1,373 matches
-
în colaborare, în înțelegere, în perfect acord; - peste mână, anevoios, incomod, dificil (de obținut, de realizat, de efectuat); - a bate (sau a da) mâna (cu cineva): a se înțelege cu cineva (în privința unei tranzacții); a face un târg, a se învoi (din preț), strângându-și mâna (în semn de pecetluire a tranzacției încheiate); - a(-și) da mâna (cu cineva): a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; a se alia, a colabora. - a putea (sau a fi bun
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Cu o ialoviță grasă Și c-o copilă frumoasă. Deliul Dacă-l vedea, El la masă că-l poftea. El deliul suduia Și din gur - așa-i zicea: Ah! deliule spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, Cu mâna se aținea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
discuiat ușa ș-a intrat în casă și smăul văzând c-a intrat în casă i-a zis: - Femeie, dă-mi o cofă de apă că ți-oi da averea cea mai mare. Trei cofe. Se îmflă, plesnește vasul. Se-nvoiește femeia să trăiască cu smăul și să nu-i omoare feciorul. Se face bolnavă. Miere de urs. Pădure și casă frumoasă. Când făcuse D-zeu lumea. Doi frățîni: Sf. Soare și Sf. Lună. Nu mai era lume pe pământ, numai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plăcere Precum legea te cere, Petrecând numai firește Să mântuiești sufletește. No. 57 Sunt smerită și supusă, Lumea mă vede prea rar, Căci în colțul vetrei pusă Făcând foc petrec amar; Soart-așa mi-au fost aleasă, Dar cu toate mă-nvoiesc - De - asta tot cenușăreasă Mititică mă numesc. Surori am, capul nu-și bate, Mă strig care mai întîi, Câte slujbe le fac toate Și le scoț la căpătâi; Grijind slujesc toată casa Supusă pân-la pământ, Și mica cenușăreasă Sluga Dtale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi despărțite de bob. Și vor fi mai multe paie decât grăunțe, mai mulți chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu. Prea multă vreme această lume s-a învoit cu răul, prea multă vreme s-a bizuit pe iertarea cerească. Era de ajuns căința, totul era permis. Și pentru căință, oricine se simte puternic. Când o fi să fie, o s-o simtă, în mod sigur. Până atunci cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
clătină ușor acuzator un deget bondoc spre domnul Robichaux. Acum l-au băgat într-un closet. Și mai urmează să-l dea afară din poliție. Agentul de stradă Mancuso tuși cu tristețe. — Poate m-am aprins puțin prea tare, se învoi să recunoască domnul Robichaux. — N-ar fi trebuit să te-arestez, șopti fornăit Angelo. Eram nerfos. — A fost numa’ vina mea, spuse doamna Reilly, pentru c-am încercat să-l protejez pe Ignatius. Doamna Reilly își întoarse fața albă, pudrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Începutul serii Îmi spuneam: o să trăiesc cu ea, m-a făcut mai fericit În cîteva ceasuri decît Tina În cîțiva ani, dar nu prevăzusem că Vișnu Își va face apariția Înainte de ivirea zorilor pentru a pune lucrurile la punct. Se Învoia să mă lase să mă zbengui cu o englezoaică născută În India Înainte de asasinarea lui Gandhi, dar cu condiția să nu uit că falusul și vulva sînt simbolurile cuplului etern Șiva-Șakti. „Noi sîntem soarele și luna“, Îmi spunea Melissa, „sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stau prea aproape de el. — De ce? Sunt timidă, zise ea cu sinceritate. Și cucuiul... — A dispărut deja... — Minți, Îl simt... — Ai bătut atâta drum până la San Francisco ca să stai În spate? Treci În față, e Întuneric beznă oricum. Desert Rose se Învoi În cele din urmă. — Dar, te rog mult, fii atentă la reacțiile lui de acum și până ne Întoarcem la New York. Aș vrea să-mi spui dacă ți se pare ca e Îndrăgostit de mine. — S-a făcut, o să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care să-mi demonstreze că ai găsit așa numita viață adevărată. În afară de asta, vîrtejul de spaimă și Îndoială de sine pe care simpla mea cerere ți l-a produs e plată Îndeajuns pentru mine. Batem palma, domnule Wakefield, dacă te Învoiești la aceste condiții. Îți dau un an. Este o ocazie nepămînteană, dar acum, că existența mea a fost probată științific prin existența găurilor negre, Îmi pot permite să fiu un pic mărinimos. Wakefield cîntărește aspectele practice ale căutării sale. