1,860 matches
-
bine desenat, fără părți pierdute în umbră. Pe de altă parte, scriitorii cei mai de seamă au cunoscut o dezvoltare deosebit de bogată, în ultimii ani. Experiența artistică cuprinsă în uriașa operă a lui Mihail Sadoveanu, cristalizată în drumul parcurs de la Șoimii la capodopera care este Nicoară Potcoavă, e de un interes extraordinar. Poetul A. Toma și-a continuat îndelunga și rodnica trudă literară. Drumul lui Camil Petrescu, de la dramaturgia sa puternică, originală, dar adesea individualistă și psihologistă, până la drama Bălcescu, sau
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
română, București, 1852; Istoria Câmpulungului, prima residență a României, I-II, București, 1855-1856; Lyra, București, 1858; Esplicarea alegoriilor din „Arpa română” cum și pasagele șterse de cenzură din această operă, București, 1859; Procesul și esilul meu la Snagov, București, 1859; Șoimul Carpaților, București, 1860; Trâmbița Unirii și Sărbătoarea națională, București, 1860; Misterele căsătoriei, I-III, București, 1861-1886; Procesul meu pentru „Oda la Grecia”, București, 1863; Capii revoluțiunii române de la 1848 judecați prin propriile lor acte, I, București, 1866; Sora Agapia sau
ARICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
Chișinău, 1966; Magistrala, Chișinău, 1969; Scrieri, I-V, pref. S. Cibotaru, Chișinău, 1970-1973; Pomul vieții, Chișinău, 1974; Scară fără trepte, Chișinău, 1976; Oglinda, Chișinău, 1978; Bim-Bom, Chișinău, 1981; Tinerețe în flăcări, Chișinău, 1982. Traduceri: Maxim Gorki, Vestitorul de furtună. Cântecul șoimului, Chișinău, 1968 (în colaborare cu Andrei Lupan); Vl. Maiakovski, Poezii și poeme, Chișinău, 1951. Repere bibliografice: N. D. Cocea, Un poet, „Orizont”, București, 1935, 5; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; Șerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, RFR, 1938
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]
-
Babilonului, București, 1945. Traduceri: Émile Zola, Sângele, București, 1908; Max Nordau, Psihologia zeflemelei, București, [1908], Psihologia dragostei, București, [1909], Unde-i adevărul?, București, [1910], Pesimism și optimism, București, [1911], Morala luxului, București, [1921]; Maxim Gorki, Omul, București, 1908, Iubita. Cântecul șoimului, București, [1909], Revelionul unui vagabond. O noapte de toamnă, București, [1910] (în colaborare cu A. Damianoff), În temniță, București, 1910; L. N. Tolstoi, Viața. Amorul. Fericirea, București, [1908], Știința și religia, București, [1909], Testamentul meu, București, [1909], Să nu ucizi
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
buzunar. Refugiatul deja cumpăra pâine de la brutăria de pe chei. Unde acum, când Își Întoarce fața, ascunzând franzela caldă sub costumul soios, razele soarelui, reflectate din apă, Îi luminează chipul și identitatea lui Începe să ia formă: nasul acvilin, expresia de șoim, blândețea răzbătând din ochii căprui. Pentru prima oară de când ajunsese În Smirna, Lefty Stephanides zâmbea. Din incursiunile sale precedente venise doar cu o piersică mucegăită și cu șase măsline și o Încurajase pe Desdemona să le Înghită, cu sâmburi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum încolo negoț bănos cu Manila sau cu Nueva España aflată în largul Oceanului Pacific, n-au cum să mă omoare tocmai pe mine care le-aș putea servi drept mijlocitor în negocierile lor”. Misionarul își ridică fruntea mândru ca un șoim: „Dacă asta e voia Ta, sunt gata să mor. Dar știi prea bine că Biserica Ta japoneză are nevoie de mine.” Într-adevăr. La fel ca și conducătorii acestei țări, Dumnezeu însuși avea nevoie de el. La gândul acesta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în această țară care caută să proscrie credința creștină. Numai eu sunt în stare să mă lupt cu păgânii aceștia vicleni...” CAPITOLUL II Douăzeci martie Vreme rea. Ploaie. A fost încercat armamentul. Praful de pușcă a fost depozitat în cotețele șoimilor. Douăzeci și unu martie Stropi de ploaie. S-au ridicat trei case pe pământurile de la castel. Douăzeci și doi martie Vreme rea. Au venit seniorul Shiraishi, seniorul Fujita și seniorul Harada Sabanosuke. S-a discutat despre trimiterea unei corăbii