KorAP: Find »[drukola/base=șampanie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...123 >

3,075 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

Era făcut dintr-un bronz auriu de culoare deschisă și înfățișa o Antonia tânără, țâșnind în zbor, o Antonia pe care nu o prea cunoșteam, o Antonia din alte vremuri, care parcă dansa pe masă în clinchet de pahare de șampanie. Totuși forma capului era excelent conturată, părul bogat care-i cădea pe spate în șuvițe dezordonate amintea de o pieptenătură grecească; iar buzele groase, lacome, puțin întredeschise, da, pe acelea le cunoșteam. Dar nu era Antonia mea, ci una mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
dar am putea ajunge la voi în zece minute, dacă vreți într-adevăr să ne vedem. Se simțea că și Alexander își dorește să treacă peste momentul acesta. — Sigur că vrem, am răspuns. E cazul să deschidem o sticlă de șampanie. Veniți cât puteți de repede. Spune-i lui Georgie că mă bucur foarte mult pentru voi amândoi. — Mulțumesc, Martin, credeam că o să mă desființezi, spuse Alexander. — Trebuie totuși să recunosc că te-ai mișcat repede. L-am auzit pe Alexander

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
reacția ei. Probabil că prietenia ei duioasă cu fratele meu însemnase pentru ea mai mult decât mi-am dat eu seama. Firește, acum era peste măsură de surescitată. — I-am invitat să treacă pe-aici să bem o cupă de șampanie, am spus. Sunt în stația Gloucester Road. O să sosească în câteva minute. Sper că n-ai nimic împotrivă. — I-ai invitat să treacă pe-aici acum? întrebă Antonia. Răvășită de mânie și amărăciune, fața ei era de-a dreptul urâtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Georgie, spune ceva. Sunt eu, vechiul tău prieten, Martin. Vasăzică, impetuosul meu frate te-a cucerit? — Da, răspunse Georgie, tot fără a se uita la mine. Și tu ai noroc, am zis. Așezați-vă aici lângă foc, să bem o șampanie. Și lăsați mutrele astea vinovate, de parcă ați fi fost prinși făcând ceva îngrozitor. Am tras-o pe Georgie de mânecă și am dus-o spre canapea. De data asta am fost convingător. S-au așezat amândoi. — Peste puțin timp n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
învinsese emoțiile, etalarea pentru o clipă, cu toată îndrăzneala, a unui sentiment de libertate, de curând dobândită. Îmi spusese odată că nu poate trăi fără libertate. Nu e de mirare că o pierdusem pe Georgie. M-am dus să aduc șampania. Când m-am întors cu sticla și paharele am observat că Antonia cobora încet scările. Își schimbase rochia și se machiase foarte mult. Era clar că se răzgândise și nu mai plecase. Când mă văzu, se opri pentru o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
din toată inima? Oricum, aveți binecuvântarea mea. Aș vrea să o sărut pe copila asta. O sărută pe Georgie care o privi lung pe Antonia și o prinse de braț când aceasta depuse un sărut pe obrazul ei. Am turnat șampania în pahare. Alexander și Georgie au schimbat o privire. Am ridicat paharele și am spus: — Dați-mi voie să fiu eu cel care rostește urarea: un final fericit la o poveste stranie! De la Antonia și Martin, pentru Georgie și Alexander

