6,670 matches
-
și le-am spus exact ce am aflat de la colonelul Brad Filip. Să vezi dumneata ce ți-i omul... Unii chiuiau și râdeau, strigând: „Fraților! E armistițiu! E pace! Nu mai suntem în război cu rușii!”... Alții plângeau... Câte unii ședeau pe marginea tranșeului, fără să scoată o vorbă. M-am așezat și eu. Am aprins o țigară și mam apucat să trag din ea ca disperatul. Gândurile au luat-o razna... „Cum adică, domnule? Până acum am luptat îndârjit pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
foarte repede zilele reci și ploioase. Rușii au spus că ne vor duce într-un lagăr de muncă. O rază de speranță în mai bine ni s-a cuibărit în suflet... Într-una din acele zile, pe care le blestemam, ședeam zgribulit într-un colț al țarcului... „Unde o fi colonelul Brad Filip? Unde? Unde?” - îmi bătea în tâmplă întrebarea, fără s-o pot alunga... Atunci o voce aproape șoptită s-a auzit în spatele meu: „Costăchele! Eu sunt. Eu, Brad Filip
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grele munci. Odată cu primăvara și-au făcut apariția și politrucii... Întâi ne-au anchetat în fel și chip. Marea lor curiozitate era politica pe care am făcut-o în țară și în final ce părere avem despre orânduirea sovietică? Pistolul ședea pe masă. Vorbeau românește. Nu știu cum, dar vorba lor prea semăna cu a jupânului Froim, hangiul de la noi din târg... Mai spre toamnă, căutau voluntari pentru Divizia Tudor Vladimirescu, care a suferit mari pierderi în Ungaria și trebuia completată. Ne băgau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe neașteptate l-am văzut pe Filip că se oprește în drum. „Care-i baiul”, l-am întrebat. „Stai să ne uităm pe busolă, să vedem cam încotro îi țărișoara ceea a noastră?” O scos busola din căptușela hainei, unde ședea în siguranță. „Uite, Costăchele! Dacă mergem în direcția asta, cu ajutorul lui Dumnezeu... Of! Doamne!” S-o oprit din vorbit, iar lacrimile îi curgeau pe obrazul numai piele și os. Ceva parcă m o împuns în inimă... L-am lăsat o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să facem foc... Aveam la noi o cutie de chibrituri, dosită tot de la mecanicii ruși. De toate acestea am făcut rost în cele vreo trei săptămâni de pregătire. Făceam foc în vreo râpă adâncă și coceam bureții sau jârul. Unul ședea pe mal, de pază, iar celălalt era bucătarul... Într-o noapte, mergeam în urma lui Filip, când... L-am văzut că s-o lăsat în genunchi, fulgerător. M-o apucat de mână și m-o trântit jos. „Nu mișca! Uite colo
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
întrebat: „Ce ai rămas așa, cu ochii țintă la apă? Nu-ți vine a crede că am trecut-o?” „Nu de asta am rămas dus pe gânduri... Uite așa deodată - ca prin ceață - l-am văzut pe Ștefan-vodă cel Mare. Ședea în poarta unei cetăți, călare pe un cal alb. Cu palma stângă streașină la ochi și cu dreapta pe paloș... Privea în zarea pustiului rusesc”... „Eu însă, simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aer, așteptând să vadă efectul... Și a fixat doar privirea zgrunțuroasă asupra lui Petrache și Costăchel. Chersân ar fi vrut să mai spună ceva, dar n-avea curaj. Milițianului îi fugeau ochii în toate părțile, așteptând parcă o poruncă... Daurel ședea în zloată, ca un câine de pripas. Noi nu am spus că ne opunem liniei partidului dumneavoastră. Nu oprim pe nimeni să intre în întovărășire. Am spus doar că noi nu intrăm. Și atât! - a pus lucrurile la punct Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa pe întuneric de atâta vreme!... Costăchel ședea la geam, sprijinindu-și coatele pe pervaz. Privea la fâlfâirile fulgilor, zâmbind unei vechi aduceri aminte... Măriuca... cu o broboadă roșie care îi acoperea aproape toată fața venea spre el pe poteca de pe malul gârlei... El se întorcea de la Petrache
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
