899 matches
-
Apocrif". 23. Din punctul de vedere al legii, Raul nu mai are voie s-o pupe pe Mia Raul (de 14 ani) s-a îndrăgostit orbește de Mia (15 ani). Cei doi adolescenți obișnuiau să se întâlnească pe ascuns în șopronul din fundul curții părinților Miei. Când la 16 septembrie (după unele surse în 1947, după altele în 2008), Marile Puteri s-au așezat la masa negocierilor și au hotărât ca, după abolirea monarhiei de tristă amintire din Regatul Vandana, noul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a întărit prin urale prelungi, curtea părinților Miei a rămas în Republica soră Vandana de Nord, iar curtea părinților lui Raul în Republica soră Vandana de Sud. Într-o seară, când cei doi adolescenți se pupau de mama focului în șopronul din curtea părinților Miei, rămasă în Republica soră Vandana de Nord, au năvălit peste ei grănicerii și l-au arestat pe adolescentul Raul fiindcă a trecut clandestin granița din Republica soră Vandana de Sud. Condamnat la cinci ani de închisoare
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mai întrebe nimic și a fost fericit că totul se întâmplă în favoarea sa. Și nici n-a mai fost nevoie să mai meargă la Bătrânul Guru. 44. În cea mai mare parte a timpului, Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba Cum gardul cu sârmă electrificată (care se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri ai graniței, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
optzeci și șapte kilometri ai graniței, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă) s-a nimerit să treacă (ca într-un film celebru) exact prin curtea lui Julius Zimberlan, acesta nu mai putea să meargă în șopronul unde-și păstrase pe vremuri tot felul de lucruri de care nu avea nevoie imediată. Da, însă el, om gospodar, nu le-a depozitat acolo chiar degeaba. Că, uite, acum ar avea nevoie de drujbă, întrucât un nuc bătrân tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ar face acel ocol, nu este deloc sigur că ar mai avea acces la șura sa, deoarece Ăialalți au dat un decret prin care au naționalizat toate pământurile și clădirile intrate în patrimoniul lor. Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba. Și, poate, și motocicleta aflată tot acolo. În șura sa, Ăialalți au făcut un pichet provizoriu de graniță și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
încercare era să se soldeze cu o catastrofă: metalul a atins gardul și o flacără uriașă s-a văzut până departe, pe teritoriul ambelor republici surori. Așa că în cea mai mare parte a timpului, Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba. Să-și recupereze motocicleta încă nu se gândește. În cea mai mare parte a timpului, Julius Zimberlan se tot
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba. Să-și recupereze motocicleta încă nu se gândește. În cea mai mare parte a timpului, Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba. Dacă n-ar fi gardul cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
examen sever, dar drept 67 42. Minunata noastră echipă națională 68 43. Nemaiîntrebând nimic, Julius Zimberlan, fericit, a aflat că totul se întâmplă în favoarea sa 69 44. În cea mai mare parte a timpului, Julius Zimberlan se tot uită la șopronul aflat la nici cinci metri de partea cealaltă a gardului și face tot felul de planuri cum să-și recupereze drujba 70 45. Adeseori, față de unii oameni se (re)acționează diferit în situații aproape identice 71 46. O logodnă de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
se încărcau de hribi și felurite poame 138. Sub ascuțișul bărdițelor și topoarelor, mânuite de vajnici pădurari, cădeau brazi bătrâni. Erau legați și trași cu huțanii spre joagăre pentru a-i preface în bușteni. Dălți și rindele îi așteptau prin șoproanele dulgherilor. Pe sub cetini, ne îndreptam spre case. Ne feream de năpârcile care se târau pe sub covorul de frunze. Traversam poienițe pe unde susurau izvoare de munte la care ne opream pentru a ne potoli setea. Ceva mai la vale, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
