1,078 matches
-
națiunilor în Europa și a autodeterminării conștiinței lor naționale. În al doilea rând, această utilizare a termenului pentru Bucovina avea menirea de a trezi conștiința românilor de aici și de a promova procesul de emancipare spirituală a lor, de a înviora autonomia vieții morale. Vorbind despre puterea tradiției moștenite, despre continuitate în viața unui popor, Alexandru Hurmuzaki definește, în spiritul lui Lazarus și Steinthal noțiunile de “personalitate”, “rațiune” și “moralitate “. El scria că “fără națiune nu este omenire, fără naționalitate nu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
câinele, cred, plictisit de mine. De altfel, în timpul drumurilor cu bicicleta, câinii erau mereu un real pericol. Cacica ne primi cu un soare teribil, însă din fericire, efectele lui erau atenuate de mersul pe bicicletă. Gândul răcorii din salină ne înviora. Așteptând formarea unui grup mai mare, am admirat - pe bună dreptate - catedrală catolică din 1904, cărămizie, în stil gotic. În salină, trecând peste emoțiile coborâșului prin culoare de acces săpate în sare, am ajuns la un altar folosit de mineri
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
îl transportam în grădină, pe c bancă. Nu știu cine i-a dat lui Burcea o trompetă. Încetul cu încetul Burcea a învățat să cânte, la trompeta aceea militară, "Tatăl nostru". Cânta greu, destul de fals, dar sufletul lui de tânăr mutilat se mai înviora. Nu avea importanță că era fals, cine trebuia să-l audă l-o fi auzit. Mie îmi venea să plâng, dar îmi rețineam lacrimile. Tatăl nostru, cântat astfel, la trompetă, a însemnat, pentru mine, cât toată durerea pe care o puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să o citească: Grand Hôtel „Victoria Română”. Dau pagina și parcurg în viteză următorul pasaj, subliniat cu o linie groasă de creion: „... Deodată sar în picioare... zgomot mare în uliță! Merg degrabă la fereastră. O suflare răcoroasă de afară mă înviorează... Cadranul transparent de pe foișorul de foc arată unui și un sfert... Când au trecut trei ceasuri? ... Am ațipit, prin urmare?... Ce e în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e o petrecere populară la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a absorbit; dar el este topit în unitate, datorită gândirii catolice care o întrepătrunde și o domină. Nici Biserica nu se mulțumește cu asta. Acțiunea sa benefică nu se oprește aici. Dacă vreodată slăbiciunile umane par să ia avânt, Dumnezeu înviorează alte suflete deosebite care reîncep bătălia pentru triumful civilizației creștine, iar Biserica scrie pagini memorabile ce marchează istoria popoarelor. În 1077, la castelul din Canossa (Italia N.), civilizația și barbaria încă se mai înfruntau, față în față. Henric al IV
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ai Divinei Providențe alcătuită din preoți și frați religioși, fără nici o haină sau semn distinctiv. Congregația, aprobată de episcop în 1932, obține Decretul de Laudă în 1949 și Aprobarea Pontificală definitivă în 1956. „Scopul special al Congregației este de a înviora în lume credința și încrederea în Dumnezeu, Părintele tuturor oamenilor, prin abandonarea totală în grija Providenței Sale divine pentru toate cele necesare vieții, după învățătura Domnului: «Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte vi se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sus. Se simțea ca un muribund care își revine la viață atunci când cineva îi umezește buzele cu apă. O căldură bruscă îi străbătu trupul ca un fior inexplicabil ce semăna cu un drog puternic injectat intravenos. După câteva minute se învioră cu un duș rece lăsând prosopul alb să-i cadă alene din mâini. Ar fi vrut să dea cu piciorul în ceva de pe jos, dar nu găsi nimic. Apa de la duș o trezi la realitate. Ar fi vrut să doarmă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era ultima soluție să o facă să uite de toate necazurile avute. Spera ca afacerile să-i meargă bine, să se realizeze așa cum își dorea. Ce fericită ar fi fost să-l aibă pe Alin cu ea! Gândul acesta o învioră brusc, o aduse la realitate din starea aceea de parcă ar fi fost o navă aflată în derivă și departe de țărm. Era o femeie puternică. Încercă din răsputeri să nu-și piardă speranța. Vroia să-și găsească sensul vieții pentru ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
