1,136 matches
-
atât de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să se folosească de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir adânc, până când mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de fericire. De luni de zile n-am mai văzut-o atât de fericită. Sunt atât de mândră de ea ! Spre groaza mea, simt că-mi dau lacrimile. Iar acum Începe să-mi curgă și nasul. N-am nici măcar un șervețel. Doamne, ce jenant ! O să trebuiască să-mi trag nasul, așa cum fac mamele la piesele de Crăciun. Nu mai lipsește decât să mă ridic repede și să fug lângă scenă cu camcorderul și să zic „Bună, scumpetea lu’ mama, fă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu reducere. Jemima rămâne fără aer. — Ba nu-i adevărat ! spune, și tot sângele Îi năvălește În obraji. — Ba da. Am văzut sacoșa, nu mă las. Și am să mai fac public și faptul că odată ai cerut șervet, În loc de șervețel. Jemima Își acoperă gura cu mâna. — ... și perlele tale sunt perle de cultură, nu perle adevărate... — ... și nu gătești niciodată singură mâncarea pe care o servești la petreceri, cu care te dai atât de mare... — ... iar poza aia cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
perete! Un du‑te‑vino de chelneri cu cămăși albe care intră și ies cu tăvi și doi bucătari care stau în picioare la plita din centru, ținând de mânere cratițele care sfârâie pe foc; cineva țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru ce, spune Michael calm. Și eu aș fi făcut la fel. — Da, sigur, îngaim. — Ar trebui să mă vezi când pierd vreun contract. Plâng până mi se duc ochii în vârful capului. Secretara mea trebuie să se ducă după șervețele la fiecare jumătate de oră. — E atât de serios, încât nu îmi pot abține un mic surâs. Hai, bea‑ți coniacul, zice, și hai să lămurim câteva chestii. Tu i‑ai invitat pe cei de la Daily World să te fotografieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Aveam să devin o mega vedetă și să câștig tone de bani... Și, dup‑aia, brusc, toate astea au dispărut. — Vai, Bex! Suze plânge și ea de‑a binelea. Mă simt atât de groaznic! — Nu e vina ta! Iau un șervețel și‑mi suflu nasul. Dacă e vina cuiva, e a celor de la Daily World. — Îi urăsc! zice Suze pe un ton sălbatic. Ar trebui spânzurați și biciuiți. Așa a zis Tarkie. — A, da? zic, după o pauză. Deci... l‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ibricul pe foc. Nu prea bine. Îmi strâng brațele în jurul meu. De fapt, nu merge în nici un fel. — Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s‑a întâmplat? — Păi, ne‑am certat... — De la articol? — Să zicem. Iau un șervețel și îmi suflu nasul. Mi‑a zis că i‑am stricat afacerea și că sunt obsedată de cumpărături. Și eu i‑am zis că e obsedat de muncă... și că maică‑sa e... o vacă... Ai făcut‑o pe maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mărit poza aia oribilă cu mine la New York, au virat‑o în roșu și i‑au pus titlul „Tagicul secret al lui Becky“. — Bună, Becky, zice Emma în timp ce mă așez și mă bate înțelegător pe mână. Ești bine? Vrei un șervețel? — Îhm... nu, mersi, spun coborându‑mi glasul. Dar, cine știe. Poate mai târziu. — A fost extrem de curajos din partea ta să vii și să faci asta, adaugă Rory și se uită scurt în notițe. E adevărat că părinții te‑au dezmoștenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un cal bătrân care știe drumurile prin Shanghai. În cercul lui, toată lumea admiră Occidentul și îi urăște pe japonezi. La petrecerile lui, aproape întotdeauna izbucnesc cântece. Lumea se ia la întrecere care să cânte mai tare. Compozitorii scriu notele pe șervețele, iar muzicienii interpretează melodia. Dramaturgii își construiesc scenele între toasturi, iar actorii le joacă pe loc. După câteva zile, cântecul e la radio, iar scena