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Georgie. Exclamă scurt „Ah!”, gura i se strânse, fruntea i se înroși, iar din ochii ei, ca din două izvoare mari, țâșniră lacrimi. Își plecă capul asupra paharului pe care-l ținea țeapăn în mână și lacrimile îi picurară în șampanie. Georgie își acoperise fața cu batista. M-am uitat la Alexander și el la mine. De fapt, cu bune și cu rele, ne cunoșteam de foarte mult timp. 24 Dragostea pătimașă se hrănește din orice. Așa se face că, după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cruțase de suferință cu atâta dibăcie. Mă bucurasem de tot și nu plătisem pentru nimic. Totuși, cineva trebuia să plătească. Privindu-i trupul zvelt inert mi-am amintit de coșmarul sarcinii ei și de felul cum se terminase în îmbrățișări, șampanie și un sentiment de ușurare. Dacă avea să moară, va însemna că eu am omorât-o. Mi-a trecut prin cap acest lucru dar prostește, fără pic de sentiment. Trupul lui Georgie nu se compunea ca un întreg și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
a fost adus de cineva. Am luat scrisoarea și râsul mi-a pierit imediat. Scrisul de pe plic, cu trăsături hotărâte, îmi era necunoscut. Dar am știut imediat cui îi aparține. — Fetelor, vă las puțin singure, mă duc să aduc niște șampanie, am spus. Vreau să bem pentru logodna soției mele, și am ieșit trântind ușa. M-am dus în sufragerie, am închis ușa și am încercat cu înfrigurare să deschid scrisoarea. Am reușit cu greu. După ce am rupt plicul, am recunoscut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
răspunde la această scrisoare care reprezintă, din partea noastră, un semn hotărât și final de bun-rămas. P. Am pus scrisoarea în buzunar și am rămas neclintit câteva minute. Apoi am deschis dulăpiorul și am căutat pahare. Am coborât în pivniță după șampanie. Abia după ce am luat sticla mi-am dat seama că am găsit-o pe întuneric. M-am întors în salon. Conversația dintre cele două femei se întrerupse brusc și amândouă m-au privit cu neliniște, așteptând să vadă ce voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
întors în salon. Conversația dintre cele două femei se întrerupse brusc și amândouă m-au privit cu neliniște, așteptând să vadă ce voi spune, ce voi face. Am pus paharele pe masă și m-am apucat să deschid sticla de șampanie. — Nu-i așa că nu ești supărat, Martin? întrebă Rosemary. Îmi vorbea ca unui copil bosumflat. Sigur că nu sunt supărat. Ce motiv aș avea? Femeile schimbară între ele o privire scurtă. Abia atunci m-am gândit că Rosemary era, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
schimbară între ele o privire scurtă. Abia atunci m-am gândit că Rosemary era, cu siguranță, de mult timp la curent cu relația dintre Antonia și Alexander, întrucât, foarte probabil, întâlnirile lor aveau loc în apartamentul ei. Dopul sticlei de șampanie se lovi de tavan. — Suflețelule, nu te agita, stai cumine, stai cuminte, spuse Antonia. Noi toți te iubim. Te iubim foarte mult. Se apropie de mine, încercând să se agațe iar de mâneca mea. I-am oferit un pahar, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

păreau un pic criptice, dar timiditatea sau poate rușinea continua să-mi joace feste. Oare mai avea și altceva de băut? Dora zâmbi - ambiguu, zic eu - și Își mângâie abdomenul cu o mână rătăcită. — Îmi pare rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu ce, după care a menționat prețul. Stingându-și țigara, mi-a explicat că nu se implică În „K. u. K. “ Observându-mi nedumerirea, adăugă: — Küssen und Körperkontakt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
târziu, ca saloane de masaj cu „diplome În Îngrijire corporală“. Controlau tot ce mișca prin parcuri, sub poduri și În veceurile publice. Au transformat cel puțin trei cluburi În baruri de noapte care ofereau program muzical și numere de striptease, șampanie proastă dar scumpă, și separeuri pentru „servicii orale și manuale“. Până la urmă, după câțiva ani de la dizolvarea dublei monarhii, Anton a deschis Shanghai Bar, bijuteria imperiului său, În același loc În care, mai demult, bătrânul Friedrich Fischl servea bere răsuflată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau Își treceau degetele prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu sau fără toc, broderii, modele complicate sau cleme de metal. În funcție de culoare, Îți poți da seama de specialitatea celei care o poartă. Uitați-vă aici: cizme verzi și șireturi aurii. Asta semnifică o noapte de corvoadă, dar Încununată cu șampanie. Sau aici: roșu sau castaniu - flagelare și caviar. Și acum, spuse Karp, dându-și seama că se făcuse târziu, trebuie să-mi iau la revedere. Furnizorul meu de Încălțăminte mă așteaptă deja. Găsiți ieșirea și singuri, nu? Dora Încuviință tăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

