682 matches
-
părere ai. Sinceră să fiu, nu prea am timp. Toți cunoscuții mei, plus cîțiva oameni pe care nu-i știu, vor sosi foarte curînd (Îmi verific ceasul), adică În mai puțin de o oră, iar eu stau aici, cu apa șiroind de pe mine, cu părul Încă ud, În timp ce și casa ar avea nevoie de o ultimă revizie Înainte de apariția musafirilor, inclusiv a membrilor familiei. — Ce-ar fi să mergeți În grădină să-l găsiți pe Dan, cît mă Îmbrac eu? Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spune Dan, pe un ton insistent, unei asistente aflate În spatele unui birou. Mon fils. Nous cherchons notre fils.1 Apoi, auzim: — Dan? Ne Întoarcem și Îi vedem pe Linda și Michael venind grăbiți de după colț, iar pe obrajii soacrei mele șiroiesc lacrimile. — L-am rugat pe vecin să aibă grijă de Amy, explică ea plîngînd. Am venit direct aici. — Unde e Tom? Întreabă Dan. Unde e? Ce se petrece? — Îmi pare rău, zice maică-sa și continuă să repete asta, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la o moară. Eram un fel de ajutor de morar. Goleam făina din saci, în timp ce afară ploua cu găleata. La un moment dat, s-a auzit o bătaie în ușă și, în prag, a apărut un drumeț pe mantaua căruia șiroia apa. Când am ridicat felinarul, mi-am dat seama că era el, după ochii duși în fundul capului. M-am fâstâcit, am zis: "Nu sunt eu morarul, mă duc să-l chem", dar el se grăbea. Și-a scuturat mantaua, și-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ghicea, sub rochia simplă, că avea un corp suplu și bine făcut. - De ce ai plâns? am întrebat-o fără să mă scol din pat. N-a răspuns și și-a plecat ochii, în timp ce lacrimile au început din nou să-i șiroiască pe obraji. - Hai, spune-mi, am stăruit, ce te frământă? Nu-ți fie teamă! În cele din urmă mi-a răspuns pe un ton smerit: - Soțul meu era un waldeman, un pădurar, adică. A murit de nici măcar două luni, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce împăratul a catadicsit să vină la noi, șiroind de sudoare. Față-n față cu el, mi l-am închipuit ca pe un taur gata de atac. L-a măsurat pe Garibaldo și i-a spus: - Așadar, tu ești taumaturgul? Cel care crede că e mai tare decât cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am putut după el, dar fără folos. - Lasă-l în voia lui, o să-nțeleagă până la urmă, a spus Gaila. Du-te liniștit și caută să-i fii un unchi bun, așa cum i-ai fost frate bun tatălui său. Cu ochii șiroind de lacrimi, i-am sărutat mâinile și am plecat. Am ajuns la Pavia odată cu bezna. În fața palatului erau aprinse numeroase torțe, și Rotari, nerăbdător, ne aștepta laolaltă cu toată curtea la intrarea principală. Rodoald călărise însoțind carul gol, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Rotari în ziua nunții, și care a murit acum patru luni. Ea mi-a relatat tot ceea ce simțea, și acum știu că nu mai am de trăit decât două luni, nu mai mult. În timp ce-mi simțeam lacrimile șiroind pe obraji, mă gândeam dacă se mai putea face ceva. Eram sigur că mai era timp, și am rugat-o să-mi permită să-l chem pe medicul meu. Amos a sosit în câteva ore, dar m-a lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ușă - apoi, Încet, o Închise. Emma plângea. Suspina În tăcere ștergându-și obrajii pe furiș cu vârful degetelor. Din când În când, Își trăgea nasul, cu un sunet slab. Suspinele ei se Întețiră, respirația Îi era sacadată. Lacrimi mari Îi șiroiau pe ciorap - pentru o clipă străluceau pe nailon-ul Întins, apoi se stingeau. Șeful fusese instruit să gestioneze resurse umane, Învățase cuvinte și comportamente utile, simulase diferite situații critice, dar nu i se Întâmplase un astfel de caz, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
alunecând prin fața ei. Voia să-i mulțumească pentru smoching, dar Antonio nu-i dădu timp. Trecură prin fața ei Într-o clipită - Valentina Îmbufnată, supărată că tatăl nu voise să-și petreacă trei zile singur doar cu ea, Kevin cu obrajii șiroind de lacrimi, Antonio cu umbreluța de hârtie Între dinți și cu o mână În buzunar, zâmbitor. Apoi dispărură În jos pe scări. Un balonaș roșu, zglobiu, Îi urmări țopăind pe treptele de marmură. — Iubire, Îi spuse Maja Camillei, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar putea fi pe urmele ei. Mulțumesc! Trebuie să plec, ne vedem mai târziu. Am ieșit din magazin și am mers unde am văzut cu ochii. Am ajuns pe o stradă îngustă, întunecată și pustie. Am căzut în genunchi. Lacrimile șiroiau din ochii mei căprui. Simțeam că am murit, că cineva a înfipt un cuțit ascuțit, foarte ascuțit în piept. Mă doare sufletul! Cum am putut să fac așa ceva, cum am putut să-l omor pe Andrei, cum am putut să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
necunoscute, deși nu era inițiată în lumea cuvintelor magice și a incantațiilor. Nici Rahela nu s-a lăsat și a luptat pentru visul ei de o viață. S-a luptat ca un animal, cu ochii ieșiți din orbite și transpirația șiroind. Chiar și după trei zile și trei nopți, n-a strigat că vrea să moară ca să scape de chin. „Merita s-o vezi”, spunea Zilpa. Până la urmă Inna a reușit să întoarcă copilul. Dar efortul parcă ar fi rupt ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
decorația, cu ac cu tot, și am vârât-o în buzunarul de la pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
