924 matches
-
mai discutat noi despre sex, ca un fel de terapie, dar niciodată nu mi-a dat vreun amănunt. Probabil se jena. De aceea am fost atât de uimită când am văzut-o cum turuie, fără oprire. Pot să spun, chiar șocată. „Simt nevoia să-ți povestesc“, mi-a spus ea, „dar dacă nu ai chef să mă asculți, nu mai zic nimic.“ Am încurajat-o să spună tot ce avea pe suflet, asigurând-o că eram numai ochi și urechi. „Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îmi pare rău și... mulțumesc! Agitația se potolește. Davey își trage scaunul lângă mine și pune șervețele pe tejghea să o usuce. Ce s-a întâmplat? mă abordează în șoaptă. Voiam să ajung la sosul de soia... —Dar erai complet șocată. Am crezut că te-ai tăiat. Nici măcar nu ne-ai ajutat să ștergem. Îmi pare rău, eram un pic... Davey mă privește cu subînțeles. N-are nici o legătură cu paharul vărsat, susține. Davey mă cunoaște prea bine. Te-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mult rău! Te distrug! Ai devenit obsedată. Simt cum un val de furie mă inundă și se revarsă din mine. Nu, nici măcar nu pot să sufăr. Nu mai strig, dar vocea mea e atât de fermă încât Davey se ridică, șocat. Nu pot, deoarece nu sunt lăsată s-o fac. La două săptămâni după ce ne-am despărțit, de câte ori încercam să vorbesc despre el, toți vă prefăceați că nu auziți. Nu mi-a fost de folos. Că trebuie să-mi văd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Perechile se îmbrățișau. Noi ne-am sărutat și, când mi-a dat drumul din brațe, m-am uitat în ochii lui, curajoasă, și i-am spus: —Te iubesc. Nu a auzit nimeni. Patrick s-a uitat la mine speriat și șocat, apoi a spus, la fel de hotărât: —Și eu te iubesc. Inima îmi spărgea pieptul. Valuri de fericire îmi inundau tot corpul. Degetele îmi fremătau de bucurie, ca atinse de un curent electric. Patrick a adăugat foarte serios: Nu aș fi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aruncat în față băutura pe care o țineam în mână. Dar, când vine vorba de Liam O’Connell, în mod ciudat, parcă nu poți protesta. L-am văzut făcând asta și la TV, iar femeile respective avuseseră aceeași reacție: păreau șocate, dar simțeau nevoia să chicotească. Paradoxal, comportamentul său sexual nu are nimic obscen. E ca și cum ai trimite o carte poștală care înfățișează un nud pe malul mării. Nu face decât să se distreze într-o manieră absolut sinceră și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi dau seama în acel moment că mă simt foarte atrasă de Jake. Mă bucură faptul că acest gând îmi vine exact în momentul în care aprind lumina, pentru că amândouă aceste evenimente au același iz de revelație orbitoare. Mă simt șocată, întrebându-mă cum am putut fi atât de proastă. Patrick m-a orbit complet, amintirea lui era atât de vie în inima mea, că nu puteam să mai văd pe nimeni și nimic în afara lui. Iar acum, pentru un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
așa la nesfârșit. Niciodată în viața mea n-am mai auzit o astfel de cuvântare adresată chiar mie. Și nici nu cred c-o să mai aud vreodată. Este unul din acele daruri foarte rare, spontane și sincere. Sunt atât de șocată, că nu pot să vorbesc mult după ce el a tăcut. Observ că mă privește rugător, că-mi cerșește un cuvânt, că-mi cerșește să-i spun că nu s-a făcut de râs complet. Până acum, Jake nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu-mi dau seama când s-a oprit. Mă strâmb puțin a protest, dar îmi trece numaidecât, când îmi ridică piciorul și începe să-mi ronțăie degetul mare. Îi simt dinții aproape mângâindu-mi pernuța acestuia. Mă ridic puțin și, șocată, mă holbez la el. — Ce e? mă întreabă el ținându-mi încă piciorul. Nu-ți place? —Ba da, e incredibil, mă bâlbâi eu. Doar că nimeni nu mi-a mai făcut asta până acum... Nici nu știam ce bine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
