9,824 matches
-
în care poate avea încredere, căruia poate să-i încredințeze o taină aflată de el după mult chin, după o viață de privațiuni și de încercări. După multe minute, când părea că renunțase să mi se mai adreseze, mi-a șoptit: - ! S-a adreat oficialităților poloneze, care au tăcut o bună bucată de vreme, au vorbit o altă bună bucată de vreme, au decis o și mai bună bucată de vreme că ar fi bine să se facă așa ceva, dar începutul
Visele mari sunt pentru Dumnezeu by Mihai Mălaimare () [Corola-journal/Journalistic/8294_a_9619]
-
atît? "Cu sabia lui Damocles deasupra capului, Dej poruncea: ŤDați-le sovieticilor orice, numai să plece!ť Nu dădea din buzunarul lui, desigur, dar era vorba de o plecare care pentru el echivala cu o asigurare de viață. Chiar dacă, precum se șoptește, tot sovieticii au avut, cît îl privește, ultimul cuvînt". După cum, revenind în cadrul mass media, observația analistului se impune în zeflemitoarea-i obiectivitate: "Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămîne vițel - au
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
de presimțire" (s.m.). Ei bine, ighemonikcon înseamnă "demnitate în port și atitudine", "maniere ele-gante", și nicidecum "ceremonie" sau "solemnitate", cum pare să creadă autorul articolului. La premiera lui Tartuffe, scrie cineva, lui Ludovic al XIV-lea i s-ar fi șoptit de către un curtean că ar fi bine să se menajeze susceptibilitățile clerului, precizîndu-se cumva că eroul titular e un scelerat; "Richelieu știe, e de acord!" Ei bine, premiera luiTartuffe a avut loc în 1667, iar Richelieu decedase în 1642, deci
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
Vezi și ești văzut - va zîmbi Serge Moscovici la observațiile mele. În unele bistrouri de pe artere mai îndepărtate de gurile de metrou sau stațiile de autobuz am văzut în semiîntunericul vreunui colț cîte un bărbat sau o femeie scriind ori șoptind încet paharului de apă sau ceștii de cafea confesiuni pe care n-au cui le face. Acești nebuni blînzi care împînzesc Parisul surîzînd ori vorbind în gol par și ei integrați peisajului unic al metropolei gri-perlate." În această ambianță se
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
toate personajele-victimă vor purta pe față dîra morții. Nu este nimic spectaculos în moarte. Polonius, Gertrude, Ofelia, Claudius părăsesc scena fără tam-tam. În confruntarea dintre Hamlet și Laertes vorbesc numai săbiile și mișcarea lor prin aer. Tema lui Schubert este șoptită de cîntecul săbiilor învîrtite în ultimul ritual al morții. Cine este Fantoma? Tatăl ține cadavrul lui Hamlet și îl jelește. Un altfel de Pieta. Se ridică și bate toba mare, ca un clopot. L-a însoțit, știind desenul, pînă la
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
film. Sau un policier. în stil britanic. în orice caz, tipic englezesc. Franțujii n-au asemenea formulări; au altele. Dar cine s-o fi spus?... Stau și mă gândesc. Nu-mi aduc aminte. S-a făcut aproape trei, - încă îmi șoptesc: Curiosity killed the cat... Insomnia se anunță rebelă. Mă dau jos din pat și încep să măsor odaia. Ca scriitorul acela român de la începutul secolului trecut, care era un mare admirator al lui Napoleon și care avea, la capătul patului
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
pe atunci directorul teatrului de acolo și al școlii de actorie, coordonată împreună cu Paul Chiribuță. Lucra Pescărușul. Cu două trupe deodată, una de francezi, cealaltă de italieni. Înalt, mătăhălos, aparent sumbru, Nekrosius urca de multe ori pe scenă și le șoptea actorilor ceva. În limba lui. Fără translator. Cobora și urmau momente fantastice, de transă, de înțelegere profundă, nu doar actoricească a sensului cerut de regizor. Nekrosius sau poveștile lui despre Shakespeare, despre noi. Nopțile mele de teatru se topesc în
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
să facă ceva... Un curtean se apleacă la urechea lui Ludovic al XIV-lea, atât de fină și îi susură o idee,... ce-ar fi, majestate să se pună o notă... nu în text, la subsolul paginii - sau să se șoptească din culise, - că, aici... mă rog, acolo,... la pagina indicată... il parle un scélérat... aici... vorbește un scelerat, ceea ce Tartuffe și este, nu-i așa?... Regele clatină din cap făcând peruca bogată să azvârle un miros de lavandă royale amestecat
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
anunțat-o, - cum să nu, dar, este posibil?... - Richelieu știe, e de-acord! - E sigur că s-a înțeles? - Sigurisim, majestate, de altfel Tartuffe acesta se spune că ar fi,... - și se apleacă iar la urechea regelui și-i mai șoptește ceva, - ei, nu mai spune, serios? face regele, dar nu l-aș fi crezut atât de inteligent... S-a făcut. Mai trebuie încunoștiințat și autorul, care dacă aude de rege, - autorii atât așteaptă. - Da^ dar domnul Poquelin nu se va
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