anume? Marie nu avea nici timp, nici chef să se țină de ghicitori. Își strecură mîna În laba grea a lui Pierric. - Arată-mi. Primele raze ale soarelui de iunie mîngîiau menhirii Înălțați spre răsărit. Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și ochi urlînd: - Poliția! Stai! Rămasă fără grai, Îl descoperi atunci pe cel care o amenința. - Comandant Fersen, Brigada criminală din Paris! Descotorosit În ciocnire de acel poncho din plastic sub care se adăpostea, bărbatul purta un costum elegant, dar șiroind de ploaie și pătat de noroi. Se strîmba de durere, masîndu-și stomacul. - Ce te-a apucat să mă agresezi astfel? Eși nebună sau ce naiba? Marie, revenindu-și În simțiri, se ridică și scoase la rîndul ei legitimația de polițistă. - Căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Căpitan Kermeur, SRPJ din Brest! Eu am fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încearcă să convingi consiliul municipal să fie de partea mea! - N-ai decît s-o faci singură! E adunare mîine... Marie era gata să replice cînd se deschise ușa dinspre hol, lăsînd să apară În prag silueta lui Lucas Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se putu Împiedica să nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de Înțepături pe degete, nici Mésadrol În sînge, nici plic. Pentru polițist, concluzia era de la sine Înțeleasă: Nicolas și Chantal fuseseră uciși pentru că se aflau la locul nepotrivit În momentul nepotrivit. Tocmai Închidea cînd Marie veni În fugă spre el, șiroind de ploaie. - Va trebui să așteptăm să se Îndrepte vremea ca să ne putem reîntoarce pe insulă, și avînd În vedere că e un cer ca de plumb, o să fim norocoși dacă o să putem lua bacul mîine. Remarcă aerul lui preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a transformat În dramă. - Poate că au vrut să se joace de-a jefuitorii de corăbii și s-a sfîrșit prost. - Cineva i-a tăiat gîtul, Lucas. Niște copii? Se ridică brusc și se postă Îndărătul geamului mare peste care șiroia ploaia. - N-ai să mă faci niciodată să cred așa ceva. Afară se lăsase noaptea, luminile radei se iveau tulburi prin geam, iar dincolo de ele, departe de toate, adesea izolat de restul lumii, se găsea Lands’en. Își puse mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voiam să fug, dar nu așa cum Înțelegi tu. Voiam să fug În larg și să mă scufund, pentru ca tot coșmarul ăsta să se sfîrșească și, cu voia lui Dumnezeu, să mă duc lîngă Loïc. Glasul i se frînse. Lacrimile Îi șiroiau În tăcere pe chip. Era pentru prima oară că Marie o vedea plîngînd, dar, departe de a se lăsa impresionată, Începu să aplaude rar. - Frumos număr, dar nu ține. Hai, vino, am pierdut și așa destulă vreme. Gwen avu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la intrarea polițiștilor În vorbitor. - Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani se Întoarce acasă În plină noapte de furtună, șiroind de apă de mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Avea o carabină la Îndoitura brațului. Piciorul drept era sfîșiat. Osul tibiei se ițea Într-un mod straniu. Un alt tip eșuase ceva mai departe și se tîra pe coate. Picioarele lui alcătuiau un ciudat unghi drept, de-a-ndoaselea. SÎngele Îi șiroia pe obraz. - Au amenințat că ne omoară dacă nu-i ajutăm să se pună la adăpost, Împreună cu lingourile, murmură PM. Atunci i-am cărat pînă la grotă. Marea urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
furie și de neînțelegere. PM abia de-i aruncă o privire. - Ia mai taci, mă Împiedici să mă concentrez. O mînă Înmănușată În neopren negru și lucitor se agăță de scara care ducea spre puntea din spate a vasului. Capul șiroind de apă al unui scufundător ieși la suprafață, omul se cățără pe tăcute la bord. În partea din față a vasului, PM, cu brațele Încrucișate, Îl Înfrunta pe tatăl lui, delectîndu-se să-l vadă, pentru prima oară În viață, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încercă să se ducă spre ea, să-i Întindă cîrpele pe care le ținea În brațe, dar fără măcar să-l vadă, fetița plecă În goană ca și cum ar fi fost urmărită de Însuși diavolul. Gildas și Loïc ieșiră la rîndul lor, șiroind de apă și de noroi, cei doi ștrengari o luară și ei la goană fără să stea să-i asculte chemările, apoi văzu apărînd capul lui Pierre-Marie, care Încerca să ajungă la suprafață. Tocmai era gata să iasă din cavitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
livid, acesta nu izbutea nici măcar să articuleze cuvintele. Le făcu semn să-l urmeze, iar ei se precipitară afară, De Îndată ce ajunseră În curte, tînărul ridică ochii Îngroziți și arătă, chiar deasupra ușii, spre blazonul de piatră al familiei Kersaint. Acesta șiroia de sînge. Armelle se clătină, Marie avu reflexul de a Întinde brațul pentru ca ea să nu se prăbușească la pămînt. Cu ajutorul grădinarului, o duseră Înăuntru și izbutiră s-o facă să-și revină În simțiri, În vreme ce Lucas urca la mansardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să afle cum e o fată obișnuită, de pe stradă. Pentru publicul țintă căruia voia să i se adreseze. Pentru noua gamă de produse idioate, destinate femeilor. În momentul În care mă lovește brusc revelația, pentru prima oară, o lacrimă Îmi șiroiește pe obraz, urmată la scurt timp de Încă una. Jack s-a folosit de mine. De asta m-a invitat În oraș. De asta era atît de fascinat de mine. De asta era de părere că tot ce ziceam e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]