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mînă și Îi răcnește lui Wakefield ceva cu „nu pot veni la cină“ și „cauțiune“ Înainte de a o porni În fugă spre parcare, urmată de Milena care aleargă cu greu pe pantofii ei cu tocuri Înalte. Wakefield și Doris se Învoiesc asupra unor cîrnați polonezi și fuga la culcare. Întors În camera lui, Wakefield nu-și găsește somnul. Întîi, aude voci mînioase, cîini lătrînd, apoi zgomot de geamuri sparte și ceea ce pare a fi sunetul veselei sparte de pereți. Apoi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul pofticios Nu se lasă de urs scos Și văzându-l mititel Ursul se-nvoi cu el: Hai să împărțim, măi frate, Mura asta-n jumătate. Cerul Adesea atât de-albastru e ceru-n primăvară Că pot citi într-însul ca într-o frunte clară. Dar când se-arată norii el prinde să se-ncrunte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
început să mă-ngrijorez tot mai mult, și atunci am auzit că sună de intrare, și știam că începe ora de fizică, și am vrut să mă ridic de pe scaun, dar Vasököl mi-a spus să rămân, că m-a învoit el de la ora următoare, și atunci chiar că m-am speriat, nu mai făcuse așa ceva pentru nimeni, și probabil că mă făcusem palid de tot, pentru că Vasököl imediat m-a întrebat, ce am de sunt așa căcat pe mine, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mama pe umăr și i-am spus ceea ce-mi spusese și mie Vasököl, proful de geografie, la școală, când în pauza mare m-a chemat în cabinetul cu material didactic, ca să-mi dea vestea cea rea și să mă învoiască pentru ziua aia, i-am spus, deci, să se liniștească și să nu mai plângă, viața merge înainte. Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână, i-am spus, rămânând cu mâna Întinsă spre el. Este mâna lui Krog. El făcu semn că nu, dar zise da, și a trebuit să repet de mai multe ori jocul ăsta până ce Înțelese că nu doream să mă Învoiesc cu el, ci doar să-i arăt că făceam semne deosebite pentru același cuvânt. Pentru aceeași voință... Da și nu sunt cuvintele de putere. Cele mai puternice. Cu ele te cerți sau cazi la pace. Cu ele pornești la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe urma voastră, la fel o să-i legați? ne mai Întrebară. Le-am zis că da. Iar ei: - Hai, atunci, că vă ducem unde vreți. Numai că vrem să stăm alături de voi și când o să vă legați vrăjmașii. Ne-am Învoit, iar ei s-au pus În fruntea noastră și au pornit În fugă spre Miazănoapte. Deja trecuse de miezul nopții. Nu merserăm prea mult și, În fața noastră se deschise o viroagă Îngustă pe care abia dacă ai fi văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au fost izgoniți aceștia din rai, din pricina ispitirii Evei de către satana, apoi cum puse Dumnezeu pe arhanghelul să păzească cu sabie de foc tărâmul fericirii, apoi cum diavolul îi ceru lui Adam să-i dea făgăduială în scris ca să se învoiască să-l lase să lucreze pământul, ce diavolul zicea că e al lui, în schimbul copiilor pe care-i va avea. Adam puse mâna pe o piatră și urma mâinii lui rămase întipărită pe acea piatră și acesta fu înscrisul dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îl rugă pe primar să-i dea câteva zile libere. Primarul nu o refuza niciodată, când avea nevoie, se știa că este o fată harnică și serioasă la locul de muncă iar el făcea în așa fel ca atunci când se învoia, să nu aibă prea mult de lucru. Dacă era vreo urgență o înlocuia chiar el; răspundea la telefoane și se descurca destul de bine și la mașina de scris. Au plecat la oraș a doua zi, dis de dimineață, la o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îngândurată, tristă, fără chef de nimic. Doar cuvintele de îmbărbătare ale lui George o mai țineau pe picioare. Tatăl ei nu o mai întreba nimic; ce face, unde se duce. El nu știa că este însărcinată, nu știa că se învoise de la serviciu pentru a merge la doctor, era preocupat cu munca; era toamnă, trebuia să culeagă porumbul și să taie cocenii de pe câmp. Pleca dimineața și venea seara târziu. În sfârșit, au mers și la ginecolog. Frusinei îi era rușine
