1,435 matches
-
și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele, două picioruțe strîmbe și nesigure, ca două șireturi, ca două macaroane. În poza asta nu e soare, e Înnorat, ba chiar cred că ploua cînd a fost făcută, dar chiar și așa, chiar și În alb-negru, are o lumină specială. E lumina cartierului... Știi cum era lumina cartierului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înghețat pe toți, OS-ul ne-a băgat pe toți cei care am văzut scena În biroul de la parterul dormitorului. Bineînțeles, nimeni nu a văzut nimic. — Fumam, mi-a intrat fumul În ochi. — Eu m-am aplecat să-mi leg șireturile la bocanci. Și tu? a Întrebat locotenentul stînd pe spate În scaun, cu picioarele pe masă, În micul birou În care ne-a Înghesuit pe toți. Tu erai cu spatele, nu? a continuat el rîzÎnd. — Nu, eram cu fața, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un mileniu pe culmea unui munte numit Aventură, scrutînd viitorul În timp ce vîntul Îmi flutură pletele. Se vede de pe această culme cum mă furișez spre gară prin Înserarea umedă și rece, Într-un trening roz-neon și bocanci miltari de parașutist, cu șireturi, toate asortate cu o căciulă cu moț, pe care am reușit să o șutesc de la colegul nostru de salon. Se vede cum, ajuns În gară, dau nas În nas cu patrule militare care se Învîrt prin mulțimea de țărani și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și jumătate; cel din fundul grădinii avea și două stinghii orizontale, bătute în cuie, iar cel din dreapta era mărginit de tufișuri frunzoase, care puteau oferi un punct de sprijin pentru picioare. Gabriel văzu că omul purta niște pantofi maro cu șireturi, clar fără ciorapi. Avea un păr lung, cărunt, soios, și o față preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
continuă să slujească unor cauze și dau, fără pic de rușine, lecții de morală și de științificitate acelora care nu au șansa să se afle în posesia adevărului. Cu gândul la aceasta, la aceștia, suntem înclinați să-l ascultăm pe șiretul Talleyrand, un specialist al speciei, dacă există una: Există ceva mai oribil decât minciuna, și anume adevărul". Toate acestea ar trebui să ne îndemne la mai multă modestie sau la mai multă prudență, care, din înțelepciunea antică, este caracteristica esențială
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu dădu vreun semn că se auzise strigat. Continua să se apropie și să șfichiuiască bălăriile, la fel de absent, poate doar cu mai puțină ură. Hainele de pe el erau aproape zdrențe, iar în picioare purta o pereche de ghete largi, cu șireturile dezlegate. Eugen îi tăie calea. Tu n-auzi? Stai pe loc! Băiatul îl ocoli fără o vorbă și fără să-și ridice măcar privirea spre el. Doar încetă să croiască bălăriile și își văzu de drum. Hei, măi nebunule! strigă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu călcâiul scos afară din pantof. Șontâcăind, Rareș își târși pantoful către marginea străzii și, lângă gard, se aplecă să-și dezlege șiretul. Dar chiar și acolo dădeau peste el înghiontindu-l cu câte un genunchi în spinare... Indolența, spunea tata șezând la masă. Dezinteresul! Disprețul pentru semenii noștri, asta e meteahna care o să ne ducă la pierzanie! Dacă nici la un biet
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altfel. Adică ciudată, cu mintea un pic rătăcită. Purta o rochie de culoare oliv închis, cu trei volane, cumva nepotrivită cu vârsta ei, ciorapi trei sferturi cu dungi în culori vii și o pereche de ghete nou-nouțe, maro-roșcat, legate cu șireturi. Era clar că se bucura de toată atenția familiei. Impresia pe care o crea vestimentația era că reflectă exact condiția ei de ființă stranie, dedublată pe de-o parte închisă față de lumea înconjurătoare și pe de altă parte capabilă mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unui JOC sportiv reprezintă o situație de comunicare socială: -manifestă, -conștientă și -voluntară, -inteligibilă, -secretă. Trebuie menționat că sportivii sunt atenți la acțiunile: -antrenorilor, -co-echipierilor, -adversarilor și -arbitrilor pe terenul de joc, fără să țină seama de elemente oarecare (legarea șireturilor, rostirea unei rugăciuni etc.), -mai ales la credința în forțe ce depind de supranatural, -pentru că doresc GLORIE. -cred că generalizarea învățământului de educație fizică pornește de la trecerea societății românești de la rural spre urban, adică pe transferul unui grup de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Carol cel Mare cu bascii din Spania. Se spune că vreo șapte ani au durat acele războaie, în urma cărora doar Saragosa s-a dovedit de nesupus. Acolo era stăpân regele Marsile, un om dârz, dar și peste măsură de șiret. S-a văzut și atunci că diversiunea nu este doar o mișcare iscusită și înșelătoare, ci de-a dreptul și una șireată, deseori păcălindu-l pe cel care cade în capcană. Marsile a mimat împăcarea, iar Carol a mușcat momeala
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
