714 matches
-
fost imposibil să nu-l părăsesc. Sergiu era destinul meu. Iubirile de până atunci mă ținuseră captivă în vremelnic. Cu Sergiu am avut reve lația iubirii eterne. Prin el am întrezărit, ca printr-un vitraliu de muzică, prezența lui Dumnezeu. Șevaletul și bagheta Pe când locuiam în atelierul Ioanei, am observat că gesturile zilnice îmi deveneau din ce în ce mai lente. Chiar atunci când mă grăbeam, mișcările mi se făceau cețoase, pașii îmi erau nesiguri. M-am așezat pe pat, m-am uitat atentă în jur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în turnee? Lucrai în lipsa lui? Ioana începu să râdă. — Află că plecam și eu, cărând după mine pânzele, oricât de mari ar fi fost, fiindcă pictam prin hoteluri. Eram alături de Sergiu mereu, călătorind în toată lumea, el cu bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Morgenstern, a cărui lirică îmi aduce aminte de melo peele lui Topârceanu și de incantațiile rugăciunilor. Odată m-am amuzat ilustrându-i patruzeci de poeme. Arta e o joacă genială. — Tu cum faci când pictezi? — Mă joc tot timpul, la șevalet și în viață. Dacă n-ar fi existat Paul Klee, poate n-aș fi fost atât de atrasă de pictură. L-am urmărit în muzee peste tot în lume, am învățat enorm de la el. La un moment dat am avut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
te-o chema 'nainte. "Ai suferit deajuns" vei auzi atunci, Precum o adiere, o voce să îți spuie "Copila mea iubită, de astăzi ai să urci, Acolo unde omul cu nemurirea suie”. Alb pe alb Pe pânza albă, înrămată, Pe șevaletul tău imens, Pictezi din nou îngândurată, Cu-același tub, de-un alb intens. Din când în când, amesteci vise, Cu-același alb, imaculat. Iubiri și doruri interzise, Așterni plângând pe albul blat. Pe frunte se preling suvițe, Vopsite de curând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tratate la un nivel artistic. În secolul al XVII-lea, deși pictura moldovenească continuă să se dezvolte după aceleași canoane iconografice și tehnice, totuși tradiția vechii școli de pictură se pierde treptat. Acum pictura are caracterul unei picturi realiste de șevalet, destinată a fi văzută de aproape. Ea impresionează prin precizia și bogăția amănuntelor, prin folosirea aurului și prin colorit. În Moldova, influența artei occidentale asupra picturii a venit prin legăturile cu centrele de artă din apus, cât și prin arta
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
va trebui o dată să-l pun în cui în bucătărie. Dar cum acolo eu nu scriu decât cel mult câteva rânduri impresioniste seara, după ora 22, cât durează fumatul unei țigări, sunt șanse mari să uit s-o pun pe șevalet pe A., să-mi amintesc de ea cine-știe-când în 2004.) Orice tip de calculator mi-e prieten, m-am convins într-o dimineață când, la fel ca mine, nici mașinăria n-avea chef să pornească la treabă. Până se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de pagini. Era mai simplu, mai direct și, în același timp, mult mai subtil. ― Din păcate, reluă el pe un ton surprinzător de indiferent, sezonul florilor a trecut de mult, contesă. Și dezveli un tablou ceva mai mare, așezat pe șevalet. Cred că l-ați recunoscut deja pe prințul Manuc. ― Ah, deci așa arată! Dezamăgirea dărâmase nu numai vocea Toinettei, dar și multe alte arhitecturi interioare. ― Deocamdată nu arată în nici un fel, o corectă el. Alteța Sa are multe îndatoriri și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îndepărtată, navigând pe râuri albastre și reci, acest trup care i-a aparținut lui Udi, apoi lui Noga, iar acum se întoarce la mine și îmi aparține doar mie. Vrei să vezi, mă întreabă el, iar eu mă apropii de șevalet, ce frumos, exclam, culorile lui sunt curate și profunde, funda aceea roșie se pierde în părul meu, înconjurându-l asemenea unei coroane împărătești, el stă în spatele meu, îi simt respirația pe gât, mai vrei cafea? Îmi pare rău, nu, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta îmi face cea mai mare plăcere, când am învățat să desenez, am studiat același model timp de trei ani, iar de la an la an devenea din ce în ce mai interesant, își ia pensula și mă privește, apoi privește tablourile din jur, dar șevaletul rămâne gol, ca și când prezența mea l-ar deranja, eu privesc