545 matches
-
adevărat. Mai încercaserăm cu puțin timp înainte să facem ceva eroic, dar eșuaserăm destul de penibil. Ne adunaserăm tot grupul și, în spatele blocului, la lumina crudă, galbena ca șofranul, a unui foc de cartoane de ambalaj de la televizoare, ne înarmaserăm cu șipci lungi de la depozitul de mobilă. În cea mai mare tăcere, porniserăm în haită să-i atacăm pe copiii de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la goană pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu călătorii; îmi plăcea să mă uit cum sucește și învîrtește de manivela nichelată, terminată cu o mare bilă metalică, pe care o clănțănea de-a lungul plăcii aurii. Pe placă scria ceva în nemțește, în vagoane, scaunele erau din șipci de lemn galben, lustruit, iar din plafon atârnau mânere ovale, de care se țineau cei care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unei grădini se întindea câmpul plin de bălării dinspre comuna Dudești. Câmp, cât vezi cu ochii. Cât de ciudat mi se părea că o stradă se termină în gol în loc să dea în alte străzi! Cum atingeam poarta, prin ale cărei șipci rare se vedea interiorul curții, cu camionul părăsit între straturile de arpagic, cu cireșul amar și cu mușcatele bătute, tufănelele și trandafirii de pe margini și, mai în spate, cu casa roșie, pătrățoasă, acoperită cu tablă, Chombe venea șchiopătând cât putea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente de vise fără noimă, am transpirat până am făcut fleașcă așternutul, am gemut în somn. În noaptea aceea am avut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
XII-a, fetele execută ridicarea picioarelor cu o greutate de 2 kg prinsă la nivelul gleznelor); • împingerile pe un picior sprijinit pe scara fixă (plecând din stând cu un picior pe treapta a patra a scării fixe, apucat cu mâinile șipca din dreptul bărbiei, se execută împingere pe piciorul sprijinit pe scara fixă până ce genunchiul se întinde concomitent cu ridicarea trunchiului sus paralel cu scara fixă, urmată de revenire la poziția inițială. Se înregistrează numărul de repetări); • săriturile pe verticală din
Caiet de practică pedagogică personalizat pentru studenţi - domeniul educaţie fizică şi Sport - by RAŢĂ GLORIA, RAŢĂ BOGDAN CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/398_a_939]
-
și pe Marina pe la cunoștințele sale. Stănică spusese tocmai că în acea zi pleacă la Ploiești, pentru un proces. Stănică G. Călinescu însă mințise din plăcere, și veni pe la vremea prânzului. Găsi totul pustiu, și perdelele de pânză și de șipci trase peste tot. Avocatul se apropie tiptil de casă, încercă ușor de tot clanțele ușilor din față și din dos și văzu că sunt închise. Dinăuntru auzi însă lovituri surde de ciocan. Se apropie de fereastra de unde se auzea zgomotul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din dos și văzu că sunt închise. Dinăuntru auzi însă lovituri surde de ciocan. Se apropie de fereastra de unde se auzea zgomotul, aduse, tot în vârful picioarelor, un scaun din grădină, se urcă pe el și privi înăuntru prin interstițiile șipcilor transparentelor. Apoi se dădu repede jos, puse scaunul la loc, și fugi iarăși, zâmbind ușor, luînd-o de-a dreptul spre oraș. XVIII Pe la sfârșitul lui septembrie, într-o zi de arșiță tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moș Costache se împletici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care se dă drept alb. Nu știu nimic despre ceilalți clienți ai ei. — Gilette are o mașină roșie? — Nu știu. — Ai o adresă? — Am auzit că are un hogeac În Eagle Rock. E un cartier rezervat albilor, așa că merge pe șipcă. Dar știu că nu el a omorît-o. — Cum așa? — Păi, e popo. Are mare grijă de mîinile lui și nu și-a băgat-o niciodată Într-o fată. — Altceva? — Are mereu un cuțit la el. Fetele lui Îi spun „Lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
