729 matches
-
feroce. Pentru această comandantă de lagăr nu exista milă, compasiune, era lipsită totalmente de calități umane, viața de război o transformase într-o fiară și ura față de „bandiții de români și germani” era așa de mare încât când vedea sângele șiroind din muribunzii împușcați devenea isterică și comanda alte condamnări la moarte. Împușca cu mâna ei și santinela în post dacă nu-i plăcea cum ține arma sau i se părea poziția de drepți incorectă. Făcuse parte dintr-un batalion de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se umflase locul loviturii și abia când am adus-o în față am realizat că mă lovise cu un cuțit. Lovitura fusese atât de puternică încât nu simțisem impactul vreunui obiect ascuțit, ci doar o durere difuză. Tot spatele meu șiroia de sânge și pe rochia mea albă cu trandafiri albaștri apăruse o pată roșie care se întinsese deja în flancul drept și înainta vertiginos spre coapse. În loc să mă sperie, vederea sângelui m-a enervat. „Asta îmi mai lipsea“, mi-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Singurul lucru palpabil era scrisoarea de acceptare a universității canadiene, pe care o aveam în buzunarul interior al rucsacului. Sau făcea și ea parte din vis ? — Lucrurile nu sunt întotdeauna cum am vrea să fie, spusese Jean-Claude în timp ce mie îmi șiroiau lacrimile pe obraz. Îmi dau seama ce trebuie să simți. Și eu sunt la fel de derutat ca și tine și pot să-ți spun cu mâna pe inimă că nici mie nu-mi vine ușor, și cu atât mai puțin lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din ce în ce mai înalt, reverberându-se asupra celui de dinaintea sa. Totul a fost un fel de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată în rezonanță cu cerul însuși. M-am așezat pe scaun, plutind. Și, deodată, în fața ochilor mei închiși, din care șiroiau lacrimi, o nouă nemișcare a apei. Apoi Père Joseph deschise o sticluță, din care îmi turnă un ulei parfumat pe frunte. Atingerea aceasta m-a readus oarecum pe pământ. — Și acum, câteva lucruri practice, spuse Père Joseph, luându-mi dorje-ul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
următoarea: ca să scape de acuzații, Fard a acceptat să părăsească Detroitul o dată pentru totdeauna. Și așa ajungem În mai 1933. Și la Desdemona, care Își ia rămas-bun de la Grupa de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane. Basmalele Încadrează chipuri șiroind de lacrimi. Fetele trec Încolonate pe lângă ea, sărutând-o pe Desdemona pe ambii obraji. (Bunicii mele Îi va fi dor de fete. Ajunsese să țină foarte mult la ele.) ― Mama mea Îmi spunea că În vremuri grele viermii nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cravata. Simți cum Îl ia brusc amețeala. Febra jocurilor de noroc care Îl posedase timp de douăzeci și șase de luni Îl părăsi, trimițându-i un ultim val de căldură prin piele, și dintr-o dată Întregul corp Începu să-i șiroiască de sudoare. Ștergându-și sprâncenele, Lefty ieși din bancă și se Îndreptă spre o bătrânețe săracă. Strigătul asurzitor pe care l-a scos bunica mea când a aflat de dezastru nu poate fi redat În scris. Țipătul a continuat, prelungindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să frunzărească revista. ― Sau uită-te la gura ăsteia. Ai putea să-ți bagi tot capul Înăuntru. Eu Încercam să-mi mai iau un cappuccino. Chelnerii, În uniformele lor austriece, mă ignorau, așa cum ignoră pe toată lumea, iar afară teii galbeni șiroiau și picurau. ― Sau ce zici de Jackie O.? Întrebă Julie, Încă pledând. Avea ochii atât de Îndepărtați că erau practic așezați pe marginile capului. Arăta ca un pește-ciocan. Încerc să pregătesc prin rândurile de mai sus propria mea descriere fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că mi-e greață și nu voiam să mă gândesc deloc la ceea ce se Întâmplase. La duș am Încercat să spăl toată experiența, curățându-mă metodic, cu fața sub jetul de apă. Aerul era plin de aburi. Oglinzile și ferestrele șiroiau. Prosoapele se umeziseră. Am folosit toate felurile de săpun pe care le aveam la Îndemână: