1,010 matches
-
nedumerit"), cât și retoric, prin interogație: "și nedumerit asupra luminii: era stea ori semnul de la canton?" E o pendulare între convenție poetică și refuz al ei. Totul e prilej de reverie, dar una deformatoare, marcată explicit " Se făcea că mă șerpuiau brațe fierbinți de fecioară africană/ pe care o chemam când albii îmi dădeau cu de-a sila rom". Trimiterea explicită la textele lui Poe se face în Pasărea neagră. Textul debutează violent, apelându-se la un vocabularul plastic: "Nu știu cum dracu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la vatra lui / și se dezumflă limbile la vite / diluviul nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului transilvan care „Își șerpuie coloanele de turme / ca pe un templu îngropat în fum, / pornit cu noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
puternice și profunde folosind tehnicile adecvate. Frământatul fiind procedeul de bază al masajului muscular, se va aplica numai pe masele musculare, evitânduse folosirea lui pe formațiile fibroase, pe fascii sau tendoane; se va executa puternic, în cerc sau brățară și șerpuit de-a lungul segmentelor membrelor și în cută pe regiunile plane. Tapotamentul se va folosi pentru efectele circulatorii ale tehnicilor sale, care se produc, mai ales, prin mecanisme reflexe, nervoase și umorale. Efecte vasomotorii produc și lovirile ușoare și ritmice
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
pe ruta Brașov - RÎșnov - Sinca Veche - Lisa - Victoria - Sibiu - Sebeș - Simeria - Hațeg - Caransebeș și În cea sudică Băicoi - TÎrgoviște - CÎmpulung Muscel - Curtea de Argeș - Horezu - Baia de Fier - TÎrgu Jiu - Hobița - Tismana - Baia de Aramă - Drobeta Turnu-Severin, Orșova sunt două magistrale oarecum paralele ce șerpuiesc aproape de poalele masivelor. Din prima magistrală se desprind perpendicular spre sud, pătrunzînd În munți numeroase tronsoane, cum ar fi: Codlea - Vulcan - RÎșnov; Perșani - Sinca Veche; Făgăraș - Recea; Voila - Lisa și Victoria; Ucea - Victoria; Sibiu - Păltiniș; Aurel Vlaicu - Cugir; Orăștie - Costești
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
porumb, grâu, cartofi. Altfel, erau cinstiți și nu se dădeau la furturi. Chiar au Început să-și dea copiii la școală. După ce călătorul trece de cele câteva case ale țiganilor, intră În codru Înaintând pe pârăul Zăpode pe o cărare șerpuind. După vreo trei kilometri, intrând pe teritoriul Gălăuțașului, dă de un cătun cu câteva case Înșirate pe firul apei. Cătunului i-au dat numele pârâului, adică Zăpode De când s-au stabilit aici primii oameni nu se știe exact. Prin anii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În traistă și pleacă. Apoi io vă zic noroc bun! Și mă duc. Mai am câțiva coți de pânză de țesut, că la vară trebuie să-ți fac ițari noi, mai adăugă tânăra nevastă și se pierdu pe cărarea de șerpuia prin crâng. Ionuț, amu trebuie să semănăm până odihnesc boii. Tu să mergi Înainte pe brazde până unde arunc eu grâul! zise gospodarul și Își luă desaga cu grâu, Începând să meargă agale În timp ce arunca cu dreapta grâul, Înaintând pe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în macrocosm. Această tendință spre universalizare este relevată de simplitatea semnificantului, de un imaginar comun înzestrat cu o emoție copleșitoare. Un drum înzăpezit șerpuiește în fața unei case de țară, construită în linia arhitecturii tradiționale, iar în preajmă, un arbore solitar încremenit sub un cer oțelit, în amurg; un amurg care anunță o noapte geroasă. Culorile sunt folosite cu discreție, în economia lucrării, voind să
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
închis un ochi toată noaptea. Încă te gândești la melodie ? — Aha, a bălmăjit el, privind pe fereastră peisajul matinal austriac. Erau printre munți. Prin pădure, unde totul era de un verde aprins, un verde crud, iar lumina dimineții strălucea. Trenul șerpuia printre văi, iar prin geamul întredeschis al compartimentului intra un aer tare, curat și răcoros. Cristi a închis ușor ochii, dar nu ca să adoarmă, ci ca să fie lăsat în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar nu era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
