503 matches
-
și evoluția “cheii” care dă acces plantei la rezervă: ea a devenit o enzimă, amilaza. Și tot prin evoluție, plantele au ajuns la concluzia că ar trebui să ofere un tribut animalelor, pentru a-și asigura rezervele. Și, fiind puțin șmechere, le-au oferit ceva diferit de ceea ce se acumulează pentru ele Însele; o scurtă paranteză: porumbul s’a răspândit la noi pentru că turcilor le plăcea doar grâul. Aceste substanțe de rezervă, destinate restului biocenozei, deci cu rol strategic, sunt reducătoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altuia, autoprotejându-se. Desigur, chiar preocuparea tehnologului de a folosi membrane pentru protecția mediului e tot o măsură de autoprotecție a naturii, care s’a lăsat, În acest scop, copiată. Dacă mi se permite, aș spune chiar că natura e puțin șmecheră. Uneori, și sper să fiu bine Înțeles, acțiunea sa de autoprotecție ne apare cu accente patetice. Dar trebuie să căutăm ce se ascunde În spate, pentru că În natură nimic nu e fără sens. Ca de exemplu, vreo știre anunțând că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
v-am zis că n-am nimic înăuntru! părea el foarte mândru. - Hopa, Penelopa, face când mă vede. Învățase expresii noi la fabrica aia unde zicea că lucrează. S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi. Devenise ceva mai șmecher. Poate se și însurase, deși Mirel e omul pe care cu un foarte mare efort de imaginație ți l-ai imagina făcând sex cu o femeie. În școală îi era greu și să țină pixul în mână. Îl manevra ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
simțea nevoia să fie compătimit. Nu se văita. Noi, dacă am alergat zece metri după tramvai, gâfâim și înjurăm guvernul. Nu că n-ar merita înjurat, dar nu în contextul ăsta. E posibil ca Gheorghe Tatomir să fi fost puțin șmecher. Te primea la stână, te îndopa cu mămăligă și, la urmă, tăia un miel pe care, deși îl plăteai, nu-l mai puteai mânca după ce te umflaseși cu bulz și alte drăcii. Și, chiar dacă mielul îi rămânea lui, nici aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva din ce ți se întâmplă. „Nebun e ăla, bă!“ „Nebun“ ca laudă supremă. În loc de „șmecher“, „Bă, nebuuunule!“, ca formă de a-ți exprima dragostea. E greu să înțelegi ce se petrece cu tine. Totul e haos. Totul e incoerent. Înțelegi că, pentru a te integra acestei stări de fapte, trebuie să contribui și tu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
activează cu aceeași doctrină politică promisă. Iar așa-zisa „ciondăneală” între ei este pur și simplu un scenariu de a justifica într-un fel aflarea lor pe acest eșichier politic; M. Snegur cocoțat spre dreapta, P. Lucinschi, marele combinator, și șmecher pe deasupra, de centru și V. Voronin „sperietoarea” de stânga. în acest fel a fost ocupat întreg eșichierul politic moldovenesc, iar de facto toți-trei sînt foști secretari ai C.C.al P.C.M. și P.C.U.S ( și de ce foștii?!). Iar în tabăra
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
părinți am avut, preferând să evit răspunsurile. Or, acest amic al meu avea cu o promptitudine dezarmantă opinii care mă fermecau și mă blocau. Avea ceva de zis despre oricine: personalități din alte veacuri sau vedete ale zilei. „Mozart e șmecher - spunea -, ia de la toți, dar nu se cunoaște.“ Pe moment, așa părea, numai că a fost de-ajuns să ascult, pe la douăzeci și opt de ani, Reviem-ul, misele religioase și apoi concertele târzii pentru pian și orchestră, ca să realizez că prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
palton două pietre mari. Era primăvară, soarele era lânced, mlădițele proaspete de plop miroseau dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea să ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din viață discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul va pofti să mă mai frece - ia-mă de unde nu-s! Iar dumnealui rămâne pierdut în camera de interogatoriu, monstruos de singur în petele de soare ce joacă pe blestemata de podea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
n-o să mai port NIMIC împletit când o să fiu mare) și cum a încercat de un milion de ori să facă rost de blugi și de adidași de la Galați și mi-a adus de la Fondul Plastic din București cureaua aia șmecheră și pantofii bulgărești... Ce-i drept, aici m-a muiat, e-adevărat că acum juma’ de an a venit cu o pereche de blugi stas, îi luase doamna Mariana de la vaporeni și am leșinat când i-am văzut. Apoi, când