tău îți spune: „Poți lua decizii, nu-i așa?”, răspunsul tău ar trebui să fie: „Depinde de ceea ce vrei să obții. La un moment dat este posibil să trebuiască să mă consult cu departamentul de marketing.” Să spunem că vinzi șoproane din aluminiu pentru grădini unui lanț de centre de echipamente pentru depozite, iar ei te invită într-un sfârșit de săptămână dedicat publicității. Managerul tău de vânzări a pus deoparte 30.000 de dolari în acest scop, dar cumpărătorul îți
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
la ora exactă. Faulques s-a oprit din lucru. Era ora unu, și Ivo Markovic nu se Întorsese. S-a gândit la asta când, după ce a ieșit afară și a aruncat o privire prudentă În jur, s-a dus la șopron și s-a spălat pe brațe, tors și față. S-a Întors În turn, gândindu-se să-și facă ceva de mâncare, dar era nehotărât, iar straniul musafir nu-i ieșea din minte. Se gândise la el Întreaga noapte, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război a tras piedica flintei și a pus-o În locul unde stătuse. Apoi a căutat o cămașă curată (mototolită și aspră, fiindcă o Întindea să se usuce la soare, dar n-avea fier de călcat), a scos motocicleta din șopron, și-a pus niște ochelari negri și s-a dus În sat, dând rateuri pe drumul de pământ care șerpuia printre pini. Ziua era luminoasă și caldă. Briza blajină dinspre sud nu izbutise să Îndulcească de una singură temperatura de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vorbele „Înainte” și „după”, dar și mai frică Îi fusese că Olvido nu avea să supraviețuiască acelui război. 16. Nu l-a văzut pe Ivo Markovic În sat, și nici pe drumul de Întoarcere la turn. A lăsat motocicleta lângă șopron și s-a uitat, bănuitor, În jur: păduricea de pini, marginea falezei, stâncile singuratice pe povârnișul care cobora până la golful cel mic și plaja cu pietricele. Nici urmă de croat. Soarele, care scăpăta deja de la primele ore ale după-amiezii, proiecta
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
era o cameră mai mare în care avusese loc petrecerea de botez după venirea mea pe lume. In curte, mai departe de casă aveam bucătăria de vară. In fața bucătăriei se afla beciul; intrarea în beci era acoperită de un șopron de scândură, care acoperea și un cuptor mare de pâine. Mai aveam în curte un coșer în care se țineau știuleții de porumb și o magazie. In magazie aveam butoaiele mari de vin și altele mai mici pentru rachiu, căzile
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Beldie, a venit la o ședință a Catedrei de Fizică din care făceam parte, să vadă care este activitatea fizicienilor. Ne-a certat că nu scoatem lucrări științifice, că nu facem cercetare, așa cum făcea Marie Curie care lucra într-un șopron și a luat premiul Nobel de două ori. Unii colegi și-au pus cenușă în cap, au spus că vor lucra mai bine, întrucât partidul și conducerea le-o cere. Intr-un cerc mai restrâns, că altfel îți era frică
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pentru tîrgul de vite ce ținea o săptămînă, venind la acesta, cumpărători și vînzători de la zeci de kilometri și chiar de peste granițe. S-a amenajat mai În luncă, o stradă cu construcții pe o parte și pe alta cu șoproane Închise și acoperite, ce erau Închiriate la negustorii veniți de la : Brașov, Sibiu, București, Strehaia, Baia de Aramă, Turnu Severin, Tg.Jiu, Craiova. Negustorii veneau și cu prelatele din care făceau bolți cu acoperiș la cîrciumi, mici menajerii (mai ales maimuțe), Peste tot
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