putea ajunge în trei localități: la Reșița, Bozovici și Oravița. Pentru a ajunge la Reșița trebuia neapărat să treci prin Anina de unde drumul continua prin localitatea Carașova apoi ajungeai la Reșița. Strada principală din Steierdorf, de altfel destul de lungă ce șerpuia după relief, cu o pantă ce se poate observa destul de ușor indiferent în ce punct al străzii te găsești. Drumul de ieșire din partea de jos a localității trece printr-un minunatul defileu al Minișului, spre Ponyazka și mai departe, prin
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
localității Steierdorf, de data aceasta în sens opus, în pantă ascendentă până la platoul Marila unde se putea ajunge pe un drum cu pantă descendentă de 14 % până la Oravița. Toate drumurile de legătură dintre Steierdorf și Anina sunt într-o formă șerpuită după relieful locului, iar cele care duc spre localitățile descrise mai sus sunt de vis, mai ales pentru cei ce iubesc drumețiile. Cele trei drumuri de acces sunt mirifice: treci prin păduri, pe lângă stânci înalte cu râpe adânci, pe partea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
partea opusă, e o vale unde se distingeau ultimul grup de case ale membrilor comunității Steierdorf, loc numit Jumanca de unde drumul se despărțea în două. De acolo, drumul din dreapta ducea spre platoul Marila și spre Oravița, în timp ce drumul din stânga șerpuia pe o pantă lină, coborând dea lungul văii însoțită de un firicel de apă cristalină ce se oprește într-o baltă mlăștinoasă. Drumul șerpuia în continuare pe lângă mlaștină, la capătul cărei se încrucișa cu calea ferată, care urcă dinspre
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
două. De acolo, drumul din dreapta ducea spre platoul Marila și spre Oravița, în timp ce drumul din stânga șerpuia pe o pantă lină, coborând dea lungul văii însoțită de un firicel de apă cristalină ce se oprește într-o baltă mlăștinoasă. Drumul șerpuia în continuare pe lângă mlaștină, la capătul cărei se încrucișa cu calea ferată, care urcă dinspre platoul de exploatare a cărbunelui, Ponor. În acel punct de încrucișare a celor două drumuri, adică cel de fier și cel de piatră, a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de voci, urlete și blesteme, zgomote de mașini, huruit de căruțe... convoaie nesfârșite de camioane... înșirate pe drumuri fără sfârșit... Era îngrozitor să auzi, numai... și, să nu vezi nimic, ceea ce accentua și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Așa au dispărut sate, cu sufletul lor cu tot, și ogoare. Sper ca șoarecii să nu roadă titlurile de proprietate până când lacul se va colmata, vechile ogoare urcând... doar că vor fi atunci cu mult mai sărace, iar râul va șerpui din nou printre ele spre o cascadă care așteaptă geograful care s’o boteze... Dar se vor găsi oamenii care să reînnoade vechea tradiție, după ce În loc de grâu au făcut ciment? Vor putea plutele să treacă peste cascadă? „Puls 120“, 15
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
speciilor prin variații bruște, prin mutații, așa cum încerca să probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin urmare evoluția viețuitoarelor nu-și urmează calea pe plaiurile vremii șerpuind ca șarpele dar lunecând lin ca acesta, ci Țopăind ca puricele. Mai e încă evident (?), zic mutaționiștii, că aceste variații săltătoare nu pot (?) naște sub influența factorilor externi, trebuie deci să le căutăm imboldul din interiorul organismului, în structura intimă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
vărsarea sa În golful Mexic, reclamând pentru Ludovic al XIV-lea malul drept din josul fluviului, denumindu-l statul Louisiana. Expediția s-a sfârșit tragic, fiind Împușcat de către oamenii săi. Louisiana a fost cumpărată de americani sub Jefferson. Mississippi Își șerpuiește albia după bunul său plac, unele localități trezindu-se peste noapte departe de albia sa; se spune că În timpul sclaviei, un negru se putea pomeni cu tot teritoriul dimprejur, din Missouri, unde era sclavaj, În Illinois, fără sclavaj, devenind liber
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