Lifebuoy, Ivory, plus o marcă rustică, locală, care era ca șmirghelul. M-am Îmbrăcat și am coborât scările În liniște. Traversând sufrageria, am observat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prima dată cînd se afla acolo. Apoi s-a așezat În scaunul lui obișnuit. S-a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a Început să plîngă. Nu scotea nici un sunet, lacrimile Îi șiroiau În tăcere, amestecîndu-i-se cu picăturile de ploaie de pe obraji și bărbie și căzîndu-i pe cămașă. Am strigat spre el pe mutește „Curaj, domnule Shine. E și mîine o zi. Nu face nici o prostie.” Mă simțeam atît de rău că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de firele rezistente, abia dacă mai puteam roti doar ochii în orbite, păianjenii, perfizi și tăcuți, mi-au atacat inima, ca pe o muscă mare și neagră, ca pe un bărzăune înnebunit. Se repezeau brusc la ea, cu chelicerii transparenți șiroind de venin. Inoculau acolo aminoacizii fatali și se retrăgeau fulgerător. Urmau aritmii și convulsii, lipsă de aer și durere săgetătoare. îmi simțeam ochii ieșindu-mi din orbite. Corpul îmi era paralizat, căci avuseseră grijă să mă înțepe mai întîi în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pedantă, își trecea lama peste obrazul săpunit hiperabundent, lăsând pârtii timide de piele ușor înroșită, pe care nu prea multele fire de păr secționate de la rădăcină iradiau, puncte minuscule, o culoare verzuie. Imediat, acele pârtii se umpleau de apa care șiroia din părul umed. Se privea în oglinda mâncată de umezeală de la baie, în care se mai vedea un perete muced, vopsit, prin cine știe ce capriciu de gust, în albastru ultramarin, culoare de ulei. Se mai vedea și closetul, spart într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe policioara de sticlă murdară de sub oglindă, pe care se mai aflau și câteva lame de ras uzate, aruncate într-o băltoacă și care ruginiseră, lipindu-se între ele. Apa de pe bărbie, tulbure de cremă de ras, începu să-i șiroiască pe gât și pe piept, rece ca gheața, își privi pieptul în oglindă cu amuzament. Dacă ar fi venit acum cineva acasă, putea să iasă în întîmpinarea lui sau a ei așa cum se găsea, în blugi și cu pieptul gol
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bucăți de gheață șira spinării. Stăteam ghemuită acolo sub cortina de mâl și poate acolo aș fi rămas pentru totdeauna, ca insecta prinsă în boaba de rășină, dacă nu mi-aș fi amintit de drumul meu. Am ieșit, cu părul șiroind, cu pielea numai râulețe, pe malul celălalt, unde îmi aruncasem îmbrăcămintea. M-am uscat, cu brațele depărtate în soarele verde-albastru-galben-transparent-sonor al dimineții. Trilurile păsărilor conturau cu linii subțiri bolți uriașe, ogivale, în tăcerea pădurii. Am plecat mai departe, mică și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om rătăcit în uzină și un savant înhămat la o roabă și un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
saliva lor scumpă și aleasă, sângele meu ieftin și umil credincios... Tatăl meu cel din pământ, învață-mă cum să trăiesc, ajută-mă iarăși să scriu, să cresc litere reavăne, zmulse aspru, înmănunchiate lin, flori tăiate harnic cu hârlețul groparilor, șiroind de rouă și neuroni încă fragezi. Mi-am cumpărat (erau corăbii burtoase, încărcate cu baloturi proaspete de hașiș și cu femei uluitor de flexibile, negre ca antracitul, aduse anume pentru plăcerile noastre brutale, corăbii abia sosite în docuri, ancorate tăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
