor, nu mai suflă decât în țoi, dorobanț, cinzeacă și alte unități metrice de măsurare a volumului. Vă întrebați, firesc, de unde bani pentru creșterea neabătută a leului?!? Simplu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
oportunități considerabile, între care economia de timp, de personal și de bani. Cu banii economisiți vom putea tripla plata celeilalte jumătăți de oră care, devenind prețioasă ca valoare ne va ridica mult mai pe vârfuri în sondaje. Văzându-mă puțin înverzit de emoție, colegul s-a oprit brusc, aplecându-se. Da ! Sacoșa cu spanac era la locul ei. − De ce ți-ai depus demisia ? - m-a interogat de sub birou. Din exces de furie, i-am răspuns. Mă depășeau clasicii. Sigur că te
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Iese vesel Moș Martin. După multe luni cu gheață Fără haine și căldură Într-o bună dimineață Iese ursul în natură. Are o surpriză mare Când privește-n depărtări De la el și până-n zare, Totul e plin de culori. A-nverzit din nou natura Peste tot adie vântul Și cu multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n gura mare ” Primăvara a venit!” O săgeată se-nalță spre apus Condamnare
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
ploaia se oprește o clipă și în aer plutește o liniște nefirească. M-a mirat doar cantitatea destul de mare a proviziilor de alimente din magazie. În spatele gării am descoperit, ascunsă printre urzici, o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa se înverzise și prinsese parcă o pâclă. Probabil, nimeni nu mai băuse din ea de multă vreme. Am curățat-o, fiind însetat, după care am mai dat o raită prin toate încăperile. Pe telegraf, ca și acum, era un strat gros de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ni s-a făcut silă și am căutat să ieșim cât mai repede din ferigi. Am ajuns mai întîi la un mormânt. Era o movilă lunguiață, invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de piatră, înverzită de licheni, ne-am dat seama că ne aflam de fapt dinaintea unui mormânt. După aceea am mers o vreme printre mușuroaie imense care păreau mușuroaie de termite. Sau vor fi fost tot morminte? N-aveam de unde să știm. Ne
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se va odihni sub umbra ramurilor lui 24. și toți copacii de pe cîmp vor ști că Eu, Domnul, am coborît copacul care se înalță și am înălțat copacul care era plecat, că Eu am uscat copacul cel verde și am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit, și voi și face." $18 1. Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. "Pentru ce spuneți voi zicătoarea aceasta în țara lui Israel: "Părinții au mîncat aguridă, și copiilor li s-au strepezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor. 7. Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei. 8. A doua zi, cînd a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, și copsese migdale. 9. Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, și le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă și să-și ia fiecare toiagul lui. 10. Domnul a zis lui Moise: Pune toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Iarna Vine iarna dinspre munte, Cu steluțe albe-n frunte, Cu cojocul gros pe ea Și cu pătura de nea. Și cum vine, cum pășește, Totu-n cale amorțește, Pân la primăvară - vară, Când totul va-nverzi iară! Iarna aspră Iarna noastră e cam aspră, Nu putem ieși din casă; Afară e ger cumplit, Totul este amorțit. Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Stihuri pentru toamnă Friguroasă și ploioasă, Venind, fluturând și alungând Păsărele frumușele și insecte
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
viitor. - De cel mândru nu mă tem, pe cel smerit nu-l disprețuiesc. - Gloria e doliul fericirii, un fel de moarte in vitrio. - În interiorul omului nu sunt frontiere. - Nici o furtună nu poate împiedica un arbore, la timpul lui, de a înverzi. - Să mă urască dar să se teamă de mine - Privesc înapoi la stârvurile zilelor mele, dar din grădina amintirilor, din când în când, înfloresc trandafiri de diferite culori, iar deasupra tuturor sunt cei cu petalele negre ca timpul trecut, deși
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]