e vina lui. Nici nu-i de mirare că l-aș alege oricând pe Patrick și nu pe Jake. Și apoi mă izbește ironia acestui gând: iată-mă pe mine hotărând, când, în realitate, nici unul nu mă vrea. Sunt complet șocată. Mă simt de parcă aș fi bătută zdravăn. Mă doare tot corpul. De-abia găsesc putere să mă ridic și să mă îmbrac, darămite să mai fac bagajul. Ceea ce mă susține și-mi dă forță este orgoliul meu, mult prea puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
apoi îmi dau seama și adaug și numele. Din câte bănuiesc, ar putea să mai existe o altă femeie care-l sună și spune scurt: „Eu sunt“. Nu vreau să se iște o confuzie penibilă. —Rebecca? (Pare de-a dreptul șocat.) Doamne! (Urmează o pauză lungă, iar pe mine mă încearcă disperarea la gândul că sunt ultima persoană pe care vrea s-o audă.) Ce mai faci? zice el, în sfârșit. Sunt bine, zic. Foarte ocupată. —Minunat! —Tu ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Sartre. În sala de lectură intră o tipă creață, vopsită negru, haine negre, lălâi, pantofi cu talpa cât cărămida, ochii încondeiați cu negru și plină de coșuri. Ducea un braț de cărți, așa că ușa se trânti în urma ei, iar ea, șocată, scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o ajut și mi-am dat seama că, deși ochii imenși, albaștri, i se învârteau ca o morișcă în cap, era drăguță, provocatoare. Doar că era slabă ca o sârmă de întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pielea și mușchii. Se întoarse către cufărul lui Kane. Ofițerul executant se ridică în sfârșit în picioare. ― Ce bine că m-am întors, zise făcând cu ochiul. ― Lăsați poveștile, că știm noi cât îți trebuie să te trezești. Kane păru șocat. ― Asta-i calomnie, Parker! Sunt doar ceva mai încet decât ceilalți, și-atâta tot. ― Da. (Inginerul nu insistă și se răsuci spre căpitan, în continuare gânditor.) Înainte de a arunca ancora ar trebui, poate, să revenim asupra chestiunii beneficiului, nu credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de a coborî maneta când soneria de alertă a lui Nostromo răsună în cursive. Ea și Lambert tresăriră. Se priviră șocate. Ripley împinse maneta. Creatura auzi și ea soneria. Mușchii se contractară și sări înapoi, țâșnind peste prag într-un salt incredibil. Unul din apendicele lui, fu prins în închizătura porții blindate. Din rană izbucni un lichid care începu să fiarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pice dintr-un moment în altul. Deslușesc pe fața ei, chiar sub praful piersiciu al fardului, o paloare care nu ține de nuanța feței, o paloare a trăsăturilor, aș zice, o paloare psihică, îi e puțin rău, se vede, e șocată. Ar trebui să fie emoționată și chiar bucuroasă, dar e ceva în viscerele sau în țeasta ei care a întors-o pe dos. Buzele îi sânt țepene și triste. Avînd zâmbetul fățarnic / Pe-a ei buze de coral." Buze de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din întâmplare. Au intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de uși... Ca să afle că tâmplarul lui Muti se prăpădise cu o săptămână înainte ! Ei, biata Muti, dintr-odată a fost atât de șocată... Atât de dezorientată... Parcă n-ar mai fi existat niciun altul care să-l poată înlocui... Totul din cauză că se gândise anume la el ani de zile. Pe urmă, și acea neîncredere a bătrânilor față de oamenii noi, pe care nu au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toate artificiile și, când ea a intrat, le-a aprins dintr-odată pe toate : Niciodată cu tine nu m-am simțit în largul meu, i-a spus atunci când s-a stins ultima explozie albă de lumină. A fost atât de șocată, încât a rămas fără glas ! Și, dintr-odată, înverșunarea pe care proasta lui comportare o crease în ea de atâția ani s-a topit... Rămăsese în locul ei ceva ciudat, un sentiment aproape măgulitor pentru ea, și pentru el un gen