soare. Perna, proaspăt înfățătă și înfoiată în fulgi de lebădă o strângea la piept că o mamă pruncul său și îi dădea o senzație de nedescris. Așternutul patului neșifonat îi părea plin de nuferi calzi când soarele strălucește peste ei, înviorându-le existența, iar somnul liniștit venea ușor și pe furiș. Viața îi părea frumoasă ca atunci când nu te mai saturi să privești stelele pe cer sau azurul unei dimineți care te încântă. Nu mai exista nici o mamă mai fericită ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căutai În pădure la ceasul acela? — Sunt... Simeon vorbea cu greutate. Buzele, limba Îi erau um flate și uscate. De-abia le putea mișca. Călugărul le făcu semn celorlalți, care Îi turnară În gură puțin din lichidul amărui. Rănitul se Învioră și continuă: — ...Sunt un cioplitor În piatră și m-am rătăcit. De câteva zile și nopți mă tot Învârt prin pădure. — și? — și am auzit zgomote, zăngănit de arme. Era unul Îm potriva mai multora. Am vrut să-l ajut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
veche o mână de frunze proas pete pe care le așternu peste răni, după care le legă strâns cu o pânză curată. Apoi Îi turnă pe gât, dintr-o sticluță, un lichid roșiatic și, ca prin minune, fața bolnavului se Învioră, ochii i se deschiseră și buzele arse de febră murmurară: — Ce-i cu mine? Unde mă aflu? — Stai liniștit, fiule. Vocea sihastrului era de o blândețe neobișnuită. — Stai liniștit. Ai curaj și nădejde În Dumnezeu. El te va ajuta așa cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cântec, în poemă, în piatra sculptată, în pânza pictată, ca și în faptă. Fără el am fi sarbezi". Cartea cuprinde o suită de compoziții de factură memorialistică, în care povestirea/narațiunea (uneori chiar narațiunea confesiune) este atotputernică, alternând cu descrierea înviorată de dialog. Aceste compoziții-amintiri, ca "scriituri nonficționale", aparțin "literaturii trăite", constituindu-se într-un "gen hibrid" situat între literatură și istorie. Ca "literatură de frontieră", "paraliteratură", "literatură fără ficțiune", "literatură secundă", aceste scrieri ar defini "un tărâm al nimănui, neputându
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu m-a bătut nici atunci când am reușit s-o scap din mâini și să-i deranjez tastatura. A spus doar atât: Vezi c-ai făcut-o lată, de astădată! Eu am început să plâng, dar îmbrățișarea sa m-a înviorat și l-am sărutat cu multă dragoste. Pe el l-am impresionat și emoționat, mi-a zis cu ochii în lacrimi: Scumpa mea fetiță! Zburdând am ajuns acasă fiind cea mai fericită ființă de pe pământ. N-am scos o vorbă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
lungi liste de pomenire a celor trecuți la cele veșnice din timpul celui de al doilea război mondial. Deodată atmosfera s a schimbat. Râuri de lacrimi au brăzdat fețele mamelor și fraților celor pierduți pe front. Pentru a se mai înviora situația, domnul director s-a adresat cadrelor didactice prezente să-și înceapă programul. Învățătoarea mea s-a apropiat de mine și mi-a zis: Du-te tu, prima și recită așa cum știi tu de frumos! M-am dus lângă monument
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pește; nu numai noi am cărat „căchițele” de fân, ci și alde moș Costică Pârțac și Alexandru Pârțac, vecinii noștri și Ghiță Nașcu și Dumitru Vieru, toți, toți au cărat căchițele cu fânul adunat iar ploaia căzută săptămâna trecută a înviorat iarba și fâșlerul din jurul iazului a crescut o frumusețe, numai bun să-l pască cu poftă ghițăii și cârlanii. N-ar fi bine să duci tu cârlanii și ghițăii acolo la păscut? spuse Gheorghiță gândindu-se că el s-ar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ce oraș interesant e Iașul! Monumentele vechi de aici sunt admirabile. Iașul este Oxfordul românesc. Cred că ar trebui să se facă totul pentru ca să-și păstreze caracterul intelectual, oxfordian, pe care îl mai are încă". Primăvara, cupola cerului matinal ne înviorează. Din adâncul translucid scapără stele, ele însele schimbate parcă de o altă lumină, este cea a Cetății pe care o privesc de sus, de pe colina Copoului și îmi pare că este strălucitoare, eternă ca splendoarea bolții din care curge seninul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
multe straturi temporale, așteaptă să vadă și el lumina, să se bucure încă de viață, așa cum cineva s-ar trezi dintr-un somn lung și plin de vise la odihna ființei din prezent. Sub seducția acestei clipe, trecutul orașului se înviorează, prinde să respire odată cu oamenii demni de a-l privi în intimitatea lui, de a-l prețui cum se cuvine. Ar fi această clipă un fel de metafizică a odihnei, surprinsă în ipostaze umane, cu sentimente dintre cele mai adânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