după o asemenea priveliște. Ea și Cole luară tărgile: puseră corpul femeii și spatele și atașară etichete cu sfoară. Doriră să păstreze membrele În mușama, dar polițistul spuse că nu se poate dispensa de ea. Așa că aduseră o ladă din șipci, o tapetară cu ziare și puseră acolo brațele și picioarele. Cel mai greu le-a fost cu falca și cu dinții de lapte. Cole o luă și aproape o aruncă În cutie - copleșită, În final, nu de durere, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu a crescut prea mare, ceea ce m-a obligat să nu cresc nici eu, ca să-i fiu pe plac, ca să ne jucăm în continuare. Și acum există ușa apartamentului meu. Cei care s-au mutat nu au schimbat-o. Și șipcile de lemn puse pe lângă ușă, ca să nu intre frigul, și alea sunt. Înăuntru, mobilă cât se poate de utilitară. Nimic deosebit. Obiectele însă de pe rafturi erau dichisul: trei-patru servicii de cafea, trei-patru servicii de pahare mari de apă, de vin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
gimnastica zilnică de acasă. 5.10.4. Exerciții cu căruciorul mobil montat pe banca de gimnastică Acest aparat este alcătuit dintr-o scândură lungă de circa 100 centimetri cu aceeași lățime ca banca de gimnastică (2325 centimetri) prevăzute cu 2 șipci late de 5-6 centimetri care îmbracă banca pe cele 2 părți laterale și asigură stabilitatea și direcția de alunecare a căruciorului pe bancă. Placa de scândură este prevăzută cu un sistem de rulmenți care asigură culisarea căruciorului pe bancă. Căruciorul
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
bun, atunci așa gândeam. Ședința zici că vrei să o reluăm? „Da.“ Adică vrei să mă faci să cred că n-ai revăzut cu mintea ta o dată și încă o dată cum ne strângeam în sala aceea lungă, cu scaune din șipci de lemn, ca niște grătare, tăcuți cei mai mulți, neștiind ce avea să se întâmple cu ședința amânată de câteva ori, la care își anunțau sosirea fel și fel de politruci mari, siguri că începe în sfârșit când s-au închis ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îl cuprinde amețeala; cerul nopții aluneca peste el. Pierzîndu-și echilibrul, se rostogoli pe acoperișul cabinei, apoi se ridică În capul oaselor și-i văzu pe șoferul și pe soldatul japonez venind cu pași mari dinspre ghereta de pază. Țineau niște șipci În mîini și Jim crezu că veneau să-l bată pentru că stătea pe cabină. Alunecă repede În jos pe podea și se Întinse lîngă olandeză. Șoferul deschise parapetul din spate. CÎnd acesta căzu cu zgomot, propti șipcile În lanțurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pază. Țineau niște șipci În mîini și Jim crezu că veneau să-l bată pentru că stătea pe cabină. Alunecă repede În jos pe podea și se Întinse lîngă olandeză. Șoferul deschise parapetul din spate. CÎnd acesta căzu cu zgomot, propti șipcile În lanțurile care se clătinau. Strigă la prizonieri și le făcu semn să coboare din camion. Ajutați de doctorul Ransome, doamna Hug și bătrînii se lăsară să alunece În tufele de urzici. Împreună cu Basie și cu băieții englezi Îl urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ce veneau prin ușa larg deschisă. Un spectacol de neuitat se desfășura înaintea ochilor mei căscați de groază: niște femei despletite și halucinate, înnebunite de durere, se luptau cu un cioclu pe o raclă de copil. Cu mâinile înfipte în șipci, trăgeau cu toții micul coșciug, care se legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult, îmi veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sper că n-a uitat nimeni să-și aducă instrumentele de luptă. Dinspre grupul din jurul mesei de croitorie nu se auziră nici aprobări, nici infirmări. Vreau să spun bețe, lanțuri, ciomege și așa mai departe. Chicotind în cor, muncitorii agitară șipci de gard, cozi de mătură, lanțuri de bicicletă și cărămizi. Pe cinstea mea, ați adus aici un arsenal formidabil și variat. Violența atacului nostru s-ar putea să-mi depășească așteptările. În orice caz, cu cât lovitura va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase mai moale. Nu era chiar atât de depravată încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ușor să-și vadă visul împlinit. Casele, așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor, picioarele ei au căpătat urme vineții. Cu îndemânarea și priceperea de la Dumnezeu, casa a ajuns să fie cea mai frumoasă din sat. Anii