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Până la haine am văzut însă că mama, la curățenia de ieri probabil, mi-a răzuit de pe ușa dulapului abțibildurile cu Monchichi! Asta chiar că m-a doborât. După ce că n-am nici un prăpădit de afiș, nu zic cu vreo trupă mai șmecheră, dar măcar cum are Dana de la unchiu-său din RFG, cu Vader din Războiul stelelor, acuma nici un abțibild mic cu maimuțici nu am voie să-mi pun! M-am înfuriat și am scos din sertar pagina smulsă din Ogoniok-ul la care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
meritau să fie văzute. Îmi amintesc de un aspect care ulterior mi-a influențat drumul în viață. În acea vreme mergeam des la cinema, la casa de bilete se formau cozi, iar de multe ori se crea îmbulzeală, unii mai șmecheri intrau în față peste rând. Nimeni nu protesta viguros la situația creată și atunci m-am gândit că aș putea să fiu și eu șmecher, să nu mai pierd mult timp. M-am băgat în față de mai multe ori, eram
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
casa de bilete se formau cozi, iar de multe ori se crea îmbulzeală, unii mai șmecheri intrau în față peste rând. Nimeni nu protesta viguros la situația creată și atunci m-am gândit că aș putea să fiu și eu șmecher, să nu mai pierd mult timp. M-am băgat în față de mai multe ori, eram înalt, oamenii de la rând se uitau la mine și nu spuneau nimic. Dar ceva începea să mă deranjeze tot mai mult. Eram tot mai deranjat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care să ,,slujească neabătut politica înțeleaptă a partidului”, pentru avantaje materiale! Ideea de escrocherie a existat dintotdeauna în politică, dar în sistemul socialist escrocheria a stat la bază ca și politică de stat, prin care un grup de indivizi mai șmecheri puneau în față lozinci atractive pentru popor (nada pentru victimă), popor care să țină în spinare o adunătură de escroci. Trebuie subliniat clar aici că ideea a fost bine conturată încă de la început în capul ,,tovarășilor”, n-a fost doar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
climat de moralitate și corectitudine. Corectitudine care trebuie să înceapă cu el însuși. Spunând cu nonșalanță, inconștient ,,și eu în locul lor aș fura dacă nu aș fi prins”, acesta își face singur rău ,,legiferând” în felul acesta ,,dreptul” altora mai șmecheri de a-l jefui pe el însuși. Iată, întâlnim aceeași debusolare dintotdeauna a omului de rând în a-și înțelege drumul corect în viață, dar spre deosebire de alte vremuri, astăzi acest om, cu posibilitățile de informare pe care le are, poate
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
aiurea. (,,Tra-la-la, tra-la-la, când o fi mai greu, așa să ne fie!”) Dar eu cred că noi, astăzi, avem toate datele necesare pentru a înțelege corect realitatea. În mintea lor primitivă, unii analfabeți în cuget și nesimțiți, se cred mai șmecheri decât alții pe care îi jefuiesc cât pot, fără a se gândi la consecințe. Ba mai mult, privind prin prisma lor de indivizi incompetenți, obișnuiți să trăiască pe spinarea altora și să nu facă nimic util, aceștia sunt capabili de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a gândi și acționa este normal, își dau seama că ei înșiși ar face la fel. Dar dacă acceptăm necinstea fiecăruia dintre noi ca o stare normală de fapt, atunci unde vom ajunge? Exact unde suntem astăzi! Adică cei mai șmecheri dintre noi, mai necinstiți și mai corupți adună averi și trăiesc mai bine pe spinarea celorlalți. Iată până la urmă unde ne duce propriul nostru mod incorect de a gândi. Așa-zisele circuite de întrajutorare o dovedesc din plin. Majoritatea celor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de tata de prin pusta maghiară, înghițeau depărtările, aprigi și nedomoliți. Tata, foarte important pentru mine și pentru satele pe care le străbăteam, își supraveghea caii pe care-i adora, dădea ordine-sfaturi: „Dă-i bice lui Totka, e leneș și șmecher, lasă toată greutatea trăsurii asupra lui Nonius. O să mi-l omoare!“ Tata a fost întotdeauna înalt și zvelt, fiind în același timp bine legat; stătea mereu pe partea stângă, din obiș nu ință. Eu, negricioasă ca un greier, sau ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