înțeles asta, mi-am spus că Robespierre este mai degrabă o mangustă. O mâncătoare de cobre. El avea mereu senzația că se afla într-un cuibar de șerpi. Și că trebuia, deci, să omoare cobrele. Era, dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se pare aridă ca un principiu și, spre deosebire de specialiști, noi înțelegem de ce Paris i-a dat mărul Afroditei. Regatul lui Ulise cuprindea, în afară de Ithaca, două insule, una fiind Chefalonia. Și, dintre toți locuitorii acelor locuri, cei mai demni urmași ai șiretului Ulise sunt, se pare, cel puțin așa am auzit, chefaloniții. Un chefalonit cumpără, se zice, nu știu ce. În clipa când se urcă pe scara vaporului, vânzătorul (un străin de Chefalonia, se înțelege) îi spune, mulțumit că a reușit, în fine, să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ei manii inofensive: un ghem de lână pe care nu-1 suferea să i-1 deșire nimeni; cabinetul medical ce sticlea și unde nu vrea să se amestece nimeni; 0 boccea unde aduna resturi și era bănuitoare când îi lipsea un șiret sau o panglică și, mai ales, șifonierul unde nu umbla decât ea. Sia umbla acum vraiște prin camera de consultație, răvășise bocceaua, și de aci pornise mari conflicte cu Lina. Nu se purta mai bine însă nici cu doctorul Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l mut? El își răsfiră degetele. Unde? — Ziceai că tipa aia, Barbara, se poartă minunat cu el. —Barbara, cum să nu. Dacă Barbara ar fi medicul lui curant, am fi vindecați. Bine, deci terapeuții îl pun să-și lege șireturile. Asta nu ne ajută cu mai nimic, nu-i așa? —Ajută puțin. —Vorbești exact ca doctorul Hayes. Cum o fi reușit omul ăla să-și ia diploma? Nu vrea să facă nimic. „Să așteptăm și să vedem.“ Trebuie să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în clipa când împlinise șaisprezece ani, iar taică-său îl declarase liber să-și aleagă propria damnare. Nimănui n-are cum să-i convină toată chestia cu Rămasu’ de căruță, după ce a crescut cu o mamă care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Cappy pentru că a poluat genele și că ne-a făcut pe noi. Recită întruna chestiile astea uluitoare, chestii pe care până și Mark le uitase. Chestii din ultimii ani ai copilăriei, de dinainte ca Joan să se tragă de șireturi cu Nenea Omnipotentu’. Chestii din anii nasoi, când nu puteai să faci nici măcar „bau“ la ea fără să cadă în genunchi și să dea din ea nume de sfinți mărunți. Mai ții minte cartea aia, Mark? Aia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
capăt se slăbi, lăsînd verga să cadă. Vîsla îi zbură în sus, iar barca începu încet, dar inexorabil, aproape elegant, să se încline înspre partea lovită. Ca de la sine, mi-am tras picioarele afară din pliurile de piele legate cu șireturi groase de extensor, cînd am simțit apa alunecîndu-mi de-a lungul trupului, mai întîi într-o ploaie și apoi absorbită treptat de hainele mele. Capul meu abia dacă s-a scufundat. Am privit înspre locul în care capul lui David
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
asta. Din cînd în cînd, le ridicam și le lăsam să-mi alerge prin palmă, discuri de alamă și din metal cu imagini impunătoare, panoplii cu arme și simboluri, și data la care au fost obținute. Era una cu un șiret roșu. Ai crede că fiecare dintre medalii ar putea reînvia amintirea unui eveniment important. Dar nu sînt suveniruri. N-au nici un sens, nu însuflețesc nimic. Cel mult, marchează un eveniment care a trecut, a rămas în urmă, a dispărut pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
m-am ghemuit și mi-am plimbat palma, testînd golul. O dală de forma mîinii mele apăru dedesubt. Simultan, trei funcționari s-au solidificat lîngă mine, întrebîndu-mă dacă mă simt rău. M-am prefăcut, nu prea convingător, că-mi leg șireturile. Mai tîrziu, m-am așezat pe un scaun rotativ deasupra unui gol nemăsurat, unui gol cenușiu peste tot în jur, în afara unui creion, la vreo doi metri în dreapta, care se mișca proptit în vîrf de-a lungul unui blocnotes înclinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spus și am pornit încetișor spre casă. * Inventariind obiectele folosite de cititori ca semne de carte și uitate printre filele volumelor bibliotecii la care lucrează, bibliotecarul francez Louis Périn a notat, în afara cărților poștale, a ilustratelor sau a scrisorilor, cravate, șireturi de pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o conferință despre neajunsurile corsetului și-o să vă trimit invitație, dumneavoastră, doamnei și dumneaei. Încearcă să nu leșini, nu-i cazul nici să plângi, te rog doar să te duci chiar acum dincolo și să-ți mai dai drumul la șireturi. Rareori am simțit atâta forță la un om, papa, deși cu aproape douăzeci de ani mai bătrân, era complet intimidat. Cred că o să facă lucruri mari. Deci fără corset m-am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o pisică. Era în stare să le înfășoare și să le desfășoare toată ziua, iar uneori când se întorcea găsea lâna despletită în toată odaia, care se umplea de culoare. Nicu își luă ghetele de la ușă, își legă cu grijă șireturile și plecă. Atunci îi promisese bunicii lui s-o vadă duminica, de câte ori poate. Azi putea. Îi făcea bine să-i povestească de una, de alta și să se mai sfătuiască cu ea. Iar glasul ei din timpul vieții părea că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
citi ceva din ce-a rămas? Fraților, chiar adoptivi, le poți spune și cere asemenea lucruri. Scoase cele două jumătăți și încercă să le descifreze. Iulia scria foarte frumos. Semnătura se vedea bine, Iulia Margulis, cu o coadă ca un șiret legat cu nod dublu, iar în rest nu mai descifră decât patru cuvinte și-o cifră: „verde cu roșu“, „ora 5“. Nu era nimic de făcut, așa că aruncă plicul în foc. Se gândi să treacă diseară cu băieții, la colindat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]