să-ți bucure orgoliul văzînd greii breslei este, din capul locului, un pariu cîștigat. O recunoaștere a mizei, a importanței premiilor, a nominalizărilor, un impact serios printre făcătorii de teatru, precum și printre iubitorii lor. O astfel de imagine, însă, îmi șoptește că ceva e putred în Danemarca... Îi văd, căutîndu-și locul, pe Emil Boroghină și pe Puiu Antemir undeva sus, cocoțați sub balconul oficial. Bizară plasare! Las la o parte că sînt două personalități, dar sînt, printre altele, și membri în
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
de răsunet din epocă nu era asociată cu acest nume, iar frecventarea revistelor literare nu aducea vreun spor semnificativ în privința notorietății scriitorului. Pentru ca numele Ioan Groșan să capete relevanță era nevoie ca cineva din anturaj (niciodată autorul însuși) să-i șoptească noului venit că omul pe care tocmai l-a cunoscut este liderul grupului Ars Amatoria. Acesta devenise foarte celebru prin romanele în foileton pe care le publica foileton în revistele "Viața studențească" și "Știință și tehnică" Sub forma unor romane
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
și etape ale biografiei lui. Spre finalul acesteia, aproape suprapus cu cel al romanului, îl vedem culcat pe un pat muzical (concepție și producție proprie), care scoate sunete la fiecare respirație. "Mare este lupta sufletului când se desparte de trup", șoptește o femeie grasă, madam Sticlaru, aflată lângă muribund. Dar suflețelul acesta omenesc de 0.24 grame se va desprinde odată și-odată de materia care-l conține, lăsând-o - cu un ultim sunet - undeva în urmă... O proză cum nu
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
greu să rămâi Om". Într-un Tablou de sezon, din 1950, întemnițatul de pe malul lacului Tașaul are o viziune de coșmar: "aici, e-o glumă viața și sufletul, o boare,/ și, undeva pe țărm, se scladă, nevăzută, Teroarea". Un Cântec șoptit la ureche, în 1955, emană deznădejdea totală, identificând demonii dominatori și distructivi ai neamului și ai libertății: Prostia, Nemernicia, Minciuna, "Frica păroasă". Când sloganul epocii era credința hiperbolic politizată că "lumina vine de la Răsărit", VVM a scris într-unul din
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
nu o greșească. Privind înapoi, găsește o urzeală de linii frînte care ar fi trebuit să fie cercuri, plânsul unui ochi neinventat și imagini esențiale prinse pe iris. Ascultând în urmă, află oameni sau chipuri care îi strigă ori îi șoptesc îndemnul la viață și-i țin deasupra cerul fără nori, cu soare pentru înțelepciunea din zori. Îndrăznind visul, el dă răspuns celor care i-au ordonat calea către centrul ființei, cu rafinamentul spiritului, cu grația umorului și a inteligenței, cu
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
a reîntâlnit și în lungile călătorii printre stele... Unii îi spuneau “maestre”, alții “dom’ profesor”, unul i-a spus „tata”, alții, „Made”. Așa va rămâne, ”al nostru Vasile SPĂTĂRELU”. Îmi deschid încet privirea,/ Vreau s-o arunc, dar ea ămi șoptește,/Gândurile moarte suna/ În tavernă se anunță/ LI-BER-TA- TE.” (Vasile Spătărelu, Clopotul) Al nostru Vasile Spătărelu (1938-2005) volum apărut la 75 de ani de la nașterea compozitorului, Editura PERFORMANTICA, Institutul Național de Inventică, Iași 2013
S? nu uit?m by Vasilica Stoiciu-Frunz? () [Corola-journal/Journalistic/84215_a_85540]
-
Ei, de ce faci ce faci? - E o mănușă aruncată, spuse Nick. E cea mai grea slujbă dintre toate. Nu păru convinsă. Era de preferat să se pună bine cu ea înainte de emisiune. - Chiar vrei să știi? - Da. - Control demografic, îi șopti Nick. - Ești îngrozitor, spuse ea, strâmbându-se. Sper c-o să spui asta și pe post. Îl lăsă în grija machieuzei. Nick studie foaia cu numele celorlalți invitați și ce văzu nu-i făcu plăcere. De vineri încoace apăruseră schimbări. Lista
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
absorbite în imagistica cerebrală în care, totuși, răzbat avînturile inițiale. Poza romantică e lucid asumată ca o concesie a conștiinței: "toată noaptea / bate-n perete / cu aripa-i neagră / de smoală / și goală // cîntă / umblă pe lîngă fîntîni / foșnește grădina / șoptește chemare / la ospățul de taină / sub iarbă // și rămîn ciobit / de idee" (Prin pereți). Un gen de romantism ermetizat în pasta căruia găsim cioburi ale unui epos simbolic divulgă elanurile originare, disciplinate însă cîtuși de puțin radiate: "lumini moarte pe
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
să plângă, s-a întors cu spatele la el și și-a îngropat fața în mânecă în încercarea de a-și înăbuși suspinele. Tata s-a trezit numaidecât și i-a astupat gura cu mâna. Printre sughițuri l-a auzit cum îi șoptea la ureche: Nu plânge așa de tare! Dacă te aude cineva ai să fii criticată". A fi criticat era ceva serios. Însemna că tovarășii puteau spune că nu era demnă "de a participa la revoluție", că ar fi o lașă
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
minute, să citiți textul, că tot timpul sunteți preocupați să-i arătați lu’ Nicolae că e mai prost decât voi și mai rău sau lu’ Bogdan că este mai deștept decât era cățelul vostru și chestii d-astea” (un copil șoptind uimit - ne comparăm cu cățelul?!). Așa, Dane, așa, că dacă nu te-ntorceai tu, nu stia Bogdan de care vorbesc. Calmați-vă! Principalii vinovați ai violenței sunteți voi!"
