1,536 matches
-
am dat paharul de șampanie pe gât. —Vin imediat, i-am răspuns zâmbind, pierzându-mă în mulțime. Când am ieșit, înarmată cu un pahar plin, David era, așa cum am sperat, în capătul celălalt al camerei, făcându-și de lucru cu șnurul. Sir Richard Fine se îndreptă spre el cu hotărâre. — Cred că treaba asta îmi revine mie, ce zici? spuse el. Totul e gata? Vino aici, Henry, ai să vezi mai bine. Henry cel cu avioanele și trenurile era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu avioanele și trenurile era un om scund, cu o față care nu îmbătrânise urât. Stătea lângă Richard Fine, când acesta din urmă spuse cu voce tare: — Binecuvântată fie această corabie și cei care călătoresc cu ea! Și trase de șnur. Pentru o clipă de groază, materialul părea că s-a agățat în ceva și mi-am ținut respirația, sperând ca Richard Fine, care băuse suficient până acum, să-și dea seama și să nu mai tragă, înainte să sfâșie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să fac asta. Nu mai aveam nici o scuză. La telefon era o femeie pe care nu o cunoșteam. Părea emoționată, dar hotărâtă. — Aș putea... Sam Jones la telefon? a întrebat. — Da. Am tras chimonoul împrejur și l-am prins cu șnurul. — Voiam să vorbesc cu dumneavoastră - mi-a dat cineva numele dumneavoastră - despre moartea de la Mowbray. Am înțeles că încercați să aflați ce s-a întâmplat de fapt. — Îmi știți numele, însă eu nu-l știu pe al dumneavoastră. —A... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea, de frică, am băut doar suc de roșii diluat cu apă de la chiuvetă. A trebuit să mă dezintoxic apoi la „Caneaua spartă“ (sub Arsenal) trei zile, șnur, program complet, zi-lumină și alcoolurile cele mai proletare scoase pe piață, în disperare, de către multilaterala noastră dezvoltată... Beat am intrat și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
corpuri create vreodată de Dumnezeu. O brunetă tolănită pe unul dintre paturi purta o pereche de pantaloni roșii și largi de țigancă, care cădeau În falduri de sub o curea joasă și se strângeau la glezne, materialul transparent lăsând la vedere șnurul ornat cu diamante băgat Între fesele ei extrem de tari. În sus purta un sutien ornat cu diamante, cu un decolteu perfect, care spunea: „Uită-te la mine“ și nu „Vreau să fiu o nouă Pamela Anderson“. Prietena ei, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Răspuns: Da! 4. Vei purta această țărână cu evlavie la pieptul tău? Răspuns: Da! 5. Și nu vei pleca dintre noi? Răspuns: Nu voi pleca! După ce fiecare individ trecea și răspundea la aceste întrebări, căpăta săcușorul de piele legat cu șnur de mătase. Solemnitatea a început la 1,30. După masă, la ora 3, a început consfătuirea. Ea a fost prezidată de către cel mai bătrân dintre legionarii prezenți, d-l Cristache Solomon de la Focșani. Consfătuirea a ținut până la ora 6,30
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu ochi albaștri și o paloare de pușcărie. — Davey, vrea să știe cum merge treaba. Spune-i. — Bărbații trebuie să joace la pariuri, să ceară bani împrumut și să-și rezolve femeile. Băieții noștri plutesc pe covoare fermecate. Treaba merge șnur. Mickey hohoti de plăcere. Buzz chicoti, pretinse că are un acces de tuse, se întoarse spre Johnny Stompanato și-i șopti: — Sifakis și Lucy Whitehall. Ține-ți gura. Mickey îl bătu pe spate și îi întinse un pahar cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o salvase sau pentru că auzise câte ceva despre Mickey C. - chestii absolut inutile atunci când cel mai cunoscut infractor din West Hollywood îi ungea pe cei mai buni ofițeri de poliție din zonă. Schema nu funcționă: fata se fâțâia prin fața lui, cu șnururile alea atârnându-i de epoleți ca niște spaghete. Danny așteptă primul val de căldură interioară, care îl năpădi numaidecât, iar culorile din local trecură de la ușor aiurea la absolut suportabil. Îi spuse fetei: — Stai jos și spune-mi ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz în mână șnurul de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
palanchinul meu ajunge la palatul doamnei Jin, descopăr că trupul ei e a fost deja spălat. A fost mutată din dormitor în lin chuang, un „pat al sufletului“, care e în formă de barcă. Picioarele i-au fost legate cu șnur roșu și a fost îmbrăcată cu o robă de Curte argintie, lungă, brodată cu tot felul de simboluri: roți ale norocului, reprezentând principiile universului; cochilii în care se poate auzi glasul lui Buddha; umbrele din hârtie de vată care protejează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit, cu Închizători solide, În care fuseseră cândva cartușe ori grenade. Nu se știe la ce foloseau cutiile acelea, dar erau foarte căutate și cei care le agoniseau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu stai la ore cu capu-ntre urechi și cu ochii pe pereți ori ferestre. Bravo ție!” Ceilalți Îl priveau pe Vieru cu ciudă, mai ales că Directorul, după ce scotocise prin cabinetul foto - cel cu geamurile vopsite -, Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele adânci ale CAP-ului. Baronu Îi șoptise lui Ectoraș: „Diliu mai e și tac-tu ăsta...”. Fiul Directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drum spre casă prin canicula asta, răspunse pe un ton formal Hanshichiro. În chip ciudat, cuvintele sale sunau exact ca un salut pe timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi vă trimite salutări. Și îi dădu misiva lui Katsuie. Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi, îl privi pe Hanshichiro: — Spui că ești pajul Seniorului Hidekatsu? Da, stăpâne. — Seniorul Hidekatsu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putut întâlni cu el? A ieșit totul bine? Inamicul are deja iscoade foarte vigilente, dar l-am putut întâlni pe Seniorul Shogen. Ce intenții are? — Le am scrise într-o scrisoare. Căută în pălăria de răchită împletită și smulse capătul șnurului. O scrisoare care fusese lipită dedesubt îi căzu în poală. Shinroku netezi scrisoarea și o puse în mâna seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate construite în grabă. Dintr-o dată, Hideyoshi își aminti de tinerețea lui de infanterist. Legând șnurul evantaiului de comandant de sabia pe care o purta, începu să urce spre vârful turnului. Pajii îl împinseră din spate și se formă un fel de scară umană. — E primejdios, stăpâne. — N-aveți nevoie de o scară? Oamenii de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că ești bine ca întotdeauna. Când Hideyoshi dădu să facă un pas înainte, femeia se reculese și, dezlegându-și repede șnurul mânecilor, se prosternă pe podeaua de lemn. Fără ceremonie, Hideyoshi se așeză. — Primul lucru pe care vreau să ți-l spun, doamna mea, e că fiica ta și doamnele din Himeji au devenit bune prietene. Te rog să nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dată. Azi, trebuie să mă mișc repede. Și soțul, și soția cunoșteau punctele bune și pe cele rele ale caracterului lui Hideyoshi. Îi unea o prietenie care niciodată nu pusese preț pe obligații sau pe prefăcătorii. Soția lui Inuchiyo trase șnurul care-i ținea mânecile și se instală ea însăși în fața scândurii de tăiat din bucătărie. Era bucătăria întregului castel și lucrau acolo nenumărate servitoare, bucătărese și chiar funcționari. Dar Doamna Maeda nu era o femeie care să nu știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
curiozitete: Care sunt cele cinci dughene și casa Măricuței, părinte? Bătrânul și-a pus mâna streașină la ochi și, după o scurtă cercetare a uliții, a întins mâna spre o ogradă frumoasă, cu livadă și un șir de dughene așezate șnur cu fața la uliță. Din tot ce am văzut am priceput de ce se zbătea Marica Covrigoaia să fie stăpână pe cele două dughene... Când m-am săturat să admir gospodăria Măricuței, bătrânul mi-a făcut semn să pornim mai departe...Din loc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de noua mea micro-mini? Gucci, iubito. Asta e ziua mea Gucci. Cu o mișcare gen Vanna White 1, Candace mi-a indicat pantofii, geanta și fusta. Apoi și-a băgat puțin mâna pe sub fustă și și-a scos la vedere șnurul de piele al chiloților tanga. Asta era o imagine pentru care vreo câteva generații de bărbați de pe întreg teritoriul Americii s-ar fi aliniat la un semn, dar pe mine m-a făcut să mă simt stânjenită. — Tot Gucci, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
uită nerăbdător pe geam, știe că se vor opri peste cinci minute la benzinărie, la market tourist. Un espresso, un té freddo și fete tinere, cu sânii tari și liberi mișcându-se sub maiouri. Capitolul 3 Ulise pare suspicios Smuci șnurul de câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
reduce totul la un egalitarism josnic, declarând că oricine își poate cumpăra funcții și demnități. Clătină capul. Nu, nu era același lucru. Se îndreptă spre tainița din perete. O deschise și scoase de acolo un sul mare înfășurat cu un șnur roșu de care atârna pecetea Văcăreștilor. Îl desfășură pe măsuța de la fereastră. Și în gesturile ei nu era doar grija de a nu sfărâma hârtia veche, aproape arsă de trecerea timpului, ci și multă considerație, chiar pioșenie. Acela era arborele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au umflat de căldură, de să le plesnească nasturii, ca Împușcați, de să li se verse, reverse obrazul pe piept, ca povidla, așa am auzit; și am mai auzit de ochii scurși, ca perjele răscoapte; aproape să le taie gâtul șnurul din jurul gâtului, cel după care viii știu cum i-a chemat pe cei morți și umflați. De cum au plecat bieții soldăței din sat, mama a trebuit să iasă la datorie, la deal; mai ales către Orhei, cam pe unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Provocateur, magazinul recunoscut de unde bărbatul cumpăra pentru iubita sau soția lui desuuri excentrice. Îndepărtând straturile de foiță roz, Alison a ridicat în dreptul ochilor un sutien din dantelă albă, cu deschidere la sfârcuri și o pereche asortată de chiloței tanga, cu șnur diamantat în spate. Orice era alb și cu volănașe însemna că e pe gustul lui Luca, ceea ce, era perfect acceptabil. Unul dintre primii iubiți ai lui Alison se excita numai când fata îl pleznea peste fund, purtând o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai cu idiotu’ ăla de Ticuță seamănă. Și taică-său tot așa făcea, numai ce vroia, și nu ținea cont... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea. Unde-mi păstrez eu toate lucrurile. — Aha. — Asta-i proaspătĂ. Și mai am și din aia la calup, din bucătĂrie. SĂ-ncepem cu asta și s-o păstrăm pe cealaltă pentru ocazii mai speciale. Uite, păstrătoarea mea are un șnur, ca o pungă cu tutun. Putem să punem În ea pepite și tot felu’ de chestii. Crezi c-o s-ajungem pînĂ-n vest, Nickie? Nu știu, nu m-am gîndit Încă. — Tare mi-ar plăcea să-mi umplu păstrătoarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]