deschide! Măriuca și băiatul au sărit speriați. Cine-i? Stați liniștiți! Cu mine au treabă - a răspuns Costăchel calm, în timp ce se îndrepta spre ușă. A deschis-o... În prag, cu pistolul într-o mână și cu o lanternă în cealaltă, ședea căpitanul Hahău. Cetățene Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde lampa! Costăchel a executat ordinul fără să scoată o vorbă. Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este și primejdioasă. Ai zece minute să te îmbraci, să-ți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a scuzat Petrache fâstâcit. Să-i facem loc lui Filip între noi. Să fim împreună ca altădată... S-au întins pe priciul comun și Costăchel - cu îndreptățită curiozitate - l-a întrebat: Cum ai ajuns aici, Filip dragule? Aceeași întrebare îmi ședea și mie pe limbă. În cazul meu nu le-a trebuit prea mult timp pentru a mă băga la bașcă - a pornit Costăchel să depene nenorocirile prin care a trecut până ce a ajuns acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
erau așternute întunecimi. Tatăl ei o îmbie spunând: Tocmai făcusem un pui la grătar și ne întrebam cu mamă-ta cine o să-l mănânce, dar iată că Dumnezeu ne-a trimis un ajutor. Hai, dezbracă-te, spală-te pe mâini, șezi, zise și mama ei, și vino să judecăm împreună orătania asta. Simona trăgea de timp, afișând o oarecare stânjeneală. Ce ai fato, parcă ai fi în casă străină, hai o dată! mai spuse tatăl văzând că Simona prelungește fără un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Despre greșelile Simonei, în care, vrând-nevrând, fusese implicat și Teo, acum orice discuție de incriminare era de prisos. Hotărârea supremă depășea judecata tuturor instanțelor omenești. * Doina îl găsi pe soțul ei stors de putere, absent, chinuit de gânduri, fără vlagă. Ședea pe marginea patului susținându-și capul cu mâinile, împovărat de sfârșitul tragic al unui copil nevinovat. Tu nu ai ce să-ți reproșezi, îi spuse ea, nu tu ai provocat accidentul. Sunt încredințată că nu ai dorit niciodată un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că mereu am făcut dovada că am avut pe ce mă baza, fiindcă, privind în jos, am putut vedea limpede o puternică și statornică temelie, ce ședea neclintită sub mine și mă înălța peste toți ceilalți. Iar, în cele din urmă, oamenii de bună-credință șiau dat seama bine de lucrul acesta. Și chiar și invidioșii au văzut asta, însă au închis ochii repede! Așa este dat să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
le putuse observa bine, totuși, grație numai distanței mici, ce-i despărțea pe cei doi de cele două surse importante de lumină. În centrul beciului, trona falnic un birou din lemn masiv cu tot felul de incrustații demodate, la care ședea comod un domn încruntat tot (asemănarea dintre el și un gentleman tipic englez era izbitoare!) și cu o mimică impunătoare încă de la prima vedere. Acesta fu cel care intră primul în vorbă cu Șerban. După ce băiatul își făcu toate intențiile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lega o prietenie veșnică cu timpul. Cine a crezut că poate face un legământ cu această curgere universală, s-a Înșelat amarnic. Nu poți auzi cuiele, bătute În taină În copacul pe care chiar În clipa de față Îl admiri, șezând la umbra i deasă și răcoroasă - copac care Îți va deveni ultimul leagăn, În drumul spre eternitate. Neprețuitul meu prieten a plecat, pe neașteptate, spre acele zări despre care nu știm nimic... (Scrisoare inspirată după scrisoarea originală, regretatului maestru și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și pentru alți ortodocși conta, chiar dacă nu puteau s-o arate. Ducă-se! Ce mă doare pe mine! Și totuși, nu m-am simțit prea confortabil. M-am lipit de peretele de lângă ușă, tot timpul În picioare, În timp ce mulțimea păcătoasă ședea În genuchi și cu capetele lipite de podea. Privindu-i pe cei aflați mai aproape de altar, aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cele două mese plasate În spațiul verde. În acest spațiu se găsesc și câteva tufe de trandafiri, pin, tuia, tei, magnolia etc. I-am cerut voie să mă așez la masa ei. Mi-a făcut loc pe băncuța pe care ședea. Lângă ea, avea o jucărie de pluș,pantera roz. Vedeți această jucărie? Nu ne despărțim niciodată. O iau cu mine și la școală. Colegii