reducționistă, schimbându-i doar formularea : „Iudaism Înseamnă cămătărism” <endnote id="(602, p. 268)"/>. Observații privind „mercantilismul” scriitorilor evrei abundau În presa de extremă dreapta (Sfarmă Piatră, Buna Vestire etc.) din România anilor ’30. Ei ar fi „traficanți de «libertate»”, „negustori șmecheri”, „negustori de pornografie”, „comercializatori de excremente sufletești”. De la „taraba lor”, evreii „jefuiesc sufletește, nu numai materialmente”, astfel ca „negustoria evreiască să meargă tot atât de bine și În literatură, ca și În celelalte tărâmuri de jaf metodic al nostru” <endnote id=" (202
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
astăzi pe individul Costache Cristea spre a se statornici În acest orașu unde are fimeie și copii”. Iată măsurile luate de destoinicul organ al legii: „Imediat am adusu mai Întâi Înaintea noastră pe fimeia Nastasie Criste declarată de consoarta numitului”. Șmecher și bun cunoscător al meseriei, polițaiul nu a trecut la o confruntarea directă a acesteia cu prezumtivul soț ci, mai Întâi a chestionat-o asupra relației sale cu acesta. Iată cum au decurs lucrurile: „De cum au sositu iam pusu o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mă salveze de la o existență de rîmă, introducîndu-mă într-o societate secretă de asasini și învățîndu-mă (prin metode pedagogice cum ar fi bătaia, bătaia și, nu în ultimul rînd, bătaia) să împușc aripile muștelor, să imprim gloanțelor mele cele mai șmechere traiectorii, să fac bombe vii din șobolani, totul ca să devin stăpînul vieții mele adică un tip care nu se mai supune nici unei legi lumești, în schimb face tot ce-i spune un război de țesut. Nu, nu glumesc, și nici
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a lucrat cu folos chiar și așa. Ce-o să fie (și-a zis țăranul marți) dacă uit iar să-i dau hrana și azi? Calul a continuat să-și facă datoria și a muncit cu spor. Miercuri și joi țăranul, șmecher, s-a gândit că ar face o economie bună dacă tot nu i-ar da nimic, neînțelegând că sărmanul cal voia să-i arate stăpânului ce bun și supus e el, sperând că așa va fi apreciat și hrănit cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se menține, dincolo de mizeria orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți mitici din lume sunt concentrați la București), deci până și bucureștenii au acest cult al lașului. E un fel de obligație națională, nu merge altfel... "Trebuie să fii puțintel ieșean, dacă ești român." Îmi amintesc de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de carton presat, care nu au cu ce fugi, pe care îi uită autoritățile federale, care își pierd jovialitatea, ajung la anarhie și crimă din disperare. Noi avem televiziuni ceva mai realiste: din când în când, printre vedete anorexice și șmecheri care aruncă cu banul pe față către amărîți și pe dos către presă, mai aflăm și despre cei care trăiesc în vasta Românie profundă și malnutrită, incomparabil mai greu de ascuns decât mult mai restrânsa Americă profundă. Am locuit de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trenuri oprite etc. În societățile democratice politica se face și cu cetățeni. Prin absurd, chiar dacă politicienii ar fi descins din lumea „îngerașilor” și ar fi avut doar intenții bune, dacă n-ar fi pus umărul la capturarea statului de către conaționali șmecheri care au lansat capitalismul autohton via privatizare, păzindu-se cu ghearele și cu dinții de concurența occidentală, nu cred că puteam scurta semnificativ etapa „contra” în favoarea proiectelor de reformă și dezvoltare. A fost și de înțeles și legitim ca oamenii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
tip ceaușist, rolul televizorului a devenit și mai negativ. Pentru toate categoriile sociale. E un drog care distruge și puținele criterii pe care societatea românească le-a păstrat. Prin depeizare! Efectele se văd la toate nivelurile. Cinismul, negarea valorilor, scepticismul șmecher, corupția, dorința de căpătuială prin orice mijloace și în orice parte a lumii, iată câteva efecte care ar merita discutate mai pe larg. Nimeni nu mai crede în nimic! Poate doar în americani... „Supraputerea” lor pare să-i impresioneze pe
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]