într-un film. Încep să-i cunosc pe prietenii apropiați ai lui Tang Nah, regizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o bluzè subțire decoltatè, dar când se apropie de mine o îmbrèțișez flèmând și nu-i mai dau drumul, dând uitèrii oală cu spaghete, față de masè, farfuriile și tacâmurile, sosul pus pe ochiul mic că sè nu se ardè, ignorând șervețelele și lumânèrile, nefècând nimic pentru că paharele cu vin sè nu se verse pe fata de masè albè, În seara urmètoare ea a trebuit sè iasè, nu pentru a se duce la Muzeu sau la Academie, ci pentru a trece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prins-o cu putere de mână. Draga mea, nu ești deloc mică. Ești una dintre cele mai mari persoane pe care le cunosc. Ai o inimă mare... Și un fund la fel de mare, a adăugat Susan ștergându-și nasul cu un șervețel de hârtie. —Și ai și umor. Vezi? Găsești ceva de râs chiar și-atunci când plângi. Susan își revenise. Da, pot să râd aici, când stau de vorbă cu tine. Dar acasă am uneori senzația că sunt una cu tapetul. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
singuri de grijă, și ea stă ca o boleșniță-n pat până la prânz și-și trimite copiii să bată la uși la vecini după un pahar de ulei, o cană de orez, două lingurițe de cafea cu zahăr într-un șervețel și două țigări, tanti cutare, m-a trimis mama să-mi dai, mai mare rușinea cum îi trimite ea la cerșeală și la milogeală pă copiii ei pentru care mănâncă rahat că s-a sacrificat. Cristinica se îmbufna. Nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iau o brioșă, am spus ca din Întâmplare. Vrei și tu? — Sigur. Mersi. De la cel mai apropiat chioșc hippy cu mâncare, am cumpărat două felii de prăjitură cu morcovi și stafide, pe care le-am luat cu mine, Înfășurate În șervețele de hârtie. I-am dat una lui Fliss și-am Început să mănânc din cealaltă. Cam exagerată rețeta. Prea multă făină organică. — Ia niște cafea dacă vrei, mă invită Fliss, indicând spre termosul ei. — Mersi. Mi-am turnat un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cumpere nu doar o oglindă veche, ci și setul de perii de păr asortate. Se părea că era pe cale să reușească. Îngândurată, am pornit-o Înapoi, spre ghereta unde se vindea samosa. Am cumpărat una cu legume, Învelită Într-un șervețel de hârtie. Privind Înainte, am fost surprinsă să-l zăresc pe Brian. Stătea pe jumătate pitit lângă taraba de peste drum, pe după un stativ cu tricouri pe care erau imprimate schelete dansând, și nu părea deloc a fi pe punctul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am uitat lung la el. Alături de mine, proprietarul tarabei zise țâfnos: — Hei! Nu se mănâncă lângă haine. Ești chioară? Nu vezi semnul? — Scuze, am răspuns, trăgându-mă Înapoi și privind În jos spre samosa, din care se scurgea unsoare În șervețel. Când mi-am ridicat din nou ochii, Brian Încerca să o șteargă. Nu i-am mai văzut decât umerii dispărând la orizont. Am mototolit șervețelul și-am Încercat să-l arunc, dar din primele trei coșuri de gunoi la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trăgându-mă Înapoi și privind În jos spre samosa, din care se scurgea unsoare În șervețel. Când mi-am ridicat din nou ochii, Brian Încerca să o șteargă. Nu i-am mai văzut decât umerii dispărând la orizont. Am mototolit șervețelul și-am Încercat să-l arunc, dar din primele trei coșuri de gunoi la care m-am dus, resturile se revărsau deja. M-am Întors la sală, mergând Încet și Încă ținând În mână șervețelul. Mă simțeam zdruncinată. Ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dispărând la orizont. Am mototolit șervețelul și-am Încercat să-l arunc, dar din primele trei coșuri de gunoi la care m-am dus, resturile se revărsau deja. M-am Întors la sală, mergând Încet și Încă ținând În mână șervețelul. Mă simțeam zdruncinată. Ideea de a fi urmărită de Brian nu era de natură să mă relaxeze. Era al naibii de mare. Pumnii lui erau ca niște baroase, dar nu cred că ar fi fost nevoie să-i folosească. Dacă ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Înfățișare. Acum, că ce era mai rău trecuse, speram că se va Înveseli din nou și că va pune la loc cele șase kilograme pierdute. Își pierduse și ținuta maiestuoasă și fastul care o caracterizau. Ștergându-și fața cu un șervețel, Își ridică ochii spre mine. — Iartă-mă, Sam. N-ar trebui să fac asta. În parte, e și din cauză că sunt fericită, Înțelegi? Fericită să-l văd intrând iarăși pe ușă, neschimbat... Aceasta era prima zi În care Derek Își relua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de fum alb. Lumina palidă a verii dădea fumului un aspect cețos. — Știi ce-i cu fumul acela? m-a întrebat Midori, brusc. — Nu știu, am răspuns. — Ard tampoanele igienice. — Serios? N-am găsit alt cuvânt mai potrivit drept comentariu. — Șervețele igienice, tampoane igienice și alte prostii de felul \sta, spuse Midori, zâmbind. Doar e școală de fete, nu? Bătrânul îngrijitor le adună de peste tot și apoi le arde. De la ele vine fumul. — Oau! — Păi așa exclamam și eu când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Neavând ce face, îmi plimbam privirile prin încăpere și apoi urm\ream firele de telegraf. Din când în când zăream și rândunele poposind câteva clipe. Midori îi vorbea tatălui ei, îi ștergea sudoarea de pe frunte, îl punea să scuipe în șervețele, mai arunca o vorbă soției vecinului făcând mici aluzii și la prezența mea acolo, verifica perfuzia. Doctorul a venit să-și vadă pacienții la ora unsprezece și jumătate, așa că eu și Midori am așteptat pe culoar. Când a ieșit, Midori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
închipuire, dar și prea frumoase ca să le pot considera adevărate. Trupul lui Naoko și lumina lunii... Tatăl lui Midori s-a trezit [i a început s\ tu[easc\, ceea ce m-a readus cu picioarele pe pământ. I-am ținut un șervețel ca să scuipe în el și i-am șters sudoarea de pe frunte cu un prosop. Vreți puțină apă? l-am întrebat. A plecat capul cam patru milimetri, în semn că vrea. I-am ținut sticluța cu apă puțin înclinată, ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
țînțari mari, negri, ca cei din Everglades erau deja În mașină cînd porniră. Deschise portiera și curentul Îi luă de-acolo, iar fata scoase din valize două cești de email și o sticlă de White Horse. Șterse ceștile cu un șervețel, turnă whisky-ul fărĂ să scoată sticla din cutia În care era ambalată, aruncă niște cuburi de gheață din termos și turnă sifon. — SĂ bem. Pentru noi, spuse fata și-i Întinse ceașca rece, emailată. O luă cu mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sparge pe ciment. E ud leoarcă pe haine și pe pantofi, iar eu sar de pe scaunul meu, care face un zgomot îngrozitor, ca râcâitul unghiilor pe tabla de la școală. Tremur din tot corpul. —Rebecca? Ești bine? Nu pot vorbi. Apuc șervețelele noastre și i le dau tipului. Bineînțeles că nu este Patrick. Dar pentru moment asemănarea a fost atât de dureroasă! Același păr strâns în coadă, aceeași barbă, aceiași ochi negri, alunecoși. Davey stă în genunchi și o ajută pe chelneriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
stare de șoc. —Te-ai tăiat? mă întreabă Davey, conștient că e ceva la mijloc. Nu, e-n regulă, îmi pare rău... —E-n regulă, spune și tipul... deși în mod cert nu e așa. Chelnerița a adus mai multe șervețele și el își șterge pantofii. Căutam sosul de soia. —Uite-l. Îl așază chiar în fața mea, ostentativ, așa încât să nu mai fiu nevoită să mă întind și să risc să mai lovesc pe cineva. Dacă ai nevoie de ceva, cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]