adevărul, dar în clipa asta eu spun adevărul. Dacă ești prietenul care cred eu că ești, fă-mi onoarea să-l crezi pe prietenul care consider că-ți sunt, atunci când spune adevărul. — Bine, ascult, l-am liniștit eu. Lacrimile îi șiroiau pe obraji. I-am vândut bijuteriile, bijuteriile preferate, ba odată până și rația ei de carne... toate ca să-mi cumpăr mie țigări, mărturisi el. — Am făcut cu toții lucruri de care ne rușinăm, l-am consolat eu. — N-am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prins pe maiorul Aurel Agache, șeful secției economice, l-au lovit cu răngile. Maiorul a scăpat pe o stradă lăturalnică, urmărit și pocnit metodic. Ajunge la o cișmea să se spele de sânge și e lovit din nou. Cu sângele șiroind, intra în farmacie, este scos și trântit la pământ în fața Maternității. Medicii cheamă o salvare, dar mulțimea încinsă refuză să-și lase victima. Vine a doua salvare, maiorul este urcat cu targa în mașină, e aruncat iar jos și călcat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a clădirii era dărâmată, iar suflul exploziei, spărgând geamurile, îi rănise pe funcționarii dinăuntru. Unul dintre aceștia a fost prima victimă ce am văzut-o. Primise lovitura în față, un ochi i se scursese și, cu găvanul însângerat, cu obrazul șiroind de sânge nou peste cel vechi, închegat, cu mâinile bâjbâind prin acel întuneric dureros dimprejurul lui, înainta, împins și târât de niște femei, spre locul unde așteptau cei ce aveau să fie duși la spital, scoțând gemete înfiorătoare. Picioarele mi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum Muti începea, pe departe : Măsuța aceea cu rotile și servanta din camera dumitale sunt o amintire la care țin... Dacă ai avea dumneata grijă... Voia de fapt să o atenționeze să nu mai pună sticla cu ulei și vasele șiroind de apă și crătițele abia luate de pe foc pe ele ! — Petruța e scroafa care s-a urcat în copac... — Da, da... Dar să nu crezi că n-avea replică !... Și mneatale, ca mămica mea ! Asta era replica Petruței : Mămica mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să afle cum e o fată obișnuită, de pe stradă. Pentru publicul țintă căruia voia să i se adreseze. Pentru noua gamă de produse idioate, destinate femeilor. În momentul În care mă lovește brusc revelația, pentru prima oară, o lacrimă Îmi șiroiește pe obraz, urmată la scurt timp de Încă una. Jack s-a folosit de mine. De asta m-a invitat În oraș. De asta era atît de fascinat de mine. De asta era de părere că tot ce ziceam e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zîmbesc. SÎnt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una cîte una, aterizîndu-mi În picături mari pe fustă. Lumea se uită la mine, dar nu-mi pasă. De ce mi-ar păsa ? Am trecut deja prin cea mai penibilă experiență imaginabilă; ce contează că se mai zgîiesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
căruia să-i poți destăinui cele mai prețioase secrete ale tale ? Fiindcă e evident că aceste secrete nu sînt de nasul meu. Mă răsucesc brusc pe călcîie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și călcînd pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai tîrziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
panică. — Jack, eu nu sînt așa, spun Înnebunită. Nu sînt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe obraji și mi le șterg dintr-un gest al mîinii. Nici măcar nu vreau să cunosc un secret atît de important ! Nu voiam decît să-ți aflu micile tale secrete, atît. Micile tale secrete idioate ! Voiam doar să te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
adus aminte aproape cu o oră mai târziu. S-a gândit, totuși, să treacă într-o doară cu mașina pe la locul întîlnirii. Ploua groaznic și strada era pustie. Când s-a apropiat, a văzut-o în dreptul porții nemișcată, cu apa șiroindu-i pe obraji, părând că îl așteaptă de o veșnicie și că l-ar fi putut aștepta așa oricât. Prima noapte când au dormit împreună. Și când, în mijlocul nopții, ea a aprins lumina, cu fața inundată de fericire, și i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enerveze, fiindcă Susan nu mai coboară odată; o așteaptă cu cîteva sticle de Jerez În față, pentru invitații din săptămîna asta și mai simte Încă prin toți porii plăcerea de a sta la nesfîrșit sub un duș rece, cu apa șiroind pe umerii bronzați și puternici, pregătindu-și pielea pentru cămășile de mătase venite de curînd de la Londra, pentru fularul de mătase legat cu un nod perfect În jurul gîtulul, despre care cineva odată Îi spusese că e senzual, la trei dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]