4,923 matches
-
răsăritului, odată cu refluxul apei din țevi. Aksinya se șterge potolit la fund, refugiindu-se apoi nervos, ca de fiecare dată, pe capacul de wc. Aruncă un pumn de țărână peste sicriul din baie și se uită ca și cum ar aștepta să învie ceva - o afinitate stranie pentru frații Zeiss, probabil, sau pentru arta fotografică. Tremură un pic și se ghemuiește în liniște sub chiuvetă. Robinetul picură un clocot, un vârtej - apa e o forță, drept ilustrare un haos microscopic, o anumită tristețe
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
există o pădure, că lumea este ceva real în capul lui și că în laboratorul creierului lui se nasc modele care trebuie aplicate lumii în scopuri corective... „Imbecilii sunt chi nuiți de ideea reînvierii“, mai spune Bernanos. Ei bine, au înviat, s-au reîncarnat, a doua venire, paradisul psihanalitic sunt ale lor... * Patetic, Bossuet ne rezumă disperarea: „Privesc înspre viitor, ce nesfârșită lume în care eu nu exist. Privesc în urmă, ce înspăimântătoare ordine a lucrurilor din care eu nu mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cei ce vor veni după noi să nu mai aibă nevoie de haine, de lemn, de apă, de hrană, de energie electrică... Vom fi pregătit în sfârșit drumul ființei spirituale de după om. Asta dacă nu va fi mai palpitant să înviem. * Două forme de stres ale ființei: nașterea și viitorul. * Logica, pentru că explicită, este ucigașă: în ființă joacă rolul morții din natură. Odată articulat gândul acesta, rămâi preț de o secundă rege peste spiritul resemnării - și începi să trăiești ca un
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fiecare an, cîntarea grecească era acompaniată de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele liturghiei, îi răspundea un cor straniu, de o forță ce amintea vuietul mării. Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din sute de piepturi, acoperind toate zgomotele naturale și umane din preajmă; locuitorii cartierului trebuie să fi tresărit speriați. S-a văzut atunci că
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
alegoric al unei femei, o tânără frumoasă, reală și uriașă. O mulțime de bărbați netrebnici o pângăresc, pe rând, iar scena este descrisă cu tot naturalismul inerent unui viol colectiv. La fel de teribilă și de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului. Adesea, mici jocuri sunt cusute ca mărgelele în firul narativ, de pildă "Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii, iar cel care îl conduce, Nichi
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
de epocă. Ca să înțelegi filmele lui Tarantino, trebuie să le lași să te ducă acolo unde vrea regizorul. Mașina nu este doar un artefact, ci este o anumită senzație, un sentiment, un gust, ce mai încoace și încolo, o epocă înviată printr-o abilă mișcare de baghetă a magicianului. În plus, fetele sunt la curent cu întreg repertoriul de filme de acțiune gen Vanishing Point (1971), pomenit a doua oară. Film de cult al anilor '70, în regia lui Richard C.
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
registru foarte variat de accente burlești amplificat de talibanizarea elementului autohton și piesajul rural de o sărăcie odioasă. Ca și în urmă cu 55 de ani, românii privesc venirea americanilor ca o misiune mesianică, unul chiar rostește un "Cristos a înviat", iar primarul le închină "petrecerea asta de umili robi ai lui Dumnezeu". Problema căpitanului Jones este pasată de la un minister la altul într-un carusel al jemanfișismului autohton, iar cînd cineva nu cedează se propun, în spiritul tranzacțional care este
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
nu notează greșelile lui Beckmesser bătând la calapod, ci la o veche mașină de scris. La fiecare bătaie cad din tavan adidași albi - însemnele cizmarului modernist. Celebra bătălie între locuitorii orașului e o bătaie cu vopsea, pe parcursul căreia statuile clasicilor învie și participă cu frenezie la luptă. După care, la începutul actului III, clasicii se refac în fundalul camerei lui Sachs: întind rufe, se uită la televizor sau citesc ziarul; Wagner mângâie îngândurat o lebădă grăscioară. În vremea asta, Sachs, aflat
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
la modelul Glossei eminesciene, pe mici dimensiuni însă, lăsați să se vadă pe hârtie o limbă română defectuoasă în cele doar cinci versuri, dus și întors: Stau în mine, lumea nu știe/ Cât asud gândind o mie/ Sub condei esența-nvie/ Umplând golul de hârtie/ Râuri rând stau mărturie.// Râuri rând stau mărturie/ Umplând golul de hârtie/ Sub condei eseța-nvie/ Cât asud gândind o mie/ Stau în mine, lumea nu știe". Se vede cu ochiul liber că în versul întâi este
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
în versul întâi este o silabă în plus. Iar în al doilea vers, nedumerirea asupra sintagmei "gândind o mie". O mie, gândind? O mie de ce? O mie de ipostaze? O mie de râuri-rânduri? O mie de nuanțe ale esenței, care învie într-o mie de citiri? Să încercăm a repara formal și a da un oarecare sens, ritm și logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
care învie într-o mie de citiri? Să încercăm a repara formal și a da un oarecare sens, ritm și logică textului dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în mine, lumea știe". Și varianta propusă de mine e
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
dvs. ambițios, astfel: Stând în mine, lumea știe/ Cât asud gândind o mie -/ Râuri-rânduri, mărturie/ Sub condei esențe-nvie/ Umplând golul de hârtie". Acum să verificăm, pe drumul de întoarcere, dacă glossarea funcționează: Umplând golul de hârtie/ Sub condei esențe-nvie/ Râuri-rânduri, mărturie/ Cât asud gândind o mie -/ Stând în mine, lumea știe". Și varianta propusă de mine e vizibil trasă de păr, limba e nefirească. Dar măcar arătându-vă unde varianta dvs. șchioapătă, o să vă concentrați atenția și o să operați