trăiau în libertate pe una din proprietățile ei, la câțiva kilometri de locul unde își avea domiciliul, mai sus de poalele muntelui, s-a putut convinge de corectitudinea traducerilor cu pricina. Era pe la sfârșitul după-amiezii, și ea tocmai ajunsese la șopronul cel vechi, un loc de întâlnire unde obișnuia să le aducă suplimente de mâncare: un pic de porumb și, uneori, resturi alimentare de la restaurantul unde își lua prânzul în fiecare zi. Nici urmă de porc. Contesa îi strigă în gura
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
am putut trage. Îi vedeam prea frumoși..." Avea să mă mai adulmece mult ? Cât mai trebuia să rămân în stare de alertă? Din fericire, ne-a văzut ciobanul. A venit să mă scape și l-a închis pe mistreț în șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce-i place mai mult e să fie scărpinat sub grumaz. Abia începuse ciobanul operațiunea magică, că animalul se și răsturnase pe jos, cu cele patru copite în aer, extaziat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
două camere și un antreu, 600 lei); Jeana Dumitrescu (M. Kogălniceanu, 4; nouă camere, un beci fără vin sau rachiu c-ar fi fost vai șiamar! și un garaj, 3.500); Udrea Tiberiu (Regală, 13 camere, un antreu și un șopron, 4.000); Ghimpu Dumitru (N. Iorga, 32, o cameră, 300); Vasiliu Ioan (Regală, 25, șase camere și un grajd, 2.000 de lei)”, și mulți alții. m. Amestec grosolan în cultura românească După ce ofițerii ruși detașați pe la reședințele județelor puseseră
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
adevărat. După vreo două zile m-am înzdrăvenit și am putut să merg. Pentru că n-aveam țigări, fumam “naționale” de-ale omului-prieten și el se uita la mine și zâmbea sincer. Îi părea bine că eram sănătos. Se duse în șopron și veni cu un par. - Domnule dragă, uite, aista-i parul cu care te-am pălit, dar care te-a ajutat să trăiești. Și să mai știi că-mi pare rău că în curând ai să ne părăsești. - Nu-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mulțumesc cumva, nu știu cum, serviciul pe care mi l-ai făcut nu are echivalent în bani sau altceva. - Păi, mi-ai mulțumit, ce mai vrei? Asta-i tot, mi-a spus omul cu o simplitate dezarmantă. Apoi m-a dus în șopron și a scos dintr-un butoi vin în două ulcele. Am ciocnit și am băut tot, până la fund. El le-a umplut din nou și noi le-am sorbit iarăși. Era un vin bun, de casă, făcut de mâna lui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bun, de casă, făcut de mâna lui. Apoi femeea lui ne-a poftit la masă: mămăligă cu brânză și smântână, borș de pasăre și friptură; la început câte trei ciocănașe de rachiu, iar în timpul mesei, vin din acela gustat în șopron. După masă i-am sărutat pe amândoi pe obraji, lui i-am strâns mâna, i-am mai mulțumit o dată pentru toate și am plecat spre primărie. De acolo am venit la Iași cu o “Salvare”. Și de atunci dragi oameni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus-o și pe doamna Stanca, fata lui vodă Constandin, să vină tocmai de Alexie omul lui Dumnezeu - Alexa Caldu, nădejdea celor cărora li se terminaseră vreascurile în șopron înainte de ieșirea în primăvară. Băteau clopotele într-o dungă pentru doamna Stanca a lui Radu Vodă Iliaș, cel răpus de darul beției... Să fie semn rău? Aș, de unde, c-a răposat săraca chinuită de fierbințeli, țipând și văitându-se că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie martori și alții, și să râdă și ei de întrebarea lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Cîmpu-Lung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. - Ce e cu tine? m-a întrebat. - Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
satul nu uita că toate fărădelegile ieșeau uneori la suprafață prin cântecele ei. Frunză verde, foi de nuc Ionel, băiat uituc și-a lăsat cușma-n nuia La drăguța altuia. și-a tunat și- a fulgerat Tot cu ghioage sub șopron În șălili lui Ion. Iară el pe pat zăcând Zice că s-a’nchedecat De’o cioată, de un bolovan Tocmai’n deal pe cel tăpșan. Zicea de nea Ion a lui moș Radu, care, șchiop fiind, nu s-a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]