acoperișurile roșii ca niște câmpii înflorite, nu departe puteam recunoaște clădirea în care locuiam noi, la marginea cartierului, îl privesc, poartă un pulover alb de lână cu găuri peste maioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplă mai multor tablouri de-ale mele atunci când descopăr cât sunt de superficiale, acum, când te-am văzut, îmi dau seama cât de mult am greșit, îmi întoarce spatele și începe să amestece culorile, o pânză uriașă îl așteaptă pe șevalet, iar el se apropie, apoi se depărtează de ea concentrat, schimbă pensulele plin de ardoare, în timp ce eu mă afund în fotoliu, rușinea mă părăsește încet-încet, asemenea unei amintiri urâte care își pierde dintr-odată importanța, îmi privesc coapsele albe, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
kilometri ? a spus. Nu se poate totuși aduce unui general rus insulta că nu ar ști să citească o hartă ! Dar de când Sophie, care, înfășurată într-o pelerină tenebroasă, lăcrăma pe un romanț sau pleca spre livadă încărcată de pânze, șevalet, șasiuri, cu pitoreasca ei pălărie alunecând neglijent pe spate, a ajuns să se priceapă în politică atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-tău Își șterge pensula cu o cîrpă murdară, Întărită de culori uscate, și o pune Într-un borcan cu apă colorată. Se lasă un pic pe spate și Își mijește ochii, Își verifică dimineața de muncă. Apoi se ridică de la șevalet și intră alături, la Sorin, a cărui privire ironică se mișcă vioi deasupra unei mustăți răsucite - se plînge că e prea cald și nu poate să lucreze. Sorin i-a fost elev. Sorin strînge lume duminica (medici, profesori, milițieni, actori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privire mai degrabă lirică și o pipă din care scoate un fum aromat - pe care uneori i-l procură Bamba. Și Mircea i-a fost elev, iar acum Își șterge pensula (și aruncă o ultimă privire În peisajul metarealist de pe șevalet), ca să-l Întîmpine. Apoi coboară toți la Marcel, care are barbă, dar te ține la distanță cu o privire care-i seamănă cu vorbirea, e țepoasă - se poate să fie din cauză că Marcel e sculptor. Și care se plînge că i-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că sîntem două specii Într-o blană la fel? Eu zic că, dacă ai alte păreri și te supără socoteala asta, se cheamă că nu ești reprezentativ pentru specia ta. Tu ești mutantul... Are aproape 80 de ani. Stă la șevalet și Îi mai face ceva cerului din peisajul pe care Îl are În față, mai Întîi cu un cuțit de pictură, apoi cu o pensulă mare. Dar nu-mi spune lucrurile astea. Nu știu dacă aș vrea să mi le
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot schimbători și nou. Descoperindu-l m-am tot gândit Să-l imortalizez, să-l cruț de timp. Ce-ar fi să-l decupez chiar acum? Să-l țin poem și poză-ntr-un album? Am stat în fața pânzei de pe șevalet, Dar n-aveam culori sau pensule, doar regret. Nu-mi doream un studio de mare artist Doar o paletă care să-mi nască un vis. Încep s-adun maci, gălbenele și bujori Să se preschimbe toate-n culori. Le strâng
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
vechi cu extensii moderne. Merse printr-o galerie șerpuitoare, cu atît de multe pante neașteptate, că părea subterană. Atelierul din capăt era scăldat în lumina limpede și cenușie a dimineții, care venea dinspre ferestrele din acoperișul sprijinit pe grinzi. Printre șevalete înalte, statui de ghips și paravane contra curentului, cîteva fete se adunaseră la întîmplare într-un spațiu care semăna cu un luminiș din pădure, iar băieții stăteau pe scaune și conversau nonșalant doi cîte doi. Unii fumau, iar Thaw îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioare. Cîteva schițe în sala de vivisecție sînt necesare în această etapă. — Sala de disecție. — Poftim? — Ai spus sala de vivisecție. — Așa? scuze, zise Thaw încurcat. Se întoarse în fugă în clasă, pentru a-și consuma euforia. McAlpin stătea la șevaletul de lîngă ușă. Thaw se opri și-i zise în șoaptă: — Peel îmi permite să fac schițe în sala de disecție a universității. — Bun! Bun! — Nu m-am simțit atît de fericit de cînd am inventat bomba cu bactro-clorină. McAlpin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sîngele menstural, dar toate deveneau acte