mei, În special colegele care se cred domnișoare bune de agățat băieții, au râs de mine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sunt cu voi în toate zilele, PÂNĂ LA sfârșitul veacului”? (Matei 28, 20) Oare aceasta înseamnă că Domnul se va despărți de noi după sfârșitul veacului acestuia? Nicidecum! În alt loc al Sfintei Scripturi, este scris: „Zis-a Domnul Domnului meu: șezi de-a dreapta Mea PÂNĂ CE voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale” (Ps. 109, 1) Oare aceasta înseamnă că, după aceea, Iisus Hristos nu va mai ședea de-a dreapta Tatălui spre a împărăți cu El? Iar dacă la Facere 8
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
În alt loc al Sfintei Scripturi, este scris: „Zis-a Domnul Domnului meu: șezi de-a dreapta Mea PÂNĂ CE voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale” (Ps. 109, 1) Oare aceasta înseamnă că, după aceea, Iisus Hristos nu va mai ședea de-a dreapta Tatălui spre a împărăți cu El? Iar dacă la Facere 8, 7 se zice că Noe a dat drumul corbului din corabie spre a vedea dacă a scăzut apa, și, zburând, corbul nu s-a mai întors înapoi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
foame. Copilul e murdar, năclăit de praf și de muci. Zâmbește tâmp. Are cam un an și jumătate. "Bună ziua". Spre ea se îndreaptă o bătrână care tragei un picior. Se așează și-i mai spune o dată: "Bună ziua, bine-i să șezi când ești bătrână". Nu știe ce să răspundă, bătrâna miroase urât, s-ar ridica să plece. "Aștepți pe cineva?" Da", spune aproape mecanic, sperând să o alunge pe bătrână cu un asemenea răspuns. "Așteaptă, așteaptă, cine știe ce derbedeu o să aibă noroc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căci sunt umoriști de rasă, iar alții au zis că aș avea limbrici. Când le-am dovedit că, din punct de vedere medical, nu aveam limbrici, nu s-au lăsat convinși, contrazicându-mă hotărâți, că altminteri nu mă mânca-n șezut ca să mă urc în copac fără scară. Dacă-i așa, scărpinatul ar fi un remediu sigur, mai grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu amintiri la foc mic, să nu se ardă la fund
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aici. - Dragul meu soțior, mie nu-mi trebuie nimic mai mult. Dacă te am pe tine, am totul, voi ea să l asigure că simțea din plin o contopire indestructibilă între ființele lor. - Ești o vulpiță mică și nu-ți șade rău în blănița asta. Știi ceva? Până diseară mai sunt câteva ore bune și în frigider se găsesc doar câteva alimente care nu mă atrag, ce-ar fi să facem un tur de oraș? Mai târguim câte ceva, mai privim într-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mare măsură, cazurile aproape singulare, ieșite din comun, pe ici-pe colo, conchide, liniștită, domnia sa doamnă Stareță. Măslinele Uimitor! Cu cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri, cu blidele dinainte și cu fața la televizor. Un televizor de dimensiuni reduse - ca și ele. Mănâncă și privesc programul. În liniște. Cu atât aplomb! S-au întors, nu demult, de la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ce cal era ăla!" " Lasă, fă, calu' lu' tac-tu! Treaba e se fasem noi acuma?", zice cu un zâmbet insinuant bărbatul, plesnind-o ușor, cu vădită plăcere, peste fundul lat. "Bă, Vijulie, da' să dea dreacu' dă nu-ți șade mintea numa' la prostii, chiar și când e situații de-ăștia mai speciale." "Că sie nu si-o sta!", o ironizează băiatu'. "Mai e și alte lucruri importante în viață", afirmă demn madam Cateluța. Stai la un loc! Dăloc nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
tu, bă, Vijulie, ce era în termosu' ăsta?". Bărbatul își suge un picuț gingiile, măcar aparent la modul meditativ, apoi neagă, dând scurt din cap. "Era apă dă la o mânăstire. Mi-o adusese coana Ivenița. O știi? Aia dă șade în colț, lângă frizeria dă câini. Mda... Tare și afacerea asta! Cică tre' să te programezi acolo. Dacă vii cu potaia derect, nu ți-o ia. Învârte și ăștia banii..." "Ea îi patroană acolo?", întreabă câtuși de puțin atent domnul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]