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația '60. Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
figuri materiale, de a-și face inteligibile efuziunile prin tropi circumscriși, evident, unei convenții literare, dar nutriți cu ardoarea de ucenic perpetuu a convertitului. Prospețimea intervine prin nuanțarea plină de rîvnă cu care e tratat modelul: "Picură-mi, Doamne, timp înviat în inimă, fă-mă îmbrăcat în/ înger. Fă să ardă cu flacăra dragostei ceara translucidă a sufletului meu care este orb./ Stau pe un scaun de un deget, la o masă de o palmă, închis/ în mine, fără să mișc
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Vasile Andru, care este cartea care v-a chinuit cel mai mult? Și care este cea pe care o iubiți cel mai mult? - Scrierea unei cărți, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon - adică devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator ( văzut din afară) - eu îl resimt ca pe o șansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru. Dar înțeleg, bună doamnă Angela Baciu, că ați vrut să
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
obicei bine instalat. Atît de bine instalat, încît Caragiale putea glumi copios pe temă în savuroasa bucată O cronică de Crăciun, cronică transformată din greșeală în cronică de Paști și pe care Caragiale o făcea să înceapă așa: "Christos a înviat! De la un capăt al globului la cellalt, din răsărit pînă-n apus, de la miazănoapte pîn' la miazăzi, în sunetele triumfale a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
la miazăzi, în sunetele triumfale a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din cele mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
sufletul său atât de Încercat. După ce a trecut peste momentele, zilele și anii În care moartea i se părea a fi la doi pași și chiar se Împăcase cu ideea morții ca o pedeapsă ori ca o izbăvire și după ce Înviase din morți cu ajutorul celor doi Îngeri pământeni, așa cum avea să-i numească toată viața sa, ajuns la cinci decenii și jumătate privea cu nostalgie cum galbenul-pal și ruginiul câștiga teren asupra verdelui-umbros și confereau pădurii domnești o cromatică plină de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
părinții și copiii mei ...” Sau, mult mai precis, un contract trucat, Maroc, execuție În pădurea din Poiana Alexa. Atunci, Ștefan văzu cum trupul securistului a fost scuturat și Înfricoșat ca la vederea unei stafii, a unui drac sau a unui Înviat din morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dreaptă și a rostit cu lacrimi mari În ochi și cu vocea unui om care, puternic surescitat, dorea să mulțumească deopotrivă Domnului din ceruri și omului de pe pământ: Vă mulțumesc În genunchi pentru marea minune făcută pentru mine, m-ați Înviat din morți, vă mulțumesc, vă mulțumesc! Doamne care știu că mă iubești și că m-ai iubit din totdeauna, te rog dă-mi puterea să finalizez biserica din Girov, ca un mic semn că m-ai lăsat În viață și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
i s-a făcut milă. I-a dat un ziar mai mic, să-l facă tot bastion. Bastionul luptei împotriva libertății de a gândi. Cornel Nistorescu a revenit la conducerea unui ziar cenzurând. Marele gazetar a murit, iar astăzi a înviat un mic Ciucurel Pasha. Exigent și atent la detalii, dușmanul locurilor comune și al subiectelor supte din pix, era temut și respectat cât a condus Evenimentul zilei. Ne făceam mici când venea în ședințele de redacție și se întâmpla să
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Câteva investigații în curs și criza economică l-ar putea îngenunchea, iar Sorin Ovidiu Vântu trăiește live acest coșmar. A spus recent că ideea falimentului îl sperie. Vineri, SOV l-a numit director editorial la Cotidianul. și cum speră să învie cel mai mare jurnalist mort în viață? În doi pași. Pasul unu: îl dezgroapă pe Ion Rațiu, un simbol al democrației, și îi închină un omagiu. Pasul doi: îngroapă o anchetă despre securism, despre turnători, despre Petru Romoșanu, amicul său
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cele din urmă, moș Dumitru l-a luat deoparte pe Pâcu și l-a întrebat: Ia spune-mi, Pâcule, ce îi adevăr și ce îi poveste în istoria din noaptea asta? Că tare nu-mi vine a crede că o înviat moarta ceea și că nu s-o prefăcut în strigoaică...Cică strigoaicele îs mai rele ca strigoii...Ele iau mana vacilor și nu mai papi lapte cât îi lumea și pământul... Așa o fi, Dumitre, dar fimeia lui Surcică o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
moarta ceea și că nu s-o prefăcut în strigoaică...Cică strigoaicele îs mai rele ca strigoii...Ele iau mana vacilor și nu mai papi lapte cât îi lumea și pământul... Așa o fi, Dumitre, dar fimeia lui Surcică o înviat de-adevăratelea și nu s-o prefăcut în strigoaică...O trăit până hăt încoace. Drept îi că nu-i erau toți boii acasă, dar Surcică o dus casă cu ea... Adică cum nu-i erau toți boii acasă? Intâi nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să Îngîndureze. Sunt prea multe și nu avem aici răgazul să le comentăm. Mă pasionează Însă, de decenii, judecățile lui Solomon („și tu ai dreptate!”, sau Cercul de cretă caucazian - dramatizată de Brecht). Revista ComunIQue: Credeți că există posibilitatea să Învie pe aceste meleaguri modus vivendi al interbelicii? Bogdan Ulmu: Mi-aș dori cu ardoare! Dar, lucid vorbind, nu cred. Revista ComunIQue: Ce piesă ați dori să puneți În scenă Înainte de sfârșitul lumii? Bogdan Ulmu: Revizorul de Gogol; Rața sălbatecă a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]