superbe cînd le legam de ea. — Cum sînt femeile la mensturație? La intervale regulate, în aceleași zile? — Cînd sînt de vîrsta lui Molly, pot sîngera cînd fug după un tramvai sau cînd stau în fața șevaletului, sau la cină, în timp ce vorbesc în liniște cu un prieten, ca noi. Uneori îmi dădea voie să mă uit. — Ce? — împărțeam multe secrete mărunte de genul ăsta, zise Drummond abătut. Această latură a dragostei nu apăruse niciodată în fanteziile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul singur prin oraș. Era fericit. Privea în vitrinele magazinelor de pornografie fără să-și mai facă griji dacă-l vede cineva, și mergea pe bicicletă prin sălile galeriilor de artă, coborînd zgomotos treptele din față și cîntînd. își instală șevaletul în locuri publice și pictă pînze enorme cu clădiri și copaci morți. Atunci cînd isprăvea o pictură, o lăsa să se confrunte cu realitatea pe care o descria. Și vremea murise. Nu mai ploua, nu mai bătea vîntul, iar cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu vadă pe nimeni. Prin el trecu un curent rece și știu că ea îi pusese mîna pe ceafă. încercă s-o ignore, dar era groaznic să lucreze sub ochii ei suferinzi, așa că-i făcu un semn să stea în fața șevaletului. Ea se execută, crezînd că dorește s-o includă în tablou. El luă o pușcă și o împușcă. Ea îl privi insistent, cu reproș, apoi se rupse, se sfărîmă, se sfărîmă transformîndu-se într-o balegă. Din ea ieșiră gîndaci imenși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar pe ea erau primele fuse ale unei versiuni mărite a peisajului cu ecluzele din Blackhill. Mijlocul încăperii era plin de murdăria și gunoiul pe care-l fac doi tineri care folosesc o cameră cu nepăsare. Printre toate acestea erau șevalete, așternutul lui Thaw și un dulap masiv și vechi cu materiale de pictură. Pe polița șemineului era o figurină înfățișînd un faun surprins în plin dans și pe tavanul înclinat mai multe fraze erau scrise. DACĂ O PICTURĂ PLACE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adîncite și mîner, plafonul era mărginit de o cornișă somptuos decorată cu mlădițe de acant, mai era și un bovindou înalt, de unde se vedea frunzișul coroanei unui castan și, dincolo, o casă veche din piatră. Restul încăperii era ascuns de șevalete cu picturi mari ale încăperii. Picturile păreau mai vii și mai curate decît realitatea, și o tînără blondă, înaltă și frumosă stătea înclinată în ele, uneori nud, alteori îmbrăcată. Fata însăși, mai preocupată și mai neglijentă decît în portrete, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gura la fața care dădea din cap prostește și brusc avu sentimentul că aparținea unei păpuși ventriloce. își ridică pumnul încleștat, dar nu se putu hotărî s-o lovească. Se învîrti și dădu un pumn într-un tablou de pe un șevalet, și ambele se prăbușiră pe pardoseală cu zgomot. împinse și cealaltă pictură de lîngă ușă, se duse spre o bibliotecă înaltă aflată într-un colț și o săltă răsturnînd-o. Cărțile din rafturile de sus căzură în cascadă și se loviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cutremură camera. în jurul pereților erau rafturi lungi cu cărți, dosare, sticle și tuburi de vopsea. Le doborî cu mișcări largi, apoi se întoarse, abia respirînd, și se uită spre pat. Autorul stătea acolo cu o față mîhnită, dar tablourile și șevaletele reveniseră la locurile lor și, uitîndu-se în jur, Lanark văzu că biblioteca se întorsese liniștită în colț, iar cărțile, dosarele, sticlele și vopseaua erau pe rafturi. — Un iluzionist! zise Lanark cu ură. Un iluzionist nenorocit! — Da, spuse iluzionistul cu umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umplut carnetele cu detalii ce trebuiau folosite în Portretul artistului și tinerețea lui în Glasgow. Dar spre deosebire de portretul lui James Joyce, artistul meu trebuia să sfîrșească tragic... î De ce? R Tinerii artiști nu-și puteau cîștiga existența făcînd pictură de șevalet sau murală în anii ’50 în Scoția. Aproape toți studenții de la școala de artă deveneau profesori, în afară de cîțiva care au intrat în industrie sau în firmele de publicitate sau au devenit gospodine. Presupuneam că ar fi trebuit să supraviețuiesc printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]