într-o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Gonshirō ațipi, dar cu toate acestea samuraiul spuse mai departe: — A fost o dată ca nici o dată. O broască dintr-un anume loc se hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărî să se ducă la Kamigata și se luă după un negustor de cai... Încăperea numită „Sala șoimului” era întunecată și friguroasă. Singurul lucru care sărea în ochi erau ușile glisante alcătuite din patru panouri pe care erau pictați niște șoimi cu ochi pătrunzători. La castelul Edo sau la conacele altor oficiali, misionarul fusese poftit de mai multe ori în încăperi la fel de sumbre și răcoroase ca și aceasta și de fiecare dată avea sentimentul că în întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei și că mi-era foarte frică de moarte; deseori stăteam singur noaptea În pat, fiindu-mi frică de moarte și Întrebându-mă cum o să fie când o să mă Întorc pe front. Cei trei, cu medaliile lor, erau ca niște șoimi de vânătoare - or, eu nu eram șoim, chiar dacă aș fi putut părea așa În fața cuiva care nu vânase niciodată. Dar ei, cei trei, știau ei mai bine cum stau lucrurile, așa că În scurt timp ne-am Îndepărtat. Rămăsesem Însă prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de moarte; deseori stăteam singur noaptea În pat, fiindu-mi frică de moarte și Întrebându-mă cum o să fie când o să mă Întorc pe front. Cei trei, cu medaliile lor, erau ca niște șoimi de vânătoare - or, eu nu eram șoim, chiar dacă aș fi putut părea așa În fața cuiva care nu vânase niciodată. Dar ei, cei trei, știau ei mai bine cum stau lucrurile, așa că În scurt timp ne-am Îndepărtat. Rămăsesem Însă prieten cu băiatul care fusese rănit În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prima zi pe front, pentru că el n-avea să știe niciodată ce fel de soldat ar fi putut fi, așa că nici pe el nu-l puteau accepta. Mă gândeam că poate nici el n-ar fi ajuns să fie un șoim. Maiorul, cel care fusese un mare scrimer, nu credea În actele de vitejie și-și petrecea cea mai mare parte din timpul În care stăteam la aparate corectându-mi greșelile gramaticale. Mă complimentase pentru italiana mea și discutam cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față? — Poate că se-nvârtea, spuse traducătorul. — Ascultă-mă, spuse detectivul fluturându-și degetul pe sub nasul lui Cayetano, care se profila galben ca ceara pe fața sa de muribund, pe care doar ochii Îi mai erau vii, ca ai unui șoim. Mă doare undeva de cine te-a Împușcat, da’ trebuie să rezolv treaba asta. Nu vrei ca cel care te-a Împușcat să fie pedepsit? Zi-i asta, Îi spuse traducătorului. — Zice să-i spui cine te-a Împușcat. — Mandarlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
între păreți înalți, goi, curmături înguste în inima munților.” (Ion Simionescu) Munții, frumoșii munți În munți Octavian Goga (fragment) Voi, munților mândri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre, În leagănul vostru de codri și stânci Dorm toate poveștile noastre. Alături de șoimii cu ochii aprinși, Din tainica voastră dumbravă, Se-nalță-ndrăznețe-n lumina din cer Și visele noastre de slavă. Munții Carpați Citiți textele: „Carpații intră pe la nord în România ca niște munți sălbateci și întunecați. Vin strânși legați în lanțuri înguste, paralele, înalte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu plasa și cu undița, iar cerbii și căprioarele cu săgeata și cu furca. Avea șoimi cu care pleca după potârnichi și iepuri și cai sprinteni cu care alerga prin văile munților și prin desișurile pădurilor, urmărind mistreții, lupii, urșii, vulpile și alte lighioane. Nu era rău să mai nimicească acele lighioane vătămătoare, dar lui îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lăcomit și l-a împușcat pe celălalt. Acum nu mai era nici un armăsar care s-alerge pe dealuri, nu mai era nimic altceva decât ramuri de pini de pe care se scurgea apa și o ceață amorfă care cobora panta. Nici măcar șoimii nu mai onorau cerul cu prezența lor, ca și când era de-acum stabilit că acolo era un ținut sălbatic, iar ei doi, Zach și Jina, trebuiau să se descurce singuri. Neal Allen a avut o cabană la unul dintre capetele podului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cameră. Nici un copil n-ar