612 matches
-
ce. Era ca una dintre acele statui de piatră, mucegăită și umedă, ce se găsesc în cele mai ascunse colțuri ale parcurilor publice, atât de înfiptă în pământ și atât de nemișcată, încât nu-i mai lipsea decât un mic șiroi de apă. O observă din nou. O fi virgină? Nu știa nimic despre obiceiurile sexuale ale yubani-lor. Nici despre virginitate nu știa prea multe. Nu dăduse niciodată peste o femeie virgină. Cu vreme în urmă, îl preocupase chestiunea. Unde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iar soarele îi pedepsea apele, care îi restituiau înmulțit sclipirile. Acolo, nu domnea penumbra liniștită a desișurilor din pădure, ci de la suprafața apei râului se înălța, de pe la mijlocul dimineții, un abur dens, o umezeală sâcâitoare care te făcea să asuzi șiroaie, îți îmbiba hainele și îți aburea ochelarii. Apoi, dintr-odată, venea un vânt cald și dens, încărcat cu electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
biciul din nor trosnește mai tare decât cel de la Plugușor, că-i mult mai mare de cuprinde zarea. Acum să privim pe fereastră și să vedem ce se întâmplă în grădina noastră. Iată cum picăturile de ploaie se strâng în șiroaie pe acoperișuri, la margini de răzoare, dar după puțin timp dispar. Dar unde dispar, bunico? Picăturile de ploaie intră în pământ și de acolo le iau plantele. Prin rădăcinile lor trec în frunze, în flori, iar alți stropi rătăcitori, transformându
Lacrimile cerului. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_690]
-
Land Rover și SUV-uri de toate tipurile imaginabile, care blocau strada și trotuarele pe ceea ce părea cel puțin o jumătate de milă. Era clar că parcarea creșei ieșea din discuție. Hugo s-a uitat nehotărât la ploaia care curgea șiroaie. Dar apoi, aruncând o privire la ceasul de pe bord, toate ezitările i-au dispărut. Întârziase cincisprezece minute la serviciu. Fie că îi plăcea sau nu, el și Theo trebuiau să înoate până la Chicklets. Cuprins de ușurare, și-a amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ar fi fost o provocare fizică până și pentru cea mai rezistentă persoană. Dar femeii nu-i păsase nici cât negru sub unghie. Hugo a ridicat cu greutate mâna în care ținea ursulețul înnoroiat, ud fleașcă, din care apa curgea șiroaie pe pământ. Rosa a strigat încântată. Mulțimea de oameni a început să se risipească. Alice s-a aplecat peste Hugo și l-a sărutat. —Îmi pare rău, a murmurat ea. Uită tot ce am spus. Mai puțin asta: te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prin minune ploaia s-a oprit. Către amiază, când Iorgu abia ajunsese acasă, a început din nou să plouă, și vântul se porni să sufle. Iorgu se apropie de fereastră și își lipi obrazul de geam. I se părea că șiroaie de apă sunt gata să i se prelingă pe tot corpul. Un tunet năpraznic sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
atunci de ce să vrei mai mult!... De ce să te mâhnești pentru ceea ce nu poți face!... Fă ceea ce poți!” i-a șoptit rar vocea. Prin minte îi trecu,... de câte ori, până atunci, viața îl izbise cu fața la pământ storcându-i sânge și lacrimi. Șiroaie de lacrimi zile în șir au curs... frământările se țineau lanț, nu mai știa dacă trăiește, doarme, visează ori urlă de durere. - De ce oare, numai unii suferă... există, oare, vreo rațiune în această selecție?!... se întrebă Iorgu. Oamenii religioși, unele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-o să mă fac eu fără tine, fără dragostea ta? Tu îmi dădeai putere de a trăi, de a merge mai departe! Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Îi tremurau picioarele. Se uita la el și nu mai contenea cu plânsul. George era îmbrăcat în costumul pe care trebuia să-l poarte la logodnă. Era așa de frumos, parcă dormea! O femeie o luă ușor de mână și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sprijinul, vrem să te vedem la casa ta, fericită. - Nu sunt încă pregătită! Cred că nu aș mai putea să iubesc pe altcineva. George este încă în sufletul meu, în toți porii trupului meu. Și lacrimile începură să-i curgă șiroaie. Geta o îmbrățișă având și ea lacrimi în ochi. Apoi schimbară vorba, trecând la alte subiecte de discuție. Frusina se gândi până la urmă să meargă măcar la repetițiile care începeau în toamnă, la dansurile populare, poate, această schimbare s-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
poate abține și mă răsplătește cu un sărut lung, enorm, în interiorul căruia se preling, împreună cu tot felul de efluvii fierbinți, pe lîngă parfumul buzelor dumneaei, în jur de cinci sau șase lacrimi ușor sărate, sau mai degrabă cinci sau șase șiroaie de lacrimi... — mă bucur să știu că vă pasă. Da, îmi pasă. Cum să nu îmi pese ? sfîrșitul unei povești de dragoste este important, la fel de important ca și începutul. sfîrșitul unui roman este la fel de important ca și începutul, ultima frază
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a-ți radiografia cele două sute cincizeci de mii de cuvinte pe care le-ai scris de cînd ne-am cunoscut, ar vedea în ele amprentele unui corp de femeie și ale unor explozii de senzualitate feminină. Cuvintele tale au curs șiroaie pe buzele, pe gîtul, pe sînii și pe coapsele mele, mi s au lipit de pîntece și au ciugulit din sexul meu... niciunul nu a rămas neatins de mine, e ca și cum aș fi scos din mii de cochilii mii de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
exprimabil în liniile feții. Nimeni n-ar mai îndrăzni să se privească în oglindă, căci o imagine grotescă și tragică în același timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete și dungi de sânge, răni care nu pot fi închise și șiroaie de lacrimi care nu pot fi stăpânite. Aș avea o voluptate plină de groază să văd cum izbucnește, în armonia comodă și superficială de fiecare zi, un vulcan de sânge, țâșniri roșii ca focul și arzătoare ca deznădejdea, cum toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari cărora nu le-ar fi pasat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era un basm strălucit și înstelat. Acolo era, între dumbrăvi verzi și între stânci cenușii, și un lac cu apă de aur. Când ne scăldam acolo râzând și sub privirea cea înamorată a lunilor, stropeam unul în altul cu lungi șiroaie și stropi de stele care, rămâind pe sânul ei, străluceau pe albul ei corp până ce, uscîndu-se într-un cerșaf țesut din argint, corpul ei alb era și mai neted, și mai dulce, și mai strălucit. Adesea ea se prefăcea că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vedea câteodată luna. Am luat o laternă mică cu mine și, ieșind pe strade de, am început a le străbate în plesnetul cel mărunțel și zuzuitor al ploii și a o apuca, ieșit afară din oraș, peste câmpii inundați de șiroaie, cari, galbene, îneca iarba cea verde, și sfâșiind cu picioarele mele valurile ce inundau câmpia. Era întunerec de nu-ți puteai vedea mâna. Am ajuns la casa ei. Am scos laterna și, aprinzînd-o înaintea ușei de din față, voi să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și dependența de opiacee, pierderea apetitului, tristețea, întâlnite la fiecare nou început de an școlar în comportamentul copiilor și în comportamentul îndrăgostiților. După cum îi spune călugărul Lorenzo lui Romeo, „Tinerii se pare/ Că nu iubesc decât din ochi. Ce-amare/ Șiroaie au curs pe fața ta slăbită/ Și-n lacrimi câtă sare risipită,/ Spre a săra iubirea-ți nesărată”¹ (Shakespeare, Romeo și Julieta). Pentru mai multe detalii Panksepp, J., „Toward a General Psychobiological Theory of Emotions”, The Behavioral and Brain Sciences