Înregistrări compromițătoare cu Laura Georgescu. Un membru CNA îi solicită demisia by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77871_a_79196]
-
de iarnă, absorbitoare de timp. Adânca liniște, împăcare și pace a nopții în care ninge cu fulgi albaștri luminează, în realitate, un adevăr ce nu mai poate fi ascuns. Spaima se contopește în feerie. Și ca în Biblie, ceea ce se șoptea la ureche, se strigă de pe acoperișuri. în bucata Cenaclul din Matache, mai mulți tineri se reunesc într-o modestă încăpere din cunoscuta piață bucureșteană, discutând fără pretenții creative, probleme de artă, lecturi, schimbând impresii libere de vreun angajament. Cercul nu
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
teatrului nu s-ar fi petrecut. În dimineața zilei de 14 decembrie 1995, înconjurată de valize - semnul spectacolului - stăteam pe un scaun lîngă recepția Hotelului Militar, care găzduise o parte dintre noi. Dar unde-i neaua de mai an", îmi șopteam versul lui Villon, tradus așa, dumnezeiește, de Mircea Vulcănescu (în 1998, am aflat din cartea emoționantă a lui Ștefan Fay că Mircea Vulcănescu a avut în bibiblioteca sa personală o danaidă în marmoră, sculptată de prietenul său Mac Constantinescu...). Privesc
Radu Beligan - 90 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7792_a_9117]
-
Comunicarea a devenit monosilabică și absurdă, iar scriitorului dispus să înregistreze ecoul vieții adevărate nu-i rămâne decât să își înfunde căștile iPod-ului în urechi: "La o altă masă, în spatele meu, doi tineri - un el și o ea - își șopteau ceva, acoperiți de zgomotul petrecăreților de mai înainte./ - Mișto chestia! zicea el./ - Da, mișto. Dar aialaltă zău c-a fost nașpa! îi răspunse ea./ - Nașpa de tot! Recunoaște totuși că atunci a fost mișto.../ - Ei, nu! Tot nașpa m-am
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
îmi confirmă presupunerile, e chiar satul acela, Ar trebui să încetinesc viteza, se aude o voce înlăuntrul auzului meu, Dar auzul meu sufletesc aude altceva și-mi întorc capul spre stânga, acolo unde, la volan, ea conduce mașina, Matei! îmi șoptește chemându-mă duios, dar Matei, la volanul unui tir lung și greu, încărcat cu marfă, grăbin-du-se să ajungă la destinație, apasă puternic pe accelerație și, auzindu-se chemat pe covorul copilăriei sale, accelerează, angajându-se în depășirea unui camion chiar
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
puțin și tare, ci doar când alergi mult și încet. 2. Cea mai rapidă refacere după o cursă lungă e dușul cu apă rece. Sau multă gheață. 3. Într-un maraton, cel mai mare adversar e mintea ta. Ea îți șoptește mereu că nu mai poți și că trebuie să te oprești. Deci, antrenează-ți mintea! 4. La alergare, întotdeauna competiția e cu tine însuți, indiferent dacă ești pe primul sau pe ultimul loc. Doar tu poți să-ți impui să
10 trucuri pentru a reuşi să duci la capăt un maraton () [Corola-journal/Journalistic/69275_a_70600]
-
I.D. Sârbu, francofil și el, dar care, cu mandibulele lui de miner scotocind adâncurile, mă intimida, cum am mai spus... El putea fi și feroce, ca orice bucureștean păstram însă o distanță între noi. Fiind atât de agresiv, instinctul îmi șoptea să am grijă... Eram prieten cu Irinel Liciu, marea noastră balerină. O socoteam ca pe o soră. Doinaș venise mai târziu din Ardeal, când se îndrăgosti brusc de ea - Irinel îmi tot spunea că Doinaș era gelos pe mine. Credea
Sibiul și cerchiștii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6930_a_8255]