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
în buzunar, m-am ridicat și am traversat canalul. Nu mă rătăcisem, bineînțeles. Trecusem pe lângă o jumătate de duzină de indicatoare care arătau drumul. Cum să descriu plimbarea prin casă? Trecutul meu era pretutindeni și nicăieri. Intra ca pietrișul între șipcile podelei, tocit și lucios de milioanele de pași. Strălucea spre mine din harta pe care urmăream înaintarea aliaților care ajunseseră prea târziu pentru mama și tata, pentru Anne și Margot, pentru doamna Frank și pentru Pfeffer. Îmi făcea cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii din belșug, iar ostaticii crapă de sete Închiși În vagoane de marfă, care sunt atât de solid făcute, că nici un șurub, nici o șipcă nu se clintesc de la locul lor, iar unghiile lor s-au rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două săptămâni În capăt a mers trenul, oprind o dată sau cel mult de două ori pe zi În halte tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
orzul iar cu banii încasați s-a mers la depozitul de cherestea din port și am luat material. Banii n-ar prea fi ajuns dacă suma n-ar fi fost completată de Comitetul școlar județean, deschis spre lucrurile de bine. Șipcile au fost fasonate de Vladimir Culic, gospodar priceput la tâmplărie, iar stâlpii au venit bucată cu bucată de la săteni, fiecare renunțând la câte un salcâm pentru această lucrare. Steluța, după definitivat, a fost trimisă la Predeal, la cursurile de străjerie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ăla de cameră... el e șmecher. „Dom’le, nu te scoli din pat!“ Zic: „Bă, du-te, bă, de-aicea!“. „Ba nu! Of, futu-ți morții mă-tii!“ Și-a-nceput să mă-njure. Și m-a luat c-o șipcă din aia, groasă. Și dă-i... „Futu-ți morții mă-tii...“ - „De ce dai, bă?“. Și m-am dus în cameră, l-am bătut noaptea aia. Și l-am bătut pe șeful ăla de cameră până l-am scos din circulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
solidă, mai așa. Eram într-un vagon cu roșii. Am scos un rând, le-am zdrobit, le-am făcut mici. Deasupra o pătură, un pled pus deasupra. Alt rând de lăzi, dar peste mine, cum ar veni, puse pe niște șipci, așa, erau pregătite, erau socotite. Când a deschis ăla la vamă acolo ușa, să se uite să vadă ce e... totul perfect! Și-așa am ajuns în Passau, în RFG. Au închis ochii, pe la spatele lor noi am plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe care nu o comisese. — Domnule Kobayashi, hai să auzim toată povestea înăuntru... A și început să plouă... Cerul s-a întunecat, iar picăturile de ploaie lăsau urme pe pietrele din albie. Era întuneric în baracă. De peretele făcut din șipci de cherestea era rezemată o cazma și lângă ea un coș pentru cărat pământ. — Hai, scoate ce-ai ascuns! — Nu... nu... nu... aici. Mlaștină. — Mlaștină? Endō auzea povestea pentru prima dată. Cu paisprezece ani în urmă, Kanai și Kobayashi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
crezut mereu că aștept într-adevăr ceva. " Mereu" e un fel de a spune. În sfârșit, asta n-are importanță. Văd același peron, aceleași ziduri scorojite, același geam murdar în care se decupează câmpul. Stau pe aceeași bancă făcută din șipci de lemn și vopsită într-o culoare nedefinită, ceva între galben și maro. Nu înțeleg mai bine ca în primele zile ce caut aici, dar cât de cât, s-ar zice, m-am adaptat, chiar dacă șobolanul nu lasă sfântul să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]