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ioaniu ? Și io care-am ținut-o de rău, că putea să mă vâre-n bucluc ! — Nu, Muti n-a știut că, după plecarea lui nenea Sandu, Margot l-a ținut ascuns pe domnul Ialomițeanu ! Muti a fost atât de șocată când a aflat ! Considera că Margot făcuse o imprudență de neiertat ! Nici domnul respectiv nu i se părea de calitate, ți-am spus că rămăsese cu o impresie proastă despre el din anii războiului. Muti era patrioată, ca și Papa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei, la cinzeci de ani, n-a mai putut... — Nu-i vorba neapărat de viața sexuală, madam Delcă, deși acolo ei au o cu totul altă concepție ! Teribil de liberă ! Și eu, cât sunt de îngăduitoare, uneori tot am fost șocată... — Să fie la ei, acolo !... Că de distracții nu duce lipsă lumea ! — îți înțeleg reținerea, dar nu m-am referit doar la asta ! M-am referit la o viață de om încă tânăr, la sport, pentru că acolo toți joacă tenis
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Alan, le scrisese părinților ei, asigurându-i că e bine, dar, probabil, fără să le indice vreo adresă. Când le-a scris mai târziu, anunțându-i de nașterea lui Tom și de planurile de căsătorie, părinții ei s-au simțit șocați și demoralizați. Orice pricini or fi existat (și Tom nu le cunoștea) pentru a o determina pe Fiona să fugă de acasă, în mod cert acestea nu fuseseră îmbunătățite nici de trecerea timpului, nici de comportamentul ei. Intre Alan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întoarse și se apropie din nou de casă, când ușa de la intrare se deschise brusc. Ceva zbură cu violență afară și se risipi pe pajiște: nenorocitele lui lalele. După ce ușa se închise cu o bufnitură, Tom rămase un moment nemișcat, șocat privind la flacăra luminării din fereastră, care tremura spasmodic în curentul iscat. Pe urmă se întoarse și începu să alerge. Dar ce-a fost? o întrebă Pearl pe Hattie, căreia i se prelingeau lacrimile printre degetele pe după care își ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor bronzat, dar foarte palid, iar buzele i se țuguiaseră cu o furie care răspundea provocării din privirea de pisică a lui George. Expresia aceasta mânioasă i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau dezangajându-se) pentru a-și proteja propriile credințe. Contratransferul voyeurist este un alt model descris de autori. Chiar dacă întâmplările descrise de clienți sunt teribile și dureroase, ele pot fascina terapeutul. Dacă specialistul devine conștient de stările trăite se poate simți șocat, rușinat și vinovat. Aceste sentimente ar putea fi apoi proiectate asupra clienților ca și furie. Neuman și Gamble (1995) prezintă și tema "contratransferului stocat" propusă de Saakvitne. În acest caz terapeutul se confruntă cu o labilitate emoțională crescută din partea clientului
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o grămadă. Îți spun eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident! De un fals! Nu-i așa doamnă? Nevastă-mea nu poate vorbi. E șocată. Sigur că-i șocată fiindcă dumneaei are cel puțin bun simț și e stupefiată de ce ai pus dumneata la cale... Unde-i numărul mașinii? A rămas în drum... în șanț. E praf! Mdaaaaaa? Și fără număr de unde știm noi că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a lungul vremii reticențele necrologice. Apoi, deși am refuzat orice ieșire în media la moartea lui Valeriu Anania, când revista Tabor a alcătuit un grupaj de texte evocative despre autorul Rotondei plopilor aprinși, nu am mai spus nu. Ca să observ șocat acum că moartea lui Liviu Ciulei m-a afectat într-un mod incredibil, fiind gata să scriu fără limită despre această minunată „plămadă a visurilor noastre“ de spectatori. Omul care mi-a dăruit cele mai frumoase amintiri din teatrul anilor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care străinii ți le prilejuiesc în calitate de părinte. Așa cum nu observi cât de iute ți se schimbă copilul și ai nevoie, pentru asta, de mirările admirative ale celor care-l văd numai din vreme-n vreme, la fel ajungi să tresari șocat, după un timp, de evoluția celor pe care credeai că-i cunoști perfect. E foarte greu să accepți că omul pe care-l ai alături din copilărie, cu care ai bătut mingea, ai fost în tabere, la concursuri, petreceri, înmormântări
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]