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu prea îi surâdea ideea să meargă cu el atât pentru faptul că nu îl plăcea și apoi îi era rușine să o vadă lumea cu altcineva, simțea că îl trădează pe George. Dar pentru că era târziu și întuneric, se învoi; era un simplu însoțitor care o păzea de câini. -Bine, sunt de acord să mă conduci, sinceră să fiu, mie îmi este cam frică de câini și de întuneric. Bărbatul se simți în al noulea cer când auzi că acceptă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pe la ea. Hotărâră să meargă joi, în aceeași săptâmână la tribunal să îl depună. Judecătoria se afla la o distanță de 25 de kilometri față de localitate. Frusina terminase și lucrarea pe care primarul i-o dăduse la începutul săptămânii. Se învoi pentru depunerea actelor la tribunal iar acesta i-a dat toată ziua liberă. După ce au depus actele, Alexandru o invită la un film. S-a bucurat foarte mult pentru că nu mai fusese la film de când era puștoaică. Au vizionat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu suflet mare, și cu foarte multă Înțelegere, și, chiar dacă are prea mulți copii, totuși, nu cred să te refuze. E, și ea, la rândul ei, mamă. Și te va-nțelege. Ai să vezi. Și am venit. Da. Bine. Se Învoi, Iuli. Să zic, din partea mea, da; Însă, trebuie, mai Întâi, să discut și cu directoarea. Fără acceptul ei n-am voie, prin lege, să fac, nici o mișcare. Bine. Dacă-i așa, discutați și cu doamna Ana Aslan. Am să discut
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
plece, câtă vreme Otilia se afla prin preajmă. Deodată auzi glasul fără densitate al Aurichii, voit persuasiv: - Putem să rugăm pe domnul Felix, mamă, cred că n-aresă ne refuze!... - Chiar că s-ar putea, dac-ar vrea dumnealui. Felix se învoi bucuros, și puțin după aceea, când i se păru mai priincios, dădu bună seara și se retrase. Când ajunse în geamlâcul de sus, care privea înspre grădină, văzu pe Otilia stând la o fereastră deschisă. Conversația de jos și incidentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
stăpânirea ei numaidecât. Casa era însă închiriată, și, cu drept cuvânt, chiriașul nu consimțise să se mute înainte de Sfântul Dumitru. Stănică devenise agresiv, îl amenință, îi găsi viții de executare a contractului, îi trimise somații în numele Aglaei, care, plictisită, se-nvoi cu chiriașul, plătindu-i o despăgubire, și acesta, în sfârșit, permise familiei Rațiu să pună stăpânire pe proprietățile ei. Cei doi n-aveau însă nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască amabil pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușa se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în oraș și că dormise mult, din cauză că venise la ziuă acasă. Invitat într-un mic salon, Felix remarcă decența apartamentului, mobilat în întregime de același tapițer. Fata se bucura deci de o bună întreținere. - Știi, zise ea, încercînd să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plină vârf. Iorgu părea în culmea satisfacției și arunca lui Felix priviri recunoscătoare. Cei doi plecară, însoțiți până în ușa gangului de Iorgu, care-i sui într-o trăsură, dând ordine birjarului cunoscut să-i ducă în contul lui. - V-ați învoit? întrebă Felix. - Hîhî, mormăi Costache, ronțăind din alunele cu care-șiumpluse buzunarele. Apoi își dezvoltă gândul între două mestecări. Dacă nu mai sunt legi în țara asta și nu poți să lași ce-i al tău cui poftești, vând mai bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]