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei cetăți, fulgerele și grozăvia trăsnetelor; din faptele omenești, izbirea a două oștiri, un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-amurgul din ele se ridică Ce-n rouă sîngerîndă pe frunzi uscate pică, Sau merg de se așează pe stînci, pe vîrf de munte Ca palide vedenii cu pletele cărunte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și ei, pentru melodia lui tristă și plângătoa re adusă, cred evreii, de pe muntele Sinai. Este descrisă ceremonia momentului, în viziunea oaspeților. Trei rabini îmbrăcați în alb, îi abs olvă pe cei prezenți de păcatele din anul trecut. Nădușeala curgea șiroaie de pe fețele credincioșilor prezenți și devotați. Era o fervoare gălăgioasă. „Dădeau din mâini, sărutându-le și frângându-le, loveau în cartea de rugăciune, se băteau în piept și-și legănau trupurile încoace și încolo, ca și evreii din Sap het
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
incomprehensibil. Moartea, în schimb, se lasă înțeleasă mult mai ușor, fiind percepută (cu mintea, desigur) ca o eliberare de suferință. Din acest motiv, lui Bizu moartea (dureroasă, dar salvatoare) "nu izbutea să-i stoarcă apa ochilor". Lacrimile sale curg însă șiroaie "dinaintea celor mai fugare și inofensive nuanțe de sentiment", și îndeosebi atunci când în cauză e "povestea iubirii defuncte înainte de a fi rodit". Așadar, în pofida propriei inteligențe, care-l ajută să rezolve de timpuriu, cu ajutorul reflecției, problema morții, eroul lovinescian rămâne
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cinci dimineața până la orele douăzeci și trei și după, pentru ca totul să fie perfect și totul să funcționeze șnur, peste tot să fie curățenie ireproșabilă, ca la verificarea finală regimentul să primească un calificativ favorabil. La orele de instrucție, curgeau șiroaie de pe fruntea fiecărui militar, conform unui slogan inventat de strămoși, perpetuat și perfecționat de căprari de-a lungul timpului, conform căruia, răcanul nu are nici un drept. El trebuie numai să execute, fără să crâcnească, tot ce i se ordonă. De la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
părea mai liniștit, viața intrase în normal. Liniștea de după furtună se așternea văzând cu ochii. Grindina dispăruse, în timp ce norii goneau undeva, spre sud, cerul se degaja răspândind mai multă lumină. Doar luciul caldarâmului, proaspăt spălat, precum și apa, care se scurgea șiroaie în unele locuri, erau ultimele dovezi ale furtunii ce acum se dezlănțuia în altă parte. Spaima, prin care trecuseră călătorii, încă se mai menținea. Aceasta se observa în comportamentul și în felul de a fi al fiecăruia. Pericolul comun i-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mamă. Nu e pâine! De amar de vreme m-ai tot amânat/ Mai rabdă, puiul mamei până mâine/ Că mâine vom ieși la semănat!". Din ochii ascultătorilor au început să cadă picuri, din ce în ce mai mulți, care rapid s-au transformat în șiroaie. Întreaga sală asculta și plângea. Pentru a salva cât de cât situația, inspectorul i-a făcut un semn directorului, directorul l-a avertizat pe învățător, iar învățătorul derutat nu mai știa ce să facă. Bidaru nu a priceput o iotă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
intrat în casă”. Spectrul căruia Emma, stăpân peste regatul morților, îi îngăduise, la porunca zeului din Kamo, să evadeze pentru câteva clipe. Fiul se va apropia atunci de fantoma tatălui, îl va prinde de mânecă și va vărsa pe ea șiroaie de lacrimi, lacrimile unei bucurii aproape de nesuportat. Iar textul spune: și dacă stau să mă gândesc, ce bine-ar fi dacă acest iluzoriu loc al unui vis s-ar dovedi real. Ce este această întâlnire dintre tatăl mort și fiul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]