59). Fin analist al structurii psihice, tot Radu Ionescu surprinde dramă artistului supus unor stări contradictorii, de supliciu: „Luptând cu el însuși și împotriva lui însuși, el continuă să creeze acele imagini pitorești, asemenea unui haos organizat, pe care le înviorează cu pete de culoare” (p. 62). O fire bivalenta observa și Ion Alex. Angheluș - poetul Hușilor: „prima oara era iritat, palid, răvășit, neliniștit, sumbru”, „a doua oară, aprins, vibrând în fața peisajului hușean”. Aidoma, Mircea Deac îl caracterizează „ca om și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ființe mici, Emil Botta, care debutează aici în 1929, Virgil Gheorghiu, Eugen Jebeleanu, Geo Bogza, Maria Banuș, Mihai Beniuc, Cicerone Theodorescu, George Lesnea. Atenția constantă acordată tinerilor scriitori nu e însă decât unul dintre mijloacele prin care revista încearcă să învioreze atmosfera literară din epocă. Un altul e ingenioasa inovație publicistică prin care Arghezi a reușit să-și exprime propria viziune despre relația dintre viață și literatură: tableta. Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
am oprit la un bar, unde ni s-au oferit, fiecăruia, câte un pahar de apă cu gheață și mici prosopele din bumbac de un alb imaculat, umede și reci...Cu ele te ștergi pe mâini, pe față și te înviorezi, oboseala dispărând ca prin minune. Li se spune „hoshiburi”. Cafeaua este foarte bună, ai lapte și zahăr la dispoziție, poți folosi cât vrei... De cum am pășit în afara aeroportului ne-a învăluit căldura umedă de afară. Impactul e foarte puternic, te
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în afara aeroportului ne-a învăluit căldura umedă de afară. Impactul e foarte puternic, te simți ca într-o saună, noroc cu mașina care ne așteaptă în apropiere și în care ne refugiem la umbra și răcoarea aerului condiționat care ne înviorează. Drumul de la aeroport până în orașul Asakusa este minunat, autostrada este lină ca în palmă. Doamne, ce autostradă! Seamănă cu o grădină botanică... Copaci înfloriți ne însoțesc, prietenește, calea, înveselindu-ne inimile. În sfârșit, am ajuns la destinație, hotelul Blue Wave
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
numai că scaunele au spătar. De fapt, e un mic bazin cu apă rece, având în mijloc o masa octogonală pe care îți poți pune sticla cu apă sau cutia cu suc. Răcoarea apei îți dă o stare de bine, înviorându-te. Seara, la cină, am fost serviți după reguli franțuzești: cu tacâmuri de argint, vin roșu franțuzesc, bere rece la halbă berea japoneză Kirin, iar aperitivul și restul felurilor de mâncare a fost o combinație reușită între mâncărurile franțuzești (pe
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bucuria altora (e și bucuria mea), pulsul de viață nobilă, pe care tu o înnobilezi, toate m’au buimăcit. Odaia ta, cu cele șase crisanteme galbene, străjuind fotografia ta, îmi pare că-ți primește salutul amintirii și că s’a înviorat; biuroul iluminat tare, singur, păstrează cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn și plin de consimțire. Ai populat casa întreagă cu nume, ființe vii și cu năstrușnica ta gospodărie. Cere mai bine adresa unei spălătorese pentru lucrurile de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fac cîte o pauză de lectură, jos la bufetul Bibliotecii Academiei, îl văd pe șerban Cioculescu șuetînd cu vervă inlasabilă și contagioasă. Am ajuns să cred că aceste conversații constituie gimnastica sa zilnică și că ele îi întrețin și-i înviorează spiritul, a cărui vivacitate nu încetează să mă uimească. Aparent mai puțin dotat fizic decît ceilalți „mari interbelici”, le supraviețuiește. Secretul vieții sale lungi să fie acela că, după cum spunea un poet, „timpul pierdut e cel mai cîștigat”? Dacă aș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
constă „titanismul” marelui compozitor. În faptul că opera sa eminamente patetică e construită pe o puternică aspirație la demnitate a ființei umane, pe care, dacă pot spune așa, o reabilitează sonor. Alții (Haydn, Mozart, Brahms) mă uimesc, mă încîntă, mă înviorează sau mă relaxează. Singur Beethoven (am remarcat asta și aseară ascultînd „Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră”, interpretat de Radu Lupu) mă răscolește, îmi tonifică sufletul și-mi dă un sentiment de maximă rectitudine morală. Simt cum voința mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]