trebui să se gândească înfricoșat la ce-o să facă mama. Alice s-a așezat pe scaunul de lângă soțul ei. Pianul încetase să mai cânte, iar tăcerea era acoperită numai de sunetul râului cel trândav. Un șoim s-a rotit deasupra pajiștii și i-a distras atenția lui Danny. Mingea l-a lovit cu putere în genunchi. Hei ! a țipat Danny clipind repede ca să nu plângă. Jina s-a ridicat în picioare, dar Danny a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prin care trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase și privire atentă, un nas proeminent și puțin încovoiat ca la șoim, fața nerasă și brăzdată de riduri adânci, un om care impunea respect și care părea că respectă tot ce mișcă pe lângă el. Aș fi vrut să-i răspund, dar gura mea nu putea scoate niciun sunet. Dacă ar ști că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
este mai departe de Dumnezeu” din cauza sexului ei. Atunci mă învățasem cu duplicitatea ca un câine cu puricii proprii. Mă bucuram că îmi botez copilul și atât. Că pot alege să fie creștin. Apoi alții îl vor vârî pe țeava: șoim, pionier, utecist, comunist. De mine și de Adi depindea unilateral creștinarea lui. Ei bine, îmi amintesc viu acea seară de Ajun, la aceeași biserică în care ne botezasem copilul, ca pe una întreagă în care bucuria porcului a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
spiritul e liber, vom fi alături cum am fost totdeauna, un singur lucru nu știu: când anume ne vom împlini.” Cum stătea pe marginea divanului, mă îmbrățișă, mă sărută, o sărutai, și timpul trecea pe lângă noi ca un zbor de șoimi, îi auzeam bătăile de aripă, apoi planarea lentă înaintea coborârii pentru înhățarea prăzii. Trupul ei era apropiat și cald încât deodată se bolti deasupra noastră frunzișul verii peste banca de pe aleea din dreapta intrării în grădina publică de atunci, mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
feri să adauge, cu un zâmbet de pirat în colțul gurii: — Bineînțeles, nici eu, nici însoțitorii mei nu vom cuteza să-i spunem lui Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când ar trebui să mă îmbarc? — Chiar în noaptea asta. Flota ne așteaptă în La Goulette. Am făcut un ocol ca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de aur bufonilor lui? L-ai văzut la vânătoare, pe domeniul lui de la Magliana, încălțat cu cizme înalte din piele, gonind călare după câte un urs sau un mistreț, înconjurat de cei șaizeci și opt de câini? I-ai văzut șoimii și uliii aduși pe bani grei din Candia și Armenia? Îi înțelegeam emoția, dar procedeul adoptat mă exaspera: — Arată-mi mai degrabă monumentele Romei antice, cele despre care vorbesc Cicero și Titus Livius! Tânărul meu prieten avu un aer triumfător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul imens, palid, acolo, la granița Imperiului deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius, iar mai departe, spre apus, pe cele străbătute de Rhenus. Danubius și Rhenus erau două fluvii mari care, asemenea unor urme desenate de degetul divinității pe pământ, marcau granița unde Imperiul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se întoarse spre maestru, care se oprise în spatele lui. — Mă bucur să te văd. Proculus nu răspunse. Continua să-l observe atent pe Antonius. Avea ochii închiși la culoare, pătrunzători, foarte apropiați, nasul îngust și ascuțit, ce părea ciocul unui șoim. Toga de in îi ajungea puțin deasupra gleznelor. Era mic de statură și slab, dar chipul și trupul său vădeau o forță interioară care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius nu se simțea în largul lui sub privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
are și el limbaje, ritualuri amoroase, legături de familie și așa mai departe. Suficient de îndepărtate ca înfățișare pentru a oferi o analogie abstractă sigură, păsările ne sunt destul de asemănătoare pentru a deveni interesante. Gândește-te la ciocârlie. Sau la șoim. Sau la privighetoare. Sau la vultur. Numele sunt mai mult decât niște descrieri. Au devenit simboluri. Mai gândește-te și la abundența de zeitățipăsări din Antichitate. Phoenixul. Pasărea roc. Homa. Garuda. Bennu. Bar Yuchre. Hathilinga, cea cu puterea a șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]