păcate, abandonat. Ne-am apucat de lucru: adică împletirea propriu-zisă a nuielelor pe stâlpii sau parii bătuți din metru în metru. Se începea cu partea cea mai groasă a vergelei de la primul par apoi, prin mlădiere ușoară vergeaua de salcie șerpuia până se termina. Se lua altă vergea și alta, până când gardul era complet împletit, ajungând la înălțimea parilor. Era trecut bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă aflam pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsă și monotonă; priveam spre apus un cer învolburat și roșu. Tata pregătea căruța pentru întoarcerea acasă, o căruță mică, trasă de un cal alb, costeliv. Pământul era nisipos, încât drumul șerpuia la vale anevoios printre butuci de viță de vie și salcâmi, unde se iveau din loc în loc smocuri de iarbă uscată. Stăteam pe o movilă mică și asfințitul soarelui mi se părea un spectacol unic, irepetabil. Coborând spre câmpie, căruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fioroase ce-l primeau cu zgomote amplificate parcă de mulțumirea că astfel râul devenea mai mare. Rămaseră suspendate dezolant în aer două lespezi uriașe de piatră, prea bine ancorate în pământ ca să fie doborâte și înghițite de balaurul negru ce șerpuia cu repeziciune la vale. Adunătura de oameni privea îngrozită, în timp ce o femeie țipa cu disperare, necontrolat. Tata își întoarse privirea uimită și resemnată, totodată, spre mine, fiindcă moșul cu barba lungă și toiagul în mână dispăruse, așa cum venise pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mă vorbește de rău. Urmăresc atent drumul furnicilor și ziua mi se pare prea lungă. Când o să fiu mare o să mă urc în tren și o să plec spre munți. Din depărtare se aude un fluierat de tren, mi-l închipui șerpuind pe lângă deal într-un nimb siniliu. Prin fața mea trece un militar cu o pâine în mână. Aș vrea să mă cheme mama la masă. De dormit însă n-aș dormi în ruptul capului, deși sunt frânt de oboseală. Lumea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sosită din zări îndepărtate, se răsuci pe o parte și adormi obosit, împăcat. Cântăreții de jazz "Muzica transformă încăperea într-un vas burdușit cu zgomote, așezat pe o sobă de tuci." Mașina rula cu un foșnet monoton și aspru, șoseaua șerpuia la stânga și la dreapta printre coline cenușii, prin vâlcele ascunse; de jur împrejur se așternea o liniște nesfârșită. La intersecții sunetul se amplifica brusc, devenea un scrâșnet prelung, apoi dispărea șoseaua rămânea stăpânită de un singur zgomot apăsat și anost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Ușa încăperii, proaspăt vopsită în alb imaculat, era larg deschisă și soarele pătrundea discret luminând cu razele-i jucăușe, strecurate printre frunzele mișcătoare ale copacilor, rafturile pline de cărți ale bibliotecii. În apropierea clădirii, cufundată parcă într-o liniște desăvârșită, șerpuia neobosit râul tumultuos. Bibliotecara, femeie trecută puțin de vârsta tinereții depline, aștepta privind abătută crestele înalte ale munților. Și când lanțul amintirilor nu prea îndepărtate, care o țintuiseră locului ca un magnet, se rupse pe neașteptate ca și cum pe ecranul memoriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mereu umede și exotice, la „altar”, un punct de belvedere superb, de unde se vede foarte bine tot orașul Victoria ca și o bună parte din satele existente pe o rază de vreo 20 de km, ca și râul Olt ce șerpuiește prin valea Făgărașului. „Altarul” este de fapt o stâncă de vreo 6-7 metri înălțime ce se poate escalada destul de ușor, iar în vârf se poate staționa pentru a-ți clăti ochii cu peisajul montan ce se desfășoară de jur împrejur
Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii“), iar uneori pare chiar să ne urmărească. Proza plină de culoare a lui Che zugrăvește obiectele care i se aștern În fața ochilor și, dacă peisajul permite, adaugă și o nuanță intimă: „Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară.“ Episodul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
călcăm pe burți. Am reparat pedala și alte cîteva probleme minore și am pornit din nou spre San Martín de los Andes, unde am ajuns exact Înainte de căderea serii. SAN MARTÍN DE LOS ANDES San Martín de los Andes Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl Înconjoară. San
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]