până când șoferul Îi strigă: — Nu pot s-aștept toată ziua aicea, În mașină! Fuga marș! Voi, soldații, nu prea sunteți obișnuiți să puneți mâna. Începu să scoată lăzile din mașină, dezvăluind pe rând conținutul fiecăreia: — O jumătate de ladă de șampanie. O rață rece. Fructe. Două sticle de sherry. Cârnați. Biscuiți șprițați. Salată. Măsline. — Ehei, făcu prietenul lui Ninici, așa-i că-i un prânz pe cinste? Ninici rămase nemișcat și privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Ehei, făcu prietenul lui Ninici, așa-i că-i un prânz pe cinste? Ninici rămase nemișcat și privi un moment În tăcere. Apoi spuse cu voce scăzută: — E un festin. Cărase deja În camera maiorului sticlele de sherry, cele de șampanie și rața când o văzu pe soția lui venind pe drum și aducându-i propriul prânz, Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și soția lui. Dar frustrarea sa nu dură mult. Mai existau secrete pe care le putea descoperi pentru soția lui dacă-și ținea ochii și urechile deschise. Așteptă o vreme Înainte de a duce ultima ladă În Încăperea maiorului. De-acum șampania curgea În valuri. Toți trei bărbații vorbeau concomitent, iar paharele maiorului Petkovici Îi cam căzuseră În poală. — Ce pepenași! spunea căpitanul Alexici. Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

căpșuni unul după altul și... Lauren făcu o pauză și privi În jur, ca să se asigure că nu o auzea nimeni altcineva. Apoi șopti: ... următorul lucru pe care mi-l amintesc e că un necunoscut a trimis un pahar de șampanie din cea mai bună. Cine era? am Întrebat. —Ei bine... Era... n-o să-ți vină să crezi. Era Sanford Berman. Nu se poate, am rămas eu fără glas. —Ba da, chiar el. Își sărbătorea cotarea la bursă a celei de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
pot să ies cu un babalâc. Desigur, Îmi plac babalâcii, dar nu ca iubiți. Așa, unde rămăsesem? m-a Întrebat Lauren. Ți-a fost adusă băutura din partea lui Sanford, i-am amintit. —Păi, am dat pe gât paharul ăla de șampanie și apoi a venit chiar Sanford la masă și a Început să-mi vorbească. Era atât de fermecător - așa cum sunt lucrurile vechi. I s-a părut foarte „modern“ că mă distrez așa În ziua divorțului. Așa că eu am spus ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
angaja niciodată tu Însăți, așa că m-a angajat ea pentru tine. Adorabil gest din partea ei, nu-i așa? Nu că vreau să mă laud, dar sunt strălucit În ceea ce fac, așa că aranjamentul ăsta este convenabil pentru toată lumea. Un pahar de șampanie? Întrebă el, deschizând frigiderul. Fără să mai aștepte un răspuns, destupă o sticlă și turnă șampanie În două pahare. Am ciocnit. Am luat o Înghițitură, resemnată: efectul Milton lucra la nivel Înalt. Este uimitor, nu-i așa, de cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-i așa? Nu că vreau să mă laud, dar sunt strălucit În ceea ce fac, așa că aranjamentul ăsta este convenabil pentru toată lumea. Un pahar de șampanie? Întrebă el, deschizând frigiderul. Fără să mai aștepte un răspuns, destupă o sticlă și turnă șampanie În două pahare. Am ciocnit. Am luat o Înghițitură, resemnată: efectul Milton lucra la nivel Înalt. Este uimitor, nu-i așa, de cât de puțin este nevoie ca să te lași convinsă că un lucru Împotriva căruia ai luptat multă vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-se apoi să Întâmpine alți oaspeți. Alixe nu zise nimic de programarea pentru probă la care nu venise. Nu am zis nici eu nimic. —Așa e, hai repede să luăm niște alcool, zise Lauren, luând-o Înainte către bar. Două șampanii cu gheață, În pocale, ceru ea când am ajuns. Am citit undeva că Fred Chandon obișnuia să bea șampania așa. Nu că e fastuos? Barmanul ne-a turnat băuturile, iar Lauren mi-a Întins un pocal mie. Vezi pe cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am zis nici eu nimic. —Așa e, hai repede să luăm niște alcool, zise Lauren, luând-o Înainte către bar. Două șampanii cu gheață, În pocale, ceru ea când am ajuns. Am citit undeva că Fred Chandon obișnuia să bea șampania așa. Nu că e fastuos? Barmanul ne-a turnat băuturile, iar Lauren mi-a Întins un pocal mie. Vezi pe cineva drăguț pe aici? mă Întrebă, În timp ce ochii ei cercetau Încăperea. Cum arăt